KorAP: Find »[drukola/base=zâmbet & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...89 90 91 ...659 >

16,454 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792

ochi de pisică, antenele parabolice cu pistil făceau fotosinteza, astfel că pe ecranele TV ale taximetrelor, în loc de meciuri de fotbal, se transmitea schimbul de energie dintre plante și soare, până la ultimele capilare din vârfurile tufelor ce înconjurau blocurile zugrăvite cu zâmbet lavabil. Numai cele două Mioare nu se puteau uni pentru că, nevăzută, o tufă de liliac extraterestru frână prin imateriala ei energie acuplarea și, în clipa apropierii celor două ființe, apărea și ea, mirosind metaforic. *** O dată cu trecerea trenurilor, timpul începea să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
o legendă. Se topea în durerea de atunci, cunoscând încă o dată durerea. Fiecare, atât cel Necunoscut, cât și ea, născută degeaba, își retrăia destinul cu fidelitate matematică. Și încercă să râdă, ea care nu râsese niciodată. Dar nu schiță niciun zâmbet. Râdea lacrima interioară, râdea durerea ghem în piept, cu zbateri în clocot. La urma urmei, viața e ca o declarație de dragoste! strigă ea. Cum poți să râzi, eu am crezut! De asta nu se râde, se auzea corul Antic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268

sunt în largul meu. Mirosul hranei o atrase în bucătărie pe cea care presupuneam că-mi este soție. Nu păru mirată să mă vadă. Eram de o mie de ori mai surprins decât ea. -Bună seara, îmi spuse cu un zâmbet fermecător. -Bună seara, răspunsei, cu gura plină. -Olaf nu e cu dumneavoastră? Nu am avut reflexul să-i spun că eu eram acela. -Nu, făcui ridicând din umeri. Versiunea aceasta i se păru normală. Ieși din bucătărie și urcă la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
unei neveste întâlnite abia în ajun. Atunci când nu poți avea micul dejun la pat, duci patul la micul dejun: mă înfășurai în halatul la fel de confortabil ca o saltea matlasată de puf și coborâi. -Bună ziua, Olaf! zise ea cu un zâmbet delicios. -Bună ziua, răspunsei, înghițindu-l pe Sigrid, pe care-l aveam pe vârful limbii. -Vrei cafea? -Da, mulțumesc. Poate că e cam târziu pentru micul dejun. -Nu. Aici nu există oră. Mă servi cu un bol de cafea și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
--Vrei să ieși? întrebă ea. Am mirosit capcana. -Dar dumneata? -Eu mi-am petrecut ziua afară. Pe când dumneata n-ai ieșit de două zile. Poate că ai chef să ieși. -Nu. Știi, asta mă schimbă. -Înțeleg, zise ea cu un zâmbet. Uf. -Sunt grozav de fericită că nu vrei să ieși. Ne simțim așa de bine aici. -Îți place vila? -Din cale-afară. -Nu găsești că decorul e cam... Ezitai asupra cuvântului potrivit. Nu era nici kitsch nici pompos. Era pur și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723

parcă cineva îi luase brusc mințile, o să vă tăiați în sticlele astea nenorocite, îl avertizează Curistul, ducîndu-și palmele la ochi, ca să se ferească de cioburile care zboară prin aer. Mii de scuze pentru întîrziere, doamnelor, le aruncă fiecăreia cîte un zîmbet de pe vîrful buzelor, relaxați-vă, ce naiba, doar nu puteam să intru pe furiș ca un hoț. Dar aveți antrenament nu glumă, aude în sfîrșit vocea Curistului suflîndu-i în ceafă, ne-ați cam înșirat pe drum, spune și Părințelul pufăind la

Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu (2010) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-mi amintesc. — Mi-a ieșit pe nas, zice Părințelul, întorcîndu-se la bar gîfîind, plin de sudoare, nerăbdătot să predea ștafeta. Să vedem cît o să te țină pe tine, îi suflă la ureche Curistului, privindu-l pe Roja, care afișează un zîmbet satisfăcut la colțurile gurii. — Sper să nu fie chiar așa de nasol, mai are Curistul timp să se încurajeze, înainte să fie atras ca de un magnet în partea cealaltă. Nu degeaba ne-ați lăsat pe noi să ducem greul

Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu (2010) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
se miră Roja, pînă și Milițică a-nțeles despre ce era vorba. Pe lîngă asta, reia Părințelul, știi ce am mai simțit în clipa cînd făceam sensul giratoriu la Universității belindu-mi ochii la luminile de la Inter? întreabă, mijindu-și un zîmbet subțire în colțul gurii. Ce anume? face Roja pe curiosul, avînd în ochi o luminiță stranie. Că din felul în care manevrează în trafic, românii se urăsc de moarte între ei, îi răspunde Părințelul, ducîndu-și degetele mijlociu și arătător la

Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu (2010) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
vreo amenințare? — Nu mă mai întrebați nimic, dacă spuneți că aveți scrisoarea pregătită, dați-mi-o și mă ocup eu de restul așa cum v-am promis, restul rămîne în grija dumneavoastă, spuse Poștașul. — Atunci măcar hai să ne despărțim cu zîmbetul pe buze, spuse Angelina, eu cel puțin nu văd nici un motiv pentu care unuia dintre noi ar trebui să-i pară rău. — Vai de mine, spuse Poștașul, nici prin cap nu mi-a trecut așa ceva, din partea mea să știți că

Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu (2010) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
că era puțin amețit de băutură, cînd nu merge, nu merge, începuse să-i explice, se poate întîmpla oricui s-o țină dintr-un ghinion în altul pînă în zori. Începu să se simtă fraierit, indus în eroare de lingușelile, zîmbetele pe sub mustață și bancurile lui de doi bani, își dădu seama că celălalt încerca să-l ducă cu preșul, să se debaraseze de el ca de orice client nepoftit, să-i dea un picior în fund. Încotro s-o mai

Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu (2010) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
lase impresia că e băiat de comitet, că se implică, că aduce mereu informații noi din tabăra adversarilor, dar cînd să tragi linia ce să vezi? Numai dezinformare, intoxicare, e ca și cum cineva ți-ar înfige cuțitul mișelește în spate, cu zîmbetul pe buze, uite-așa ne mințea. Bănuise atunci la cine se referea Părințelul, și îi înțelese mișcarea, dar nu putea să i-o accepte, și totuși nu poți să-mi faci una ca asta, e ca și cum ai trece de partea

Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu (2010) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
nerușinatule, să nu crezi că o să poți sta la infinit în adăpostul minciunilor, o să-ți vin eu de hac pînă la urmă, nu se poate abține să nu răbufnească. Eu zic s-o lași baltă, îi recomandă Roja cu un zîmbet în colțul gurii, dînd din nou să iasă, unde crezi că o ștergi așa? își iese de-a binelea din fire Delfina, fluturîndu i pe la nas hîrtia, dragoste nebună, ai? Sărăcuțul de tine, cîte sacrificii ai făcut și la cîte

Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu (2010) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411

ar putea dovedi științific. Nu putem nega faptul că sîntem afectați de viața celorlalți, precum și ei sînt afectați de a noastră. Cu toții știm că primim ceea ce dăruim. Aceasta se aplică începînd cu cele mai simple gesturi, cum ar fi un zîmbet sau un gest prietenesc. Oamenii care îi iubesc pe ceilalți, vor fi și ei iubiți de aceștia. Același lucru este valabil și în ceea ce privește banii. Cei care îi dăruiesc, vor primi la rîndul lor înapoi. Numai cei care dăruiesc își asumă

Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223

ce-și exprim... de fapt doar opiniile, susținute în cel mai bun caz de informații privilegiate culese prin frecventarea celor ce ne fac istoria în ultima jum...țațe de generație, dar prezentate cu sigurant... apodictic..., cu aplomb moftologic și cu zâmbet mefistofelic de apartenent... la „cercuri bine informate”. Megamașina mediatic... româneasc..., la fel ca oricare alta, are nevoie, încurajeaz..., pl...teste binișor și promoveaz... asemenea figuri oracular-sibilinice, pe unii înv...luindu-i într-un protocol special, ca și cum ar oficia un magisteriu sau

[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958

cu un gest devenit mecanic, părul lung și de pe atunci, aspru și lucios de pe fruntea scăldată de soarele generos pentru a zări mașina cu șoferița și devenit, instantaneu, un exemplu de ascultare și cumințenie, i-a zâmbit Didiței cu acel zâmbet sfios și candid, parcă mulțumindu-i, biata fată topindu-se de iubire și fericire, apoi cu mișcări bine știute, se instală În mașina lui, atât de specială, coborând, nu...urcând. „Mașina”, În care stătea destul de confortabil pe o perniță veche

Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU (2011) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
nu se bucura, câte o mreană sălbatică ce depășea kilogramul, aruncând-o cu măiestrie pe mal, În direcția copilului. Acesta, cu pupilele mărite și cu inimioara În galop, se bucura nespus, scoțând adevărate strigăte de triumf, producându-i Mamaiei un zâmbet și o lacrimă ascunsă cu Îndemânare. La un semn, o rotire a mâinii În arc de cerc, volocul se Îndrepta lin către malul apropiat, la un alt semn, Întregul echipaj ridica din răsputeri și Va putea vedea... minunea, captura de

Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU (2011) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
tânăr și bogat, frumos dar care „cicî ar ave un beteșug nic-nic”, cu casă și pământ În alt sat mai Îndepărtat, doi ochi negri, o față măslinie și lucioasă, un păr cârlionțat și pieptănat În inele și mai ales un zâmbet poznaș Îl priveau direct și cu mare intensitate pe Va, ceva Între surpriză, invitație și uimire parcă spunând: De ce nu mă săruți, nu vezi că-s fumoasă?! Rămasă făra batic și fără „boanda” lui moș Ianoca, tatăl ei care făcea

Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU (2011) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
a-l pune pe „bărbat” la treabă, așa cum văzuseră ele că-s rostuite casele din Poiană. Plictisite de monotonia huței din frânghie, Rozalița porunci: Oprește ne! Apoi privindu-l lung, direct și cu ochi de viitoare cunoscătoare spuse cu un zâmbet șiret și făcând din ochi Mădăliței: Mădăliță, vrei să ne jucăm de-a mama și de-a tata? Îhî, vreau! Da cu mine nu vă jucați?, Întreabă Va nedumerit și frustrat de perspectiva rămânerii În afara jocului. Te joci și tu

Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU (2011) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
lor! Ai să-mi zici când ai să vrei tu! Bine-așa? Îhî! În măsura În care se pricepea, avea grijă de copil și-l purta la nivelul celor mai mulți copii din sat, Îi cunoștea preferințele și tot ceea ce Îi producea bucurie și orice zâmbet ori râs zglobiu se repercuta și-n sufletul ei frumos. Victor se obișnuise cu noua sa viață deși gândurile de a ajunge iar la standardele precedente Îl măcinau continuu, suporta cu stoicism, voia să scape de bordeu, să-și facă

Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU (2011) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
se observau fel de fel de grimase, Își Încrunta fruntea lată pe care apăreau primele cute exprimând concentrarea atenției, ridica ușor colțul din stânga al guriței În semn de insatisfacție și persiflare a noilor realități și transformări sau, Îi apărea un zâmbet cald care, Încet-Încet, se transforma Într un râs copilăresc și creștea până la o succesiune de hohote cristaline ce topeau toate necazurile și neajunsurile fetelor, iar Ochenoaiei Îi oferea certitudini pentru evoluții bune În viitor: Răzbate el, că-i bărbătosul Ochenoaii

Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU (2011) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
ochi În seara aia?! Maria răspundea crezând că acest răspuns Îi face mare plăcere lui Victor: Eu nu știu de ce m-ai fi luat, da merg cu ’neta și-n bortă de șarpe!, aici femeia mică și bondoacă afișa un zâmbet larg și cinstit. Băiatul Înțelegea, cu mintea sa de copil, necazurile tatălui său, care nu mai putea suporta presiunile ce se făceau pentru a elibera bordeiul bunicului Ghiorghi și Cineva Îl ajuta să-și mute gândurile către zone mai Însorite

Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU (2011) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703

ale tale două surori, / una și-a făcut de vorbă, / că te plăcea pân’ la nori. // Și... știindu-te că umbli / pe la versuri cu stiloul, / a-ntrebat, să «afle» fata, / cum e-n poezie noul. // tu ți-ai cam zâmbit în zâmbet, / făcând ochiul de felină / și te-ai retras «vulturește» / după mamă în grădină.“ E curios cum cineva cu ochi de felină se retrage vulturește. În sfârșit... În poemele lui Traian Bădulescu-Șuțeanu sunt inserate și versuri de Nichita Stănescu, ceea ce reprezintă

Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
fără legătură cu literatura. Poncife Emil Dogaru este autorul unui roman confesiv în două volume, Norocosul teoretician, apărut în 2007 la DoMinoR din București. Scrisul lui alert, prietenos, de o candoare care inspiră încredere cititorului (dar îi și provoacă un zâmbet ironic), are de suferit din cauza utilizării frecvente, în momentele cele mai nepotrivite, a limbajului administrativ sau gazetăresc, a unor formulări prețioase ori a unor poncife pe care până și semidocții le-au abandonat de multă vreme (bineînțeles, în favoarea altor poncife

Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
surprinzătoare prin rea-credință și inadecvare. Iată cum este evocat Nichita Stănescu, intrând, în seara zilei de 3 aprilie 1963, în redacția revistei Gazeta literară: „Purta un pachețel. Ceilalți l-au înconjurat. Pachețelul a fost desfăcut. Pe obrazul poetului domina un zâmbet de copil idiot. Dintre hârtii, el scoase o jucărică englezească din tablă, care voia să însemne un automobil de pe la 1920, dar având pe capotă un coș de locomotivă. Poetul îi răsuci arcul cu o cheiță, o puse pe podea, reținând

Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
vârstei, dar și datorită unei alimentații consistente [...] avea o gură mare înconjurată de buze sau buzișoare, cum le alinta Tinel când își odihnea ochii privindu-le, mai mult bătând în roșu, cărnoase, ușor arcuite, și acest semicerc degaja buchete de zâmbete provocatoare, dar și odihnitoare interlocutorului [...] la orice mișcare prin cabinet, își arăta minunile coapselor și gleznelor ei, le evidenția static, dar mai ales dinamic printr-un mers vertical.“ Asemenea pasaje generează întrebări. Era nevoie de explicația cu alimentația consistentă? Exista

Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]