5,438 matches
-
Radu, și Dumitru, și două fete. Când și-a făcut testamentul, în 1645, a lăsat toate moșiile doar preotului Ivul și lui Radu. Pe al treilea, pe Dumitru, îl dezmoștenește și se socotește îndreptățită să facă acest gest, „căci am zăcut 3 ani și la mine n-au venit să mă vază, să-ș ia iertăciune”. „Cine-i va da moșie să fie blestemat”, conchide jupâneasa Calea (pe fete nu le uită; popa Ivul și Radu vor fi cei care le vor
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Leu, Modernizare și imobilism, Editura Banatica, Reșița, 1998, p. 82. 552. „în jurul cuptorului abia încălzit” - remarca unul dintre ei, trecător prin spațiul românesc în secolul al XVIII-lea -, „stăteau îngrămădiți copiii tolăniți de jur împrejur ca vitele, într-un colț zăcea o femeie bolnavă; locul rămas din cămăruță îl ocupau trei copii mai mari împreună cu mama lor” (în Călători străini..., vol. IX, p. 213; Șarolta Solcan, op. cit., p. 180). 553. Șarolta Solcan, (op. cit., p. 180) trimite (nota 1) la Istoria medicinei
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
vorbească de Îndată, iar după câteva zile și-a revenit În totalitate. Kannobin nu e un oraș, ci o mănăstiretc "Kannobin nu e un oraș, ci o mănăstire" Din Aito am fost dus la Kannobin, la reședința patriarhului maronit, unde zăcea episcopul Mutran Seman, care era foarte bolnav. Kannobin este situat pe o costișă; privind de aici În vale, o frumoasă priveliște se deschide dinaintea ochilor. Acesta nu este nicidecum un oraș, după cum se spune În mod eronat În a doua
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
să constituie pentru ei un prilej favorabil de a demonstra ridicolul homeopatiei și de a arăta publicului inutilitatea sistemului, medicii consimțiră pe dată. După ce doamna Shabert și-a Încheiat istorisirea, soțul ei mă rugă să-l Însoțesc până la consulat, unde zăcea atunci fiul său, pe care - gândi el - l-aș putea vindeca. Când am ajuns, tânărul era foarte slăbit, dar liniștit din punct de vedere psihic. Chirurgul său, un francez, se afla acolo - sau aș putea spune, mai degrabă, că mă
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
extrem de mare În interiorul fortăreței 216. În curtea mare o zărirăm pe una dintre cele patru r³nș (regine) ieșind din harem. Mergea pe jos și Își lăsase chipul neacoperit pentru prima oară În viața ei. Se Îndrepta Încet către locul unde zăcea Întins trupul regelui, fiind Înconjurată de aproximativ o sută de persoane care se țineau totuși la o anumită distanță de ea În timp ce o Însoțeau. Aproape de regină mergea un bărbat care ducea o cutiuță care conținea câteva dintre bijuteriile pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
totodată și otrava de pe urma căreia murise. Dar eu unul nu dau crezare celor auzite 222. Cert este faptul că fiul lui se arătă extrem de indiferent atât față de tratamentul urmat de tatăl său, cât și față de vindecarea acestuia. Atât timp cât Kurruk Singh zăcu la pat, No-Nehal nu-și văzu tatăl decât o dată sau de două ori, și aceasta doar cu puțină vreme Înainte de moartea lui. Se purtă cu tatăl său Într-o asemenea manieră, Încât Îi revoltă chiar și pe localnicii care se
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
pot spune dacă aceasta se datora plăcerii pe care mi-a prilejuit-o venirea sa ori unui nou remediu pe care l-am folosit În acea zi. Probabil că ambele cauze au ajutat la producerea acelui rezultat. Probabil boala mea zăcea de ceva vreme În organism, pentru că folosisem mai Înainte, ca băutură, un vin de Kabul făcut din stafide și zahăr, care nu era propriu-zis fermentat - ceea ce este foarte probabil să fi stat la baza bolii pe care o voi descrie
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
intrarea dinspre Brașov, sculptorul Oscar Han va înălța un monument în memoria sa. Poezia lui S. fructifică atitudini și motive din fondul comun al simbolismului: mirajul „departelui” (cuvânt tematic frecvent utilizat) și al „zărilor albastre”, marea, corăbiile, „insulele stinghere”, ce „zac necunoscute” în Pacific, peisajele exotice, parcul autumnal, ploaia, solitudinea, recluziunea, nevrozele și morbidezza, dar și marele oraș, „Capitala”. Nota specifică e apetența pentru meditația gravă. În lipsa unui fundament cultural solid - cum remarca E. Lovinescu -, ceea ce ar fi putut deveni explicare
SAULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289513_a_290842]
-
Lada („Teatrul”, 1965), farsă cu elemente grotești, se înfruntă „viața” și „iluzia”, „realitatea” și „convenția”, în întruchiparea scenică. La o repetiție cu piesa Romeo și Julieta cei implicați în spectacolul ce se pregătește se pomenesc cu o ladă în care zac întinși, frumoși și reali, tinerii îndrăgostiți din tragedia shakespeariană. Dintr-un mesaj găsit în ciudatul cufăr, perplecșii martori ai întâmplării află că un alchimist din Evul Mediu a izbutit să conserve trupurile îndrăgostiților din Verona. Interpreții rolurilor principale se burzuluiesc
SAVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289518_a_290847]
-
este cea a foamei, ci cea a deshidratării. Orice energie consumată pentru a vâna ar costa mult prin pierderea de apă. Deși deșertul e plin de animale, ele sunt foarte greu de văzut. Ele supraviețuiesc stând cât mai aproape de sol, zăcând, și asta ar trebui să facă și cei ce doresc să supraviețuiască. Chiar dacă aveți norocul să vânați ceva, aportul de proteine ar mări cantitatea de apă necesară pentru procesarea proteinelor în corp. Regula de aur în această situație „dacă ai
PROIECT DE CONSILIERE. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Mihaela Cenuşă () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_910]
-
la cel mai intens lirism, de la plonjarea hipnotică în vis la ieșirea tumultuoasă din apele amniotice ale sinelui: „memoria întoarsă din apele tulburi/ Ca un crin de mare purulent”, „Părul tău e lampa acestei spelunci”, „Ca o colonie de corali zac creierii prin încăpere”, „Câteva sute de femei putrede excitante și clare/ în argonautul lor exhibiționism nocturn”, „Să pot privi cum îți deschizi pulpele și cum ai vrea să fii linsă de lupii din aer”, „seara de grație în care numele
TEODORESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290142_a_291471]
-
din religiozitate, cât din candoare, din inefabilul transportării în ambianța copilăriei: „Joi porneam în cete la pădure, / S-adunăm călțunași și viorele, / Umpleam de chiot și cântec dealurile sure, / Uitând că ești mort și c-o să Te împodobim cu ele: Zăceau pe sfânta masă biete flori vinete, încă înfrigurate / Și printre ele lucea, vie, zugrăvită pe icoană, / Roșia floare a coastei Tale însângerate / Și stropii de sânge picurați din coroană” (Iisus din copilărie). În esență, prin tot ce e durabil în
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
la draga ei bunică. Bunica o strânge în brațe și împreună pleacă spre o lume unde nu este frig și foame, unde nu sunt griji, unde totul e frumos și bine........erau la Dumnezeu. Când se lumina de ziuă, fetița zăcea jos, ghemuită, cu obrajii roșii, cu zâmbetul pe buze..........moartă, moartă de frig și cu o grămăjoara de chibrituri aprinse. Lumea s-a întristat când au vazut-o. A vrut să se încălzească! Spuse cineva Nimeni nu știa în ce
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
toamna a stropit în zori cu aur pomii din grădina mea; toamna rumenă cu flori roșcate în păr; aur vișiniu de toamnă; aracii poartă ranițe de stuguri în spinare; frunzele dorm amețite de fierbințeala vinului; viile-și zornăie grelele salbe; zăceau pe tava de argint a brumii; amurgul se întoarce prin stugurii brumați; toamna picură pete ruginii peste pământ; a acoperit mestecenii și arțarii cu galben de lămâie; copacii au primit veșmântul de aramă; copacii cu ramuri ostenite; în copaci ard
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
se resping, vorbind despre imposibilitatea comunicării. Lucruri, fragmente trec doar prin fața ochiului, căci spiritul e epuizat sau bolnav de existență, înțepenit într-o nebunie mută: „Gândesc cu trupul”, „spusele n-au sânge/ n-au carne n-au văz nici auz/ zac moloz adunat frământat biciuit” ( Idee); „bolnav sunt/ de experiențe vândute/ de poleiala cuvântului/ de țipătul în pustiu” (Vis concentric). SCRIERI: Iarna, pentru cine mor vulpile, Iași, 1992; Imposibilă, pânda, Galați, 1993; Cea mai credibilă moarte, Galați, 1995; Ninge de Paști
POPA HOMICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288901_a_290230]
-
vechea și buna tradiție literară românească.” Redacția își propune să anexeze fiecărui număr un „Buletin lunar al cărților și revistelor românești”, contribuind astfel la alcătuirea unui repertoriu bibliografic. La rubrică „Pagini necunoscute” vor fi scoase din „coloanele vechilor reviste, unde zac uitate” lucrări „ale unor scriitori care, pe vremuri, au reprezentat o valoare bine pronunțată în literatura noastră”. Versurile, proza, intervențiile publicistice incluse în sumar sunt orientate exclusiv spre valorile tradiționale. Il.C.
REVISTA „GANDURI BUNE”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289180_a_290509]
-
rătăcit în cine știe ce scoică”, adăugând: „Este, într-adevăr, unul din exercițiile cele mai pasionante și una din satisfacțiile rare, aceea și acela de a dibui în vraful unor alexandrini zvârliți cu lopata, stihul, emistihul, imaginea sau numai cuvântul în care zac puteri închise și a căror vrajă n-așteaptă decât să fie trezită la viață.” Opinia că, în ipostaza de cronicar, P. adoptă numai atitudinea elogios-ceremonioasă și evită să-și exprime judecățile negative este eronată. Profesând un singular umanism estetic în
PERPESSICIUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288761_a_290090]
-
nu înțelege cum s-a putut întâmpla așa ceva, având în vedere că toate glandele ei funcționau perfect. În primele două săptămâni, situația a fost critică. Uneori vorbea fără noimă. Nu puteam sta cu mâinile în sân, privind cum doamna Chong zăcea în semicomă din cauza Parkinsonului, iar celulele creierului ei se dezintegrau. Nici nu-și mai recunoștea fiii și fiicele. Din fericire, reflexologia ne-a venit în ajutor. Am stimulat imediat „câinii de pază” ai organismului, adică glandele endocrine. Majoritatea punctelor erau
Reflexologie palmară. Cheia sănătății perfecte by Mildred Carter, Tammy Weber () [Corola-publishinghouse/Science/2147_a_3472]
-
cocoțate atît de sus și sînt atît de intangibile din toate punctele de vedere, încît nu le poți cerceta destul de îndeaproape, pentru a le prețui meritele. în ținuturile osoase, scheletice ale pămîntului, unde, la poalele unor povîrnișuri înalte și zgrunțuroase, zac mormane de stînci, risipite în grupuri fantastice, veți descoperi adesea niște forme leviatanești pietrificate, năpădite de o iarbă care, în zilele cu vînt, își sparge de ele talazurile verzi. De asemenea, în regiunile muntoase, unde călătorul e veșnic împresurat de
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
adîncuri, căci lanțuri grele erau tîrîte pe punți și lansate cu zgomot prin saborduri; dar nu vasul, ci însăși balena moartă trebuia să fie amarată cu aceste lanțuri zornăitoare. Legată cu capul de pupa și cu coada de prova, balena zăcea acum cu coca-i neagră lipită de aceea a corabiei, încît, văzute prin întunericul nopții, care ascundea vergile și partea de sus a greementului, balena și corabia păreau doi boi colosali, înjugați laolaltă, unul în poziție culcată, iar celălalt în
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
lui Vișnn, pentru a conduce această operațiune; dar Vedele, aceste cărți mistice, a căror lectură pare să-i fi fost indispensabilă lui Vișnu înainte de a-și începe opera, care cuprindeau, pesemne, unele sfaturi practice pentru tinerii constructori, ei bine, Vedele zăceau în fundul apelor; de aceea, Vișnu s-a incarnat într-o balenă și, cufundîndu-se astfel în adîncuri, a salvat cărțile sfinte. N-a fost oare acest Vișnu un balenier, așa cum un om care călărește pe-un cal e numit călăreț? Perseu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cabinet secret. în vînătoarea de cașaloți, acesta este poate unul dintre cele mai remarcabile episoade. într-o zi, scîndurile șiroiesc de sînge și de ulei; sacrosancta punte de comandă e pîngărită de hartanele tăiate din căpățîna balenei; mari poloboace ruginite zac de jur-împrejur, întocmai ca-n curtea unei fabrici de bere; fumul cazanelor a înnegrit toate parapetele vasului; marinarii umblă de colo pînă colo, năclăiți de ulei; corabia însăși pare un mare leviatan, iar peste tot domnește o larmă asurzitoare. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
putut fi surprinse și multe ticăloșii. Vai, muritorilor! luați seama, căci în larma asurzitoare făcută de marele război de țesut al universului, pînă și gîndurile voastre cele mai subtile pot fi auzite de departe! Așadar, giganticul schelet alb și adorat zăcea - ca un colos leneș - în mijlocul războiului de țesut al acelei verzi și neobosite păduri arsacidiene. Și, în vreme ce firele se țeseau și se împleteau necontenit în jurul lui, zumzăind, uriașul trîntor părea să fie țesătorul însuși, năpădit de o verdeață din ce în ce mai proaspătă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
-i pune cap la cap oasele, întinzîndu-le cu ajutorul unei macarale, ceea ce ia destul timp. Dar cînd e gata, seamănă cu Coloana lui Pompei, ai spune. în total există vreo patruzeci de vertebre, care nu sînt sudate în schelet. Mai toate zac aidoma buturugilor noduroase dintr-o clopotniță gotică, puse acolo pentru a sprijini vreun zid greu. Cea mai mare, în mijloc, are o lățime de aproape trei picioare și o grosime de peste patru. Cea mai mică, situată în locul unde șira se
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de mirare că, în ciuda nesocotinței sale nebunești Ahab se arăta uneori grijuliu față de starea acelui os mort, pe care se sprijinea în buna măsură. Căci, nu cu mult înainte de a porni cu Pequod din Nantucket, fusese găsit într-o noapte zăcînd la pămînt în nesimțire: printr-un accident inexplicabil, rămas necunoscut, piciorul său de fildeș se zmucise cu atîta putere, încît îi pătrunsese ca o țeapă în vintre; iar rana aceea cumplită se vindecase numai cu mare greutate. în momentul acela
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]