4,446 matches
-
Își ia seama: sînt orfanii Marianei. Dacă i-ar privi, fie și pentru o clipă, ar deveni Mariana pe vecie. În schimb, privește cu Îndărătnicie linia de pe mijlocul șoselei. Wakefield termină apa, dar zărește războinicul cu parură de pene de vultur care ține În mînă cărțile de joc și Îl urmează către Golden Eagle Casino. A făcut ceva cale-ntoarsă. Trage În parcajul aproape plin și aruncă o privire către o clădire albă, cu cupolă. Doi soldați tîrăsc cu forța un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
poker mecanic. O parte din ei chiar fumează, unul printr-o gaură În gît. Difuzoarele anunță cîștigătorii de la poker și trageri la sorți iminente pentru tot felul de premii și muzica se revarsă din niște boxe ținute În gheare de vulturi urași. Mesele de blackjack și de zaruri sînt supraaglomerate, Înconjurate de oameni care Încearcă să-și plaseze pariurile peste umerii celor din față. Dealerii sînt toți indieni, purtînd veste negre, ștanțate cu vulturi aurii și stau ca niște stane de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
din niște boxe ținute În gheare de vulturi urași. Mesele de blackjack și de zaruri sînt supraaglomerate, Înconjurate de oameni care Încearcă să-și plaseze pariurile peste umerii celor din față. Dealerii sînt toți indieni, purtînd veste negre, ștanțate cu vulturi aurii și stau ca niște stane de piatră Împotriva valurilor de jucători decrepiți și bolnavi. Am ajuns În iad, Își spune Wakefield și se așează la bar și comandă unei chelnerițe cu fața lătăreață două Coca. Îl așteaptă pe Diavol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
nu e pe piață În căutarea mîntuirii. Arhitectura locului este un gol intenționat, o imensă absență În mijlocul a ceea ce a fost cîndva lumea originară. Aici nu e nimeni viu; este Înconjurat de strigoi. Mai contează, oare, pentru cineva, faptul că vulturii erau cîndva sacri? Sau că aveau o valoare certificată pe dolarii de aur? Acum sînt de ghips, banii sînt de plastic, indienii sînt de fum și durerea plutește În jur atingînd trupurile mutilate, strîngîndu-le cît poate ea de tare, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
său general, Închizîndu-l În peșteră cu mai sus menționatul „psihiatru“. Chestia asta Îi amintește Diavolului de vremurile În care a mai trecut prin astfel de Încercări: Înlănțuit pe fundul unei fîntîni, Închis În interiorul unui labirint, legat de un bolovan cu vulturi ciugulindu-i ficații, paralizat de Ioan din Patmos, aruncat În hău de Milton. Dar În toate acele nenorociri a fost singur. Nu a avut niciodată alături pe cineva cu care să vorbească În timp ce Își analizează singularitatea, cu siguranță, nu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
atunci faptul că a sunat cineva de la un anumit laborator din Londra că au sosit rezultatele testului. Despre ce test o fi vorba? În nici un caz unul de sarcină, pentru că știi deja că ești însărcinată. Fran îi evită privirea de vultur. Cum se face că Stevie afla aproape totul chiar înainte să afle ea? Întinse mâna spre telefon. — Neh, clătină Stevie din cap. N-or să-ți dea rezultatele la telefon. Au specificat foarte clar lucrul ăsta. Trebuie să te duci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
și aceasta cinstește pe dl Ilarie Voronca și pe atîția dintre tinerii poeți moderniști”. Și: „Toată poezia de compoziție, din cea de-a doua etapă, a d-lui Ilarie Voronca amintește prin largile evoluții ale ritmului și versetelor de sborul vulturilor și de zeniturile de unde spectacolul universal se întinde nesfîrșit, divers, contradictoriu” (Mențiuni critice III, ed. cit., p. 293). Comparația - din nou, contrastivă - între „abstractizarea” romantică (subiectivă, „laminată” expresiv și profund personală: „stilul eminescian e unic”, „imposibil de imitat”) și cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și ascensiunile lor vizionare marchează, în opinia comentatorului, „cel de-al doilea moment al suitei panteiste”: „Ceea ce acolo se desfășura și creștea din glia fertilă a întunericului (...) aici se înalță sub clopotul de azur al luminii, ca un heliotropism propriu vulturilor și poemelor fie profetice, fie numai exaltate”. Sînt enumerate apoi cîteva dintre însușirile acestei mature „poezii de compoziție”, „cosmice” și imagiste. Criticul remarcă suflul umanitar și profetic de sursă whitmaniană („elan cosmic, arborescență imagistă și pînă și briza cînd expansivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și a fratelui, la librăria Maruzen din cartierul Nihonbashi să caute fotografii cu Napoleon. Erau o mulțime de cărți la Maruzen, dar toate fotografiile pe care le-a găsit înfățișau un omuleț arogant ce semăna mai degrabă cu unul din vulturii de la Grădina Zoologică din parcul Ueno. „Nu e prea atrăgător“, gândi ea. Părăsi magazinul fără să cumpere vreo carte. În timp ce răsfoia reviste de cinema vechi, a dat peste fotografii de-ale lui Charles Boyer și Daniel Gelin în rolul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
vreo carte. În timp ce răsfoia reviste de cinema vechi, a dat peste fotografii de-ale lui Charles Boyer și Daniel Gelin în rolul lui Napoleon. „N-are cum să fie la fel de drăguț ca Gelin“. Încerca să facă asociații între Gelin și vultur. Cu toate strădaniile ei însă, nu reuși să-și creeze o imagine clară a lui Gaston. — Oare ce-o fi cu Takamori? întrebă Shizu, privind îngrijorată ceasul de pe perete. Era deja ora unsprezece și Takamori nu se întorsese. S-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
ca primul și ultimul membru al unei familii să se deosebească atât de mult în toate privințele. Dacă erau într-adevăr înrudiți, atunci era mare păcat! Se spune că împăratul Napoleon era scund și avea fața mică și ochi de vultur, iar buzele subțiri îi trădau șiretenia de vulpe. Or, acest Gaston era caraghios și la față, și la trup, arătând ca un burete vegetal. La masă saliva îngrozitor, iar modul în care înșfăca mâncarea era de-a dreptul dezgustător. Avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
marginea satului. Ca-n marginea lumii și-a leatului. O șoaptă trece printre oameni ades, și-alunecă zvonul pe limbile pomului: El e cel chemat? El e cel ales? Frunza verde - Fiul Omului? Soarta lui scrisă-i pe aripi de vultur, Dar văzduhul încă nu vrea să i se adune, să i se-nchege subt zbor. El se deprinde. Cu o rădașcă. Cu un nor. Lupta de astăzi fu lungă și grea. Spada i s-a tocit de-o stea. [1937
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
lângă mine, încălziți-vă lutul cu vin, desfaceți-vă privirile peste lucruri. Noi suntem numai purtători de cântec pe la porți închise, dar fiicele noastre vor naște pe Dumnezeu aici unde astăzi singurătatea ne omoară. AMINTIRE Unde ești astăzi, nu știu. Vulturi treceau prin Dumnezeu deasupra noastră. Alunec în amintire, e-așa de mult de-atunci. Pe culmile vechi unde soarele iese din pământ privirile tale erau albastre și-nalte de tot. Zvon legendar se ridică din brazi. Ochiu atât înțelegător era
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
la șopârlele care se cățărau după furnici de-a lungul unui ciot de zid fierbinte și abandonat. - Privește, mi-a spus pe neașteptate Rotari, acolo-n vale spre apus! Am crezut că vrea să-mi arate zborul rotat al unui vultur; de fapt, îmi arăta cu degetul o perdea neagră de nori încă îndepărtați. N-am apucat să spun cuvântul „furtună“, căci un nor de praf ne-a învăluit odată cu o pală de vânt stârnită din senin. Acalmia a revenit, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de multa vreme, s-au cunoscut printr-o conjunctură destul de abstractă pentru tine, tocmai la aniversarea de 18 ani a bătrânului Ed, țapul înțelept. Mergând ei pe stradă și discutând despre noua frizură a lui Eusebiu, cârtița cu vedere de vultur, găina și-a dat seama că și-a uitat poșeta acasă, în cuibar. Porcul, ca un domn ce este, s-a dus la cotețul găinii și i-a cules-o dintre ouă. Impresionată, găina i-a mulțumit și cei doi
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
văzut ochii deschiși și am strigat-o. Nu mi-a răspuns. De-abia atunci mi-am dat seama că gura îi atârna strâmbă și i se adunaseră muște la colțurile ochilor și la încheieturile mâinilor, care erau înnegrite de sânge. Vulturii zburau în cercuri largi pe deasupra ei. Nu mai văzusem un cadavru până atunci. Ochii mi s-au umplut de fața lui Ruti, care nu mai era de fapt fața lui Ruti, ci o bucată de argilă albăstrie, gravată cu niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
nou, tușind. Când m-am apropiat de el, s-a ridicat în picioare și mi-a spus să nu mă apropii de el. - Du-te și spune-le, am zis eu în șoaptă. Eu o să rămân aici și o să țin vulturii la distanță. Am regretat imediat cuvintele care mi-au ieșit din gură. Iosif nu s-a sinchisit să-mi răspundă, dar s-a smucit și a rupt-o la fugă, ca și cum l-ar fi urmărit un lup. M-am întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
smucit și a rupt-o la fugă, ca și cum l-ar fi urmărit un lup. M-am întors cu spatele la cadavru, dar nu puteam să nu aud muștele care bâzâiau la mâinile ei și în jurul cuțitului plin de sânge care era alături. Vulturii coborau în rotocoale, apoi se înălțau iar. Vântul flutura prin tunica mea, iar eu tremuram ca varga. M-am dus înspre marginea văii și am încercat să mă gândesc cu blândețe la cea care fusese Ruti. Dar tot ce mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
șase ori la rând, după care, într-adevăr, s-a făcut liniște, toate păsările au tăcut deodată, rămânând nemișcate pe după gratii, iar Csákány mi-a făcut cu ochiul și mi-a spus că s-au speriat pentru c-a imitat vulturul pleșuv de care orice pasăre se teme, chiar și cele care nu l-au auzit niciodată, pentru că au frica înnăscută, și dacă le dăm acuma apă, or să ne cânte foarte frumos. A luat stropitoarea de pe jos, a umplut cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
aveți nevoie de vreun sfat pentru șantierul naval. - Mulțumesc, dar se ocupă Christian, răspunse laconic Loïc. PM nu stărui și arătă spre mașina În care putea fi zărit, pe bancheta din spate, decupîndu-se Îndărătul geamului pe jumătate coborît, profilul de vultur al lui Arthus. - Tata vă roagă să-l scuzați, dar artroza Îl face să sufere mult astăzi. Bătrînul purtînd o pălărie neagră Îi adresă lui Jeanne un semn cu capul. Yvonne Le Bihan nu scăpase nimic din scenă. - Hoitarii! Pun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
municipal... - Cum? Dar e absolut fals! O voce cavernoasă Îi făcu atunci să tresară. - Este Întru totul exact! Marie și PM nu-l văzuseră pe Arthus de Kersaint, ascuns În umbra unui fotoliu imens, stînd nemișcat și hieratic. Profilul de vultur al bătrînului ieși Încet din umbră. Marie deveni imperceptibil mai rigidă. În puținele dăți cînd Îi fusese dat să Întîlnească statura impunătoare și straniul chip al castelanului, nu se putuse Împiedica să nu se simtă impresionată. Acesta continuă cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Sfântului Ieronim, cu numeroase pagini și aproape tot atâtea desene, toate În culori admirabile. Aici putem contempla chipul slavei divine, minunat desenat; tot aici, reprezentările mistice ale evangheliștilor, care cu șase aripi, care cu patru, care cu două. Aici vedem vulturul, dincolo taurul, aici chipul omului, dincolo leul, precum și alte desene, aproape fără număr. Privindu-le neatent, În treacăt, am putea crede că sunt doar mâzgăleli, nu compoziții riguroase. Nu vom vedea nimic subtil, când de fapt totul este subtil. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
măruntaielor din om, și mai știe să Învie și să omoare oameni doar dacă se uită la ei dintr-o parte. Cică are grijă de femei la fel ca de oameni. Unii spun că l-ar fi zărit zburând precum vulturii, dar asta mi se pare o minciună, pentru că nici chiar Tatăl n-a zburat vreodată, nici măcar ca cintezoii. - Și merge pe pământ doar ca să ne pună să vorbim? - Da. Vrea să ne dea de știre că o să vină iar Ceața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Începură să treacă pe lângă adăpostul nostru, din ce În ce mai multe, alergând către Miazănoapte. Pisici din cele mari alergau cot la cot cu capre și cu mamuți, animale din cele cu gâtul lung fugeau Într-o liniște plutitoare alături de lei cu ochii holbați, vulturi lunecau aproape de pământ, bezmetici, amestecați cu ciori, vrăbii și cuci, ba chiar și șerpi sâsâiau de jur Împrejur, târându-se orbește, lovind cu capetele În culcușurile noastre pentru a se târî degrabă mai departe, spre Miazănoapte, prin ierburile Înghețate. Ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Vindecătorule, Începu el, fără să mă privească În ochi. Supus, mă apucă de picior și de barbă. Fir-ar să fie, asta voia Moru, mi-am spus, dar n-am Întrebat decât: - Cum ți se spune? - Sunt Wola, din neamul vulturilor. - Măi Wola, măi. Mai zi-mi o dată: cum spunea Bulut că o să trecem peste Marea cea mare? Wola se scărpină În cap și râgâi. Se uită la Mare și se zgribuli. Îi privi pe ai lui, iar ei Îl Îndemnară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]