4,110 matches
-
mai mari siguranțe stilistice, textele nu se remarcă prin expresivitate, în pofida efortului de autenticitate și la acest nivel. SCRIERI: Din lanuri vii, Galați, 1926; Numerus clausus, Galați, 1927; Din umbra vieței, Galați, 1927; Lucia, București, 1934; Pentru tine, București, 1935; Vraja patimei, București, 1936; Pe malul mării, București, 1937; Suzana, București, 1939; Numai o primăvară, București, 1941. Repere bibliografice: George Baiculescu, „Numerus clausus”, PRL, 1927, 5; C.C. Petrovici, „Din umbra vieței”. „Din lanuri vii”, CL, 1928, 9-12; Agatha Grigorescu-Bacovia, „Din lanuri
PALLADE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288631_a_289960]
-
Agatha Grigorescu-Bacovia, „Din lanuri vii”. „Numerus clausus”. „Din umbra vieței”, RVS, 1929, 6-7; R. Cristian, „Numerus clausus”, „Gazeta”, 1934, 151; A.Vr.[Aida Vrioni], „Numerus clausus”. „Lucia”, RVS, 1935,1-2; Aida Vrioni, „Pentru tine”, RVS, 1935, 12; Nicodim Ion Matei, „Vraja patimei”, „Pasărea albastră”, 1936, 5; Aida Vrioni, „Vraja patimei”, RVS, 1937, 1-2; S.[Alexandru Tzigara-Samurcaș], „Vraja patimei”. „Pentru tine”, CL, 1937, 1-5; I.G. Dimitriu, „Pe malul mării”, CL, 1937, 6-7; N.P., Maria S. Pallade, „Buletinul cărții românești”, 1937, 7-8; A
PALLADE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288631_a_289960]
-
umbra vieței”, RVS, 1929, 6-7; R. Cristian, „Numerus clausus”, „Gazeta”, 1934, 151; A.Vr.[Aida Vrioni], „Numerus clausus”. „Lucia”, RVS, 1935,1-2; Aida Vrioni, „Pentru tine”, RVS, 1935, 12; Nicodim Ion Matei, „Vraja patimei”, „Pasărea albastră”, 1936, 5; Aida Vrioni, „Vraja patimei”, RVS, 1937, 1-2; S.[Alexandru Tzigara-Samurcaș], „Vraja patimei”. „Pentru tine”, CL, 1937, 1-5; I.G. Dimitriu, „Pe malul mării”, CL, 1937, 6-7; N.P., Maria S. Pallade, „Buletinul cărții românești”, 1937, 7-8; A.Vr.[Aida Vrioni], „Pe malul mării”, RVS, 1937
PALLADE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288631_a_289960]
-
clausus”, „Gazeta”, 1934, 151; A.Vr.[Aida Vrioni], „Numerus clausus”. „Lucia”, RVS, 1935,1-2; Aida Vrioni, „Pentru tine”, RVS, 1935, 12; Nicodim Ion Matei, „Vraja patimei”, „Pasărea albastră”, 1936, 5; Aida Vrioni, „Vraja patimei”, RVS, 1937, 1-2; S.[Alexandru Tzigara-Samurcaș], „Vraja patimei”. „Pentru tine”, CL, 1937, 1-5; I.G. Dimitriu, „Pe malul mării”, CL, 1937, 6-7; N.P., Maria S. Pallade, „Buletinul cărții românești”, 1937, 7-8; A.Vr.[Aida Vrioni], „Pe malul mării”, RVS, 1937, 11-12; Al. Piru, „Suzana”, JL, 1939, 18; A
PALLADE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288631_a_289960]
-
aplicate la datele culturii populare românești. Cercetări asupra magiei la românii din Munții Apuseni (1945) se bazează pe o investigație de proporții (în patruzeci de sate), unde autorul urmărește un singur factor - cel magic. Structurată pe trei niveluri - viziunea magică, vrăjile și descântecele -, lucrarea se situează în zona de preocupări din studiul Despre gândirea magică al lui Lucian Blaga, la care, de altfel, nu o dată face referiri. Alt domeniu al culturii tradiționale căruia P. îi acordă o atenție specială este acela
PAVELESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288736_a_290065]
-
am pus sigiliul meu de aur”), palpită în stanțele din volumul Sigilii de aur (1916) un „cald fior”, tremură o „lacrimă”, tresaltă porniri de „voluptate”. Iubirea îi inspiră trubadurului reverii de „cioplitor de stele”, îi dăruiește „fiorul unei clipe” de vrajă în plimbările sub „clar de lună”, dar tot ea îl supune la „tortura” îndoielilor și a geloziei, urmate de jalea „despărțirii”. Sunt trăiri ce induc, pe alocuri, o cadență de romanță („Iubita mea, îți mai aduci aminte?”). Înduioșări, tânjiri, efuziuni
PAVELESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288737_a_290066]
-
Chișinău, 1966; Galerie cu autoportret, Chișinău, 1968; Hingher și demiurg, Chișinău, 1973; Grădinar, Chișinău, 1980; Coroană de sonete, Chișinău, 1992. Traduceri: Vergiliu, Bucolice, Chișinău, 1970; Ovidiu, Elegii din exil, Chișinău, 1972; R.M. Rilke, Elegiile din Duino, Chișinău, 1977; Paul Valéry, Vrăji, Chișinău, 1979; Paul Verlaine, Poezii, Chișinău, 1985. Repere bibliografice: Ion Ciocanu, „Orga codrului”, „Moldova”, 1967, 4; Vasile Coroban, „Galerie cu autoportret”, „Moldova socialistă”, 1969, 26 octombrie; Mihail Dolgan, Poezia: adevăr artistic și angajare socială, Chișinău, 1988, 224-234; Chișinău. Enciclopedie, Chișinău
MIHNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288135_a_289464]
-
sfințeniei, nici românii, nici țiganii nu vor putea recunoaște validitatea certificatelor de botez ortodox. Pentru țigani, trecerea prin apele botezului nu a însemnat întotdeauna, ca și pentru românul de rând, lepădarea tuturor practicilor păgâne ale înaintașilor. Chiromanția și credința în vrăji sau farmece pot exista, în același suflet, împreună cu credința într-un singur Dumnezeu (Devel sau Del) și în puterile diavolului. Această viziune aproape dualistă se împacă ușor cu ideea predestinării (de unde și eficacitatea credințelor zodiacale) sau cultul sfinților 1. Știm
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
cap de cașalot și la babord un cap de balenă normală, nu se mai poate scufunda? Ă De ce nu? întrebă Stubb. Ă Nu știu, dar așa zicea strigoiul ăla de Fedallah și mi se pare că se cam pricepe la vrăji nautice, deși mă gîndesc uneori că vrăjile lui n-au să aducă nimic bun pentru corabia noastră. Mie nu-mi place deloc tipul, să știi, Stubb. Ai băgat vreodată de seamă că are un dinte canin sculptat ca un cap
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cap de balenă normală, nu se mai poate scufunda? Ă De ce nu? întrebă Stubb. Ă Nu știu, dar așa zicea strigoiul ăla de Fedallah și mi se pare că se cam pricepe la vrăji nautice, deși mă gîndesc uneori că vrăjile lui n-au să aducă nimic bun pentru corabia noastră. Mie nu-mi place deloc tipul, să știi, Stubb. Ai băgat vreodată de seamă că are un dinte canin sculptat ca un cap de șarpe? Ă Dă-l dracului! Nu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
văzduh, într-o încercare zadarnică de a scăpa de șoimii-pirați. Dar pasărea are glas și-și face cunoscută, cu țipetele ei, spaima, pe cînd frica acestei mute și uriașe dihănii a mării era ferecată în ea, țintuită parcă de-o vrajă; nu avea glas, în afara respirației înăbușite ce-i ieșea prin răsuflătoare, ceea ce îți stîrnea o milă de nedescris, deși trupul ei masiv, fălcile-i ca un „portcullis“ și coada-i atotputernică erau îndeajuns ca să bage groaza, chiar și-n cel
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
înaintea noastră, ci fugea de toate limanurile lăsate în urmă. Un sentiment înnebunitor și năucitor, ca o presimțire a morții, puse stăpînire pe mine. Mîinile mi se încleștară spasmodic pe eche, însă cu gîndul nebunesc că ea ajunsese, prin nu știu ce vrajă, în poziția inversă. „Ă Dumnezeule! Ce se petrece cu mine?“, mă întrebam. în somnul meu scurt mă întorsesem pesemne, încît acum mă aflam cu fața spre pupa vasului și cu spatele spre prova și spre compas. într-o clipă, m-
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de pe insula Creta - nici măcar Jupiter n-o întrecea în măreție pe Balena Albă, cînd înota atît de dumnezeiește. Cu fiecare val pe care-l despica și care, spălînd-o, i se revărsa pe cele două laturi strălucitoare, balena arunca parcă o vrajă în jurul ei. Nu-i de mirare că unii vînători, fermecați și ademeniți de atîta frumusețe senină, se încumetaseră s-o atace, pentru a descoperi, însă, curînd, că seninătatea aceea nu-i decît veșmîntul unui uragan funest! Calmă, ademenitor de calmă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
brutale ce alcătuiesc însăși esența lumii în care a plonjat. Prizonieratul său ține și de un soi de magie căreia nu i se poate sustrage - așa cum, în opinia lui W.H. Auden, lectura romanelor polițiste ține mai degrabă de o vrajă bolnăvicioasă decât de arta autentică (vezi celebrul său eseu The Guilty Vicarage). Cu aceste atuuri de partea sa (or, mai degrabă, forțat de împrejurări să-și dezvolte propria sa... metafizică, opusă răului fizic produs de adversari), era inevitabil ca eroul
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Freud însuși definise anularea retroactivă: „Este deci un fel de magie: dumneavoastră suflați asupra suferințelor, iar ele se sting”. Făcând abundente comentarii în același sens, Freud recunoaște că durata unei analize îi suprimă caracterul miraculos: „Vorbirea era la origine o vrajă, un act magic, și încă și-a mai păstrat mult din forța de odinioară”. Suntem oare chiar atât de departe de anularea retroactivă? Istorictc "Istoric" Prima definiție a anulării retroactive a fost dată de Freud încă din 1926: este vorba
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
în basme. Copii de sânge regesc sunt furați, apoi găsiți de oameni simpli și abia mai târziu își descoperă adevărații părinți. Tovarășul imaginar este de obicei un animal - câine, pisică, vulpe, mânz sau cal - care îl protejează pe erou de vrăji și-l sfătuiește (pentru că el vorbește asemenea oamenilor). Apoi mai sunt abordate și alte teme. Rivalitatea dintre frați și surori se sfârșește de obicei prin victoria celui mai tânăr. Ostilitatea față de părinți este mai deghizată decât în reveria sângeroasă a
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
sublimării. Amintind de teoria lui Szondi asupra socializării pulsiunilor, autoarele afirmă că nu se produce un abandon al nevoilor pulsionale, ci transformarea satisfacției care le este atașată, iar subiectul se păstrează pe linia tendinței sale native: „Pompierul se află «sub vraja» focului, măcelarul rămâne fascinat de sânge, avocatul se ocupă de cei învrăjbiți, iar polițistul, de criminali etc.”. Definiția pe care o propune DSM-IV (1994/1996) pentru sublimare este apropiată de ideea de socializare, întrucât evocă o canalizare a pulsiunilor sau
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
sau teroarea era cea care-mi paraliza toate simțurile. Vaporul părea că se afundă, alunecând tot mai mult pe o pantă lichidă și dând senzația că nu-și mai poate opri alunecarea. Și în liniștea aceea, vrând parcă să rupă vraja și să relanseze mersul mașinilor, glasul consilierului răsună din nou. Își dăduse cu siguranță seama că povestirea lui făcea în mod involuntar să dureze suspansul, iar asta nu era deloc ceea ce urmărea, așa că o isprăvi în câteva fraze în care
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Gureanu. Comitetul de conducere: C. Brâncuș, I. I. Buligan, T. Gureanu, C. Gh. Popescu Tică. Din articolul-program (Prietene dragă), rezultă că revista își propune să publice „basme, povești, tradiții, legende, doine, cântece, bocete, hazuri, glume, snoave, datine, obiceiuri, credințe, superstiții, vrăji, farmece, ghicitori, cimilituri și vorbe cumpănite”. În acest scop, se apelează la preoții și învățătorii satelor, care devin principalii susținători și colaboratori ai revistei (D. Udrescu, Lucian Costin, Ilie Păsculescu, I. N. Popescu, Gh. N. Dumitrescu-Bistrița ș.a.). În numărul 12
BUCIUMUL-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285891_a_287220]
-
Sârbu, Emil Vora, pledează pentru poezia modernă, amenințată, afirmă el, de atrofierea sensibilității. B., unul dintre poeții minori afirmați de colecția „Adonis”, și-a publicat majoritatea poeziilor în caietele colective ale acestei colecții și în două plachete: Cenușiu (1936) și Vraja anotimpurilor (1943). Obedientă față de modelele sale - G. Bacovia și Paul Verlaine, din care tradusese -, poezia lui B. are o unitate tematică la limita monotoniei. Natura „neurastenizată”, cerul de „cenușă”, asocierea frecventă toamnă-moarte, „paloarea ftiziei în frunze” compun un arsenal poetic
BARBULESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285633_a_286962]
-
noapte de vară citadină aduce acorduri de jazz și frenezia orașului cosmopolit. În poezia peisajului și a anotimpurilor se strecoară meditația trecerii timpului, dar, depășit de rigorile poeziei conceptuale, B. rămâne la un nivel îndeobște banal. SCRIERI: Cenușiu, București, 1936; Vraja anotimpurilor, București, 1943; Scurt comentariu critic la poezia lui Virgil Treboniu, București, 1945. Repere bibliografice: Virgil Treboniu, Poezia lui Paul Bărbulescu, RAZ, 1938, 46; Perpessicius, Opere, IX, 44; Manu, Reviste, 37, 156-157; [Paul Bărbulescu], ADLTR, B-66, V-55, V-56
BARBULESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285633_a_286962]
-
exaltă „lumina de aur a bucuriei” în amiaza unei iubiri împărtășite. Aproape ritualizată, euforia erotică este transpusă în sonuri moi, de descântec, rezonând în cadențele unui vers neobișnuit de amplu, iar în dialoguri, unde femeia și bărbatul își răspund sub vraja adorației, se distilează parcă arome orientale. Expansiunea, frenezia simțurilor, starea de beatitudine senzuală stau sub semnul panteismului și sunt exprimate într-o manieră francă, îndrăzneață. Câteodată, utilizând sugestii venite din basm ori dintr-o posibilă figurație medievală, poetul face ca
BADEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285534_a_286863]
-
exterioare și interioare, având totuși un pronunțat caracter de încercări nefinisate. Excepție face cea mai amplă dintre ele, care propune o continuare a scrierii lui Mateiu I. Caragiale Sub pecetea tainei, fiind reușită ca rezolvare epică a enigmei, dar fără vraja scrisului matein. SCRIERI: Într-o duminecă de august, București, 1941; ed. îngr.și postfață Mariana Vartic, Cluj-Napoca, 1991; Exerciții, postfață Lucian Cursaru, București, 1970. Repere bibliografice: Pompiliu Constantinescu, „Într-o duminecă de august” de Eugen Bălan, VRA, 1941, 601; Cioculescu
BALAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285573_a_286902]
-
deșertul hipnotic (tulburător prin „dumnezeiasca lui singurătate”), și viața, supusă eternelor năruiri (care încă mărturisesc despre civilizațiile de odinioară), formează supratema rafinat-penetrantelor însemnări, a căror exaltare nu face decât să confere un plus de intensitate reflexiei și un spor de vrajă imaginarului oniric. Lumini și umbre, culori mirobolante, sonuri misterioase compun ambianța unui ceremonial descriptiv ritmat în cadențe ample, de poem. Livrescul, de reflex apolinic, se transfigurează romantic sub freamătul trăirilor călătorului care, în acele „ținuturi ale distrugerii”, unde timpul pare
CANTACUZINO-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286067_a_287396]
-
Velocipedul. În teatrul său cu subiecte antice sau exotice, construcția e plată, fără viață. Se distinge, pentru frumusețea unor pasaje izolate, Bertha, poem dramatic, elogiat de Macedonski, căruia îi vor fi plăcut imaginea picturală, atmosfera de puritate, de bunătate creștină, vraja momentului nașterii Mântuitorului. SCRIERI: Pe velociped cursa între București și Brașov, București, 1894; Bertha, pref. Al. Macedonski, București, 1899; Aripi de vis, pref. Mircea Demetriade, București, 1903; Din zborul bicicletei. București-Paris în 10 zile și 6 ore, București, 1912; Sapho
CANTILLI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286076_a_287405]