3,296 matches
-
sete; simpatie; sinceritate; slab; sprîncene; stupiditate; supărat; școală; teamă; temporar; pe toți; transformare; traumă; trecătoare; tu; uita; umbrit; umplutură; ură; te urăsc; a urî; vacă; viață; pe viață; viciu; viclenie; violent; violență; vrajbă; vrăjmaș; nu vreau să simt acest sentiment; zadar; zgîrcit; zgîrîi; zglobie (1); 795/263/74/189/0 urît: frumos (185); hidos (34); neplăcut (34); om (14); rău (14); negru (11); strașnic (10); dezgustător (7); murdar (7); nașpa (7); defect (6); deștept (6); scîrbos (6); băiat (5); comportament (5
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
mine, chiar dacă îmi cunosc toate slăbiciunile 13 Este îngrozitor ca oamenilor de care îmi place să nu le pese de mine 14 Critica nu trebuie să fie ceva supărător pentru cel căruia i se adresează 15 Viața mea este în zadar dacă nu am succes 16 Oamenii ar trebui să se pregătească pentru ce poate fi mai rău, altfel riscă să fie decepționați 17 Dacă nu reușesc să fiu o persoană productivă, creativă și utilă viața mea nu are nici un sens
Tratat de psihoterapii cognitive și comportamentale by Daniel David () [Corola-publishinghouse/Science/2125_a_3450]
-
cosmeticiană, investeam în permanență în colecția de parfumuri, bijuterii și accesorii... Totul, pentru el, pentru ca prezența mea să-i încânte simțurile... Îmi făcusem și un calcul: ca medie ponderată, sporul zilnic de frumusețe era în jur de 0,82%! În zadar: nu remarca niciodată schimbarea. Iar de obiectivul meu, să-i sporesc eficiența în pat (cât se poate, nu sunt o femeie absurdă), se alegea praful. Dar să te ții scandal când aduceam acasă vreo nouă carte de bucate! Se prindea
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
Zămislire a durerilor” (I, 33). O suferință care devine ură de sine. Explorarea de sine nu lasă loc nici unei utopii și finalitatea ei este autodistrugerea deliberată, ca șansă pentru întemeiere: „Sunt succesiunea stărilor mele, umorilor mele; îmi caut «eul» în zadar, sau mai curând nu-l regăsesc decât atunci când toate aparențele mele se risipesc, când exult la propria-mi nimicire, când se suspendă și se abolește tocmai ceea ce se cheamă «eu». Trebuie să ne distrugem ca să ne regăsim: esența înseamnă sacrificiu
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
cheiri... Bunica: D-apoi cum nu, cum nu... Și-acu s-o întremăm și pe oftigita asta de Scilla bifolia... (Alex o privește uluit) Adică violetă. Alex: (îmbrățișînd-o) Bunică, bunică, m-ai dat gata! Va să zică nu te-am învățat în zadar! Bunica: Nu-i nimic în zadar, bunică. Nimic. Totul are un rost. Și mai cu seamă învățătura. Alex: Așa o fi, bunică. Dar eu, ca să-ți spun drept, tot la teatru mi-ar place să dau, ca Irina. Dar tata
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
cum nu... Și-acu s-o întremăm și pe oftigita asta de Scilla bifolia... (Alex o privește uluit) Adică violetă. Alex: (îmbrățișînd-o) Bunică, bunică, m-ai dat gata! Va să zică nu te-am învățat în zadar! Bunica: Nu-i nimic în zadar, bunică. Nimic. Totul are un rost. Și mai cu seamă învățătura. Alex: Așa o fi, bunică. Dar eu, ca să-ți spun drept, tot la teatru mi-ar place să dau, ca Irina. Dar tata spune că doi actori într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
ierni foarte grele iar eu aveam un drum destul de lung de acasă până la servici, pe Splai Bahlui, la acea vreme fiind deja transferată la Politehnică. Astfel de haine se găseau foarte greu la vremea aceea. Am căutat în Iași în zadar. Am încercat atunci cu fratele meu din Constanța în acea vară să căutăm un cojoc prin stațiuni și am găsit unul potrivit în stațiunea Neptun. Numai că achiziționarea cojocului era condiționată de predarea unei oi la un centru de achiziții
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
-n ogradă/ sunt mai puțini ca-nainte". Un întreg univers rustic umple spațiile poeziei: strugurii roșii, spicul de grâu, porumbul, iezii, șopârlele, vicleimul, colinde în spiritul tradiționaliștilor: "Primiți cu colindul, cinstiți gospodari?/ Primiți Vicleimul?/ Prin veche viforniță, mai bați în zadar/ în poartă cu frigul." Pe poet îl strigă pământul Maramureșului, pentru că zac în el osemintele strămoșilor. Sentimentul dezrădăcinării este atât de puternic, încât îi hărțuiește existența: "E strigătul pământului sub rod/ în chiot amețind cu zloată,/ prin care neuitarea câine
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
trecut: "El a însemnat istoria armatei/ Cu morții și învingătorii ei/ El este gândul și noblețea tatei." De asemenea, "Eroii de la Mărășești sunt părinții părinților noștri: "Inima lor o știm după inima noastră." ("inscripție"). Eroii trecutului n-au murit în zadar. Iată-l pe poet din nou declarativ: "În Tatra n-au murit în zadar/ părinții noștri cei tineri, cerești/ iată-ne, rostim cu mândrie și clar/ Sunt, ești." În "Oase de oameni" tehnica se schimbă, poetul ajunge la manierism: Dar
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
și noblețea tatei." De asemenea, "Eroii de la Mărășești sunt părinții părinților noștri: "Inima lor o știm după inima noastră." ("inscripție"). Eroii trecutului n-au murit în zadar. Iată-l pe poet din nou declarativ: "În Tatra n-au murit în zadar/ părinții noștri cei tineri, cerești/ iată-ne, rostim cu mândrie și clar/ Sunt, ești." În "Oase de oameni" tehnica se schimbă, poetul ajunge la manierism: Dar iată, nu mai știu nici un nume/ și atunci scriu pe monument/ Un soldat, un
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
pe Adrian Păunescu de câteva ori și nu fără rețineri: "Adrian Păunescu și-a făcut din titlurile volumelor sale cel dintâi mijloc de sfidare a convenției literare și de surprindere a automatismelor cititorilor: "Ul trasentimente", "Mieii primi", "Fântâna somnambulă"". În zadar vom căuta un sens mai profund acestor titluri ele rămân suspendate în aer ca niște simple formule de șoc. "Chiar și această inocentă încercare de a speria sau de a scandaliza pe cititorul conformist dezvăluie la Adrian Păunescu minulescianismul structural
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
nici în moarte, Nici în stingere ca unii. Visuri sunt și unul ș-altul, Și totuna mi-aste mie De-oi trăi în veci pe lume, De-oi muri în veșnicie. Toate-aceste taine sfinte pentru om frânturi de limbă În zadar gândești, căci gândul Zău, nimic în lume schimbă. Și fiindcă în nimica Eu nu cred o, dați-mi pace! Fac astfel cum mie-mi pare Și faceți precum vă place. Nu mă-ncântați nici cu clasici, Nici cu stil curat
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
al descompunerii și înjosirii, al maculărilor nedorite. Sunt "grămada de gunoi a oamenilor" pe care poetul fusese abandonat, uitat pe nedrept. Și nu pregetă, pentru această impardonabilă nedreptate ce i s-a făcut, să-l chestioneze pe Creator, căruia în zadar îi slujise, în zadar îi fusese "robul cel mai fidel", "la porțile aurite" (....)." De o la fel de pătrunzătoare analiză se bucură firea "retractilă, nesociabilă, bănuitoare" a Florenței Albu în tandem cu poezia acestei nefericite bacoviene, "fiice a Bărăganului": ˘Să nu faci
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
al maculărilor nedorite. Sunt "grămada de gunoi a oamenilor" pe care poetul fusese abandonat, uitat pe nedrept. Și nu pregetă, pentru această impardonabilă nedreptate ce i s-a făcut, să-l chestioneze pe Creator, căruia în zadar îi slujise, în zadar îi fusese "robul cel mai fidel", "la porțile aurite" (....)." De o la fel de pătrunzătoare analiză se bucură firea "retractilă, nesociabilă, bănuitoare" a Florenței Albu în tandem cu poezia acestei nefericite bacoviene, "fiice a Bărăganului": ˘Să nu faci nimic / să nu faci
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
al lamentației pe tema singurătății omului în univers. Destinul psalmistului e simbolizat de copacul blestemat "Tare sunt singur, Doamne, și pieziș/ Copac pribeag uitat în câmpie". El se înalță către cer, "pieziș", în speranța unei atingeri a divinității, tânjind, în zadar, după semnele sacralității pozitive. Prin opoziție, sunt relevate atributele copacului pribeag și atributele pomilor de rod: amar-dulce, aspru-gingaș, singurătate-comuniune. În final, psalmistul reproșează faptul că a fost abandonat (" În rostul meu tu m-ai lăsat uitării"), că s-a produs
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
nemurire. ARTE POETICE EMINESCIENE Concepția lui Eminescu despre artă și condiția poetului au fost exprimate în: Epigonii, Glossă, Odă (în metru antic), Criticilor mei, Icoană și privaz, Eu nu cred nici în Iehova, Odin și Poetul, Iambul, Numai poetul, În zadar în colbul școlii. Eminescu, un vizionar și un sceptic, mărturisește: Eu rămân ce-am fost: romantic (Eu nu cred nici în Iehova). Unele caracteristici (perfecțiune, echilibru, stilul clar, idealul de bine și frumos) trimit la clasicism: "Ce e rău și
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
și privaz), poetul ia atitudine față de societatea superficială, în care nu sunt apreciate valorile autentice: "E ușor a scrie versuri/ Când nimic nu ai de spus" (Criticilor mei) și recomandă existența umană ca izvor de inspirație și nu erudiția (În zadar în colbul școlii). În Epigonii (cea mai reprezentativă artă poetică eminesciană), poetul realizează o odă și o satiră, punând în opoziție operele scriitorilor pașoptiști cu cele ale contemporanilor (epigoni, lipsiți de valoare). Prima parte a poemului este o odă și
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
prin iubire: "El zboară, gând purtat de dor,/ Pân' piere totul, totul". În drumul spre Demiurg, Hyperion străbate spațiul fără limită, neantul, se cufundă în uitare: Căci unde-ajunge nu-i hotar,/ Nici ochi spre a cunoaște/ Și vremea-ncearcă în zadar/ Din goluri a se naște". Măreția divinității este exprimată într-un ton admirativ: Nu e nimic și totuși e/ O sete care-l soarbe/ E un adânc asemene/ Uitării celei oarbe". Însetat de repaos, de stingere, Hyperion îl roagă pe
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
dat, ca nimic să nu fie restiuit altfel decât a fost primit, ca altceva să nu se pre tin dă decât ce se află înscris acolo o dată pentru totdeauna. Acest „inventar“ are mul tiple funcții, iar munca nu este în zadar. Existența lui permite o mai bună negociere între ginere și socru; văduvia sau separarea îi vor da femeii posibilitatea de a recupera mai ușor zestrea adusă în casa soțului, micile detalii îi vor permite să-și in di vi du
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
ceea ce denotă în fond o slăbiciune și o lipsă de respect pentru normele democrației. A combate ideile cu bâta e un gest ce frizează demența la acest final de epocă, și totuși gestul s-a produs, iar lumea caută în zadar să-l înțeleagă, spre a-l asimila, ca pe orice fapt ce aparține realului. Conștientizarea cât mai deplină a momentului e o nevoie socială pe care actualii guvernanți o subestimează. Până acum, ei n-au fost în măsură a emite
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
un merit incontestabil al cărții. Ideea de criză morală, de impas și decepție domină aceste pagini de subtilă analiză a problemelor ce agitau intelighenția la jumătatea secolului trecut. "Lumea a ajuns la un impas și noi ne consumăm probabil în zadar spre a căuta o ieșire prin adânci combinații teoretice", scria E. Quinet la 22 decembrie 1853. Decepția îndeamnă pe de o parte la regândirea ideii poporaniste, iar pe de altă parte la a reconsidera istoria revoluției însăși, în lumina căreia
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
mari au spintecat istoria în pornirea lor de a se afirma. După flăcările lor rămâne o dara de foc în lume, căci o cultură mare seamănă unei ofensive cosmice. Dar ce rămâne din defensivă unei culturi mici? Praf (...). Caut în zadar primăvară culturilor mici..."96. Nu e deloc surprinzător că Cioran a renunțat, găsind o plăcere aproape sănătoasă în toate nuanțele eșecului, singura soluție fiind "să-ți prezinți demisia, să abandonezi, să capitulezi" dintr-o cultură "care și-a răcorit sterilitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
însăși Argentina, o femeie totală, așa cum Sábato o descrie în Heterodoxia: romantică, irațională, alunecoasa și misterioasă. Se intră în Argentina, în țara-mamă, se contopește cu ea. Ca femeie, totul converge către ea, ea este depozitarul speranțelor, al absolutului: Nu în zadar, într-una dintre culturile a cărei înțelepciune este milenara, se credea că sufletul unei femei care murea în durerile facerii era purtat în același cer cu sufletul războinicului învins în lupta"105. Iubirea este soluția, spune Sábato. Pentru că omul să
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Borges vorbește despre Buenos Aires, în maniera să inconfundabila, de astă dată în versuri de tango: "Orașul este acuma că o hartă / a umilințelor și eșecurilor mele / din ograda asta am văzut amurgurile / și-n fața porții ăsteia am așteptat în zadar; / de aici, ieri-ul, ce, nesigur, se face azi și altfel / i-a scos pe alți' ca mine / la fel prinși de soarta. / Aici îmi port pașii / prin nesfârșitele-i labirinturi. Aici amiază cenușăreasa așteaptă / firimiturile datornicei dimineți / Aici umbra
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
bucurie deosebită. Nu a dat niciun semn de prietenie, cum ar fi făcut un câine. Buimăcit, cu siguranță, de intervalul prea lung, iată că-și scutură penele și stă o vreme, stă ore întregi fără a spune vreun cuvânt. În zadar îl provoc sau îl copleșesc cu expresiile lui preferate nimic nu ajută. Lunga tăcere meditativă la care a fost constrâns pare imposibil de spart. Cum putem ști că papagalul nu gândește, ce știe de fapt domnul Descartes? Să spunem că
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]