KorAP: Find »[drukola/base=zbor & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...89 90 91 ...1842 >

46,037 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353

timp o pantomimă elaborată a căderii pe scara rulantă abruptă, aproape pierzându-mi echilibrul. Zborul spre Orly a avut loc sub privirea sceptică a doi pasageri care fuseseră martori la acest episod, un afacerist olandez și soția sa. În timpul scurtului zbor m-am aflat într-o stare de excitare intensă, gândindu-mă la ciudatul peisaj tactil și geometric al clădirilor aeroportului, la fâșiile de aluminiu mat și la zonele de laminate cu imitație de lemn. Chiar și relația mea cu un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
Aeroportul Londra. Soarele ardea pe celuloza supraîncălzită. În jurul nostru, șoferi obosiți stăteau aplecați pe geamurile deschise și ascultau nesfârșitele buletine de știri de la radio. Închiși în autocarele liniilor aeriene, pasagerii pe picior de plecare priveau avioanele cum se ridicau în zbor de pe pistele îndepărtate ale aeroportului. La nord de clădirile terminalului puteam vedea puntea înaltă a podului rutier deasupra tunelului de acces în aeroport, doldora de mașini ce păreau să reînsceneze o dramatizare cu încetinitorul a accidentului nostru. Helen Remington scoase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
transformat în cursul nopții într-o jucărie unidirecțională japoneză ori fusese dotat, ca propriu-mi cap, cu un giroscop puternic ce stătea fixat doar înspre baza podului rutier de la aeroport. Așteptând-o pe Catherine să plece la lecțiile ei de zbor, am pornit cu mașina către autostradă și, în câteva minute, am rămas blocat într-un ambuteiaj. Șirurile de mașini oprite ajungeau până la orizont, unde se uneau cu digurile rutiere ticsite ale șoselelor de la vest și sud de Londra. În timp ce avansam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
Deja, în timp ce vehiculul intra în recul sub impactul primei coliziuni, cei patru ocupați ai mașinii se îndreptau ei înșiși spre a doua coliziune. Fețele lor netede se lipiră de parbrizul intrat înăuntru, parcă dornice să vadă toracele-planor cum trece în zbor peste capotă. Bărbatul de la volan și pasagera se rostogoliră amândoi în față pentru a întâlni parbrizul, atingându-l cu creștetul capetelor plecate în același moment în care profilul motociclistului izbi sticla. O trombă de cioburi de sticlă erupse în jurul lor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
cu capul în jos ateriză pe acoperișul mașinii. Ghidonul trecu prin parbrizul gol și-o decapită pe pasagera de lângă șofer. Roata din față și furca din crom pătrunseră prin acoperiș, lanțul șfichiuitor retezând capul motociclistului când acesta trecu pe deasupra în zbor. Bucățile din corpul său dezintegrat ricoșară în aripa de protecție a roții din spate a mașinii și ajunseră la pământ într-o ceață de cioburi de sticlă securizată care căzu de pe mașină ca gheața, de parcă fusese dejivrată după o îndelungă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
explorând desenele cicatricelor de pe piele, puncte de prindere pe care le concepuseră accidentele sale special pentru actul acela sexual. O voce strigă. Cu țigara în mână, unul dintre îngrijitori stătea în întunecimea udă, făcându-mi semn ca un comandant de zbor al unui portavion. Am introdus monedele în fantele cuvenite și-am închis geamul. Apa începu să lovească mașina, încețoșând geamurile și închizându-ne în interiorul ei, luminat doar de cadranele tabloului de bord. În acea grotă albăstruie, Vaughan stătea pe diagonala

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
mea întâlnire cu Vaughan - punctul culminant al unei lungi expediții punitive în propriul meu sistem nervos - avu loc cu o săptămână mai târziu în salonul de la mezanin al Terminalului Oceanic. Privind retrospectiv, pare ironic ca acea casă de sticlă, de zbor și potențialitate, să fi fost punctul de plecare al vieților și morților noastre. Venind spre mine printre scaunele și mesele cromate, cu reflexia multiplicată în pereții de oglindă, Vaughan nu mi se păruse niciodată mai distrus și mai nesigur. Fața

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
ermetic în apartamentul nostru. O întrebam deseori în ce perioadă a anului ne aflam. Schimbările de lumină de pe retina mea amestecau fără veste anotimpurile. Într-o dimineață, când Catherine mă lăsase singur pentru a merge la ultimele ei lecții de zbor, i-am văzut avionul deasupra autostrăzii, o libelulă de sticlă purtată de soare. Părea să atârne nemișcat deasupra capului meu, cu elicea rotindu-se încet ca aceea a unui avion de jucărie. Lumina îi curgea din aripi într-o fântână

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
meu, cu elicea rotindu-se încet ca aceea a unui avion de jucărie. Lumina îi curgea din aripi într-o fântână arteziană inepuizabilă. Sub ea, mașinile care planau de-a lungul autostrăzii descriau pe întinderea peisajului toate traiectoriile posibile ale zborului ei, desenând schița iminentei noastre treceri prin văzduh, traiectoriile unei tehnologii cu aripi. M-am gândit la Vaughan, acoperit de muște ca un cadavru reînsuflețit, uitându-se la mine cu un amestec de ironie și afecțiune. Știam că n-ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
dormitorului. Vopseaua de pe partea stângă purta urmele unei coliziuni minore. - Mașina ta... am rostit, prinzând-o de umeri. Ești teafără? Se sprijini de mine, ca pentru a comemora imaginea acelei ciocniri în apăsarea corpurilor noastre. Își dădu jos jacheta de zbor. Acum făcuserăm amândoi separat dragoste cu Vaughan. - Nu eram la volan - am lăsat mașina în parcarea aeroportului. Întinse mâinile și mă prinse de coate. - Oare să fi fost intenționat? - Unul dintre curtezanii tăi? - Unul dintre curtezanii mei. Deși trebuie să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
la intrarea în parcare. - Și ce i-ai spus? - Nimic. O să sun la poliție. - Nu, nu suna. Vorbind cu ea, am simțit cum alunec în aceeași reverie erotică în care mi se întâmpla uneori s-o interoghez cu privire la instructorul de zbor cu care lua prânzul, smulgându-i un amănunt după altul despre câte o mică întâlnire amoroasă, despre câte o partidă scurtă de sex. Mi l-am imaginat pe Vaughan așteptând-o la intersecții tăcute, apoi urmărind-o prin spălătorii și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937

distruge imaginea României în lume. Imagine care altfel ar fi impecabilă, ca și cum acuzația de corupție la nivel înalt nu ar exista deja în rapoartele organismelor internaționale, ștampilată pe fruntea puterii. Televiziunile și «analiștii» de casă ai PSD au preluat din zbor tema și au început pe loc să calculeze în euro presupusul prejudiciu pe care Băsescu l-ar fi adus țării . Evident, discuțiile despre cât de întemeiate sunt acuzațiile aduse și, ulterior, când BEC a admis că a fost vorba de

CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie (2005) [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
mândria. Acolo unde nu-i Hristos, este o mândrie umilită. «Să mă vorbească lumea de bine, să nu mă bârfească». Nu contează asta. Totdeauna trebuie să ne gândim ce părere are Dumnezeu despre noi, nu lumea. Căci asta a tăiat zborul multor valori din România;” Spuneți la toată lumea să-L trăiască în plin pe Hristos și vor fi eliberați. Că Dumnezeu nu le va ajuta ticăloșilor să stăpânească România, ci va face numai așa, pe moment, niște «jocuri de lumini». Răbdați

CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie (2005) [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290

Dar să ne prezentăm mai întâi: eu sunt țarina Ecaterina Teodoroiu, dar în viața anterioară am fost Laika, poate vă aduceți aminte, cățeaua care a zburat în cosmos. - Aha, da, știu. Erați foarte frumoasă de pe atunci. Cum s-a terminat zborul? - Am murit după o săptămână de stat în spațiu. - Oh... îmi pare rău. Eu sunt Swerewald, împăratul Elveției și al Subgaliției. - Serios? I-am arătat legitimația de împărat. - Îmi plac împărații, a zis. - Mă bucur. Am intrat într-o cofetărie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
asupra celor patru domnitori. Mihai Viteazul spărsese o vază. Se ridicase în picioare și vâjâia cu o sabie imaginară prin aer. - ...uite-așa m-am învârtit deodată și am tăiat șapte capete de turci, după care am aruncat sabia, în zbor a mai spintecat 14 maimuțoi de-ăia și s-a oprit drept în inima sultanului, care tocmai încerca să violeze o puștoaică de șaișpe ani. M-am dus la fată, am ridicat-o de pe jos, i-am pus mantia mea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
și îl tot strigă pe Răzvan. Și aleargă și aleargă până ajunge la o râpă, unde câmpul se termină brusc. Fata privește la râpă, cade în genunchi plângând, și urlă cu vocea înecată de lacrimi: „Răzvaaaaaaaaaaaaan!“. Din râpă își ia zborul o pasăre, care se pierde în depărtare. Sfârșit. La masă se lăsă o tăcere meditativă. Am obervat că nu mai era Hendrix la boxe, puseseră Tom Waits. La altă masă, o fată vomita. - Colosal, de-a dreptul colosal, vorbi cineva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
Fuge ca o disperată, ciulinii și scaieții îi zgârie picioarele, dar ea tot fuge mai departe. Brusc, câmpul se termină și în fața fetei se întinde o râpă. Fata cade în genunchi plângând și urlă hohotind: „Mateeeeeeeeeeiii!“. Din râpă își ia zborul o pasăre și dispare la orizont. Asta-i tot. Printr-un miracol am reușit să mă abțin să nu mă prăbușesc pe masă râzând. În liniștea care se lăsase din nou, mi-am aprins o țigară și am golit sticla

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
stătea cu capul pe masă. După ce mi-am făcut treburile și am cumpărat încă o sticlă de vin, m-am întors. Ronaldinho tocmai termina de povestit. - ...fata cade în genunchi plângând și strigă disperată „Ionuț! Ionuuuuuuuuuuuuț!“. Din râpă își ia zborul o pasăre care se pierde în depărtări, iar filmul se termină. Urmă o nouă tăcere, a treia. Îmi mușcam buza de jos gândindu-mă la numele unui schior luxemburghez. Marc Girardelli? Parcă așa îl chema. Luca mi-a smuls sticla

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
Eu am luat aparatul ăsta de fotografiat. E digital. - Bravo, m-a felicitat Luca. Ia vezi, sunt poze în el? Ne-am uitat. Erau. O fată care privea pe geam dintr-un tren, o câmpie, o râpă, un vultur în zbor. - Șterge-le, m-a sfătuit Luca. Am apăsat pe un buton și pozele au dispărut. Am respirat amândoi ușurați. Taxiul intră în 2 Mai. Noaptea era pe terminate. În spatele unui petrolier ancorat în port, soarele se pregătea să-și arunce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
arunce leneș primele raze. 12-13 septembrie 2004 DUPĂ-AMIAZĂ ÎN L.A. Avionul companiei KLM aterizase la 15:05 pe LAX. Pentru nepricepuții codurilor aviatice internaționale: LAX este Los Angeles International Airport, iar KLM este Koninklijke Luchtvaart Maatschappij, adică compania regală de zbor. 15:05 este ora la care am aterizat. În America s-ar zice 3:05 AM. Asta și scria pe tabela electronică pe care erau afișate zborurile care au sosit. Da. Iar din rărunchii avionului am descins eu, eu cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
Angeles International Airport, iar KLM este Koninklijke Luchtvaart Maatschappij, adică compania regală de zbor. 15:05 este ora la care am aterizat. În America s-ar zice 3:05 AM. Asta și scria pe tabela electronică pe care erau afișate zborurile care au sosit. Da. Iar din rărunchii avionului am descins eu, eu cu părul scurt, eu îmbrăcat în jeanși și tricoul echipei Aston Villa, eu grăsuț, frumos, palid, obosit, zâmbitor, eu cu ceas la mână și lanț la gât, eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
lăsat în fața terminalului, ne-am luat rămas bun, i-am amintit să-mi trimită muzicile lui. - Ți le trimit, bă, cum să te uit? a zis. În vreo două săptămâni, așa. - Bine, mă, mersi. Hai te pup. - Pa, bă, și zbor plăcut. - Pa. Am intrat în clădire și am mers la check-in. Acolo, l-am văzut pe un cunoscut, tocmai își îndesa boarding-cardul în buzunar. M-am dus la el, nu mă observase încă. - Ce faci, bă Johnny? i-am zis

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250

urmele auzului ce plăsmuite și transformă, dobândea claritatea absolută a sunetelor care nu așteaptă răspuns, ca trilul ultimei păsări dintr-o specie dispărută, sau bâzâitul strident al unui avion cu reacție abia inventat, care se dezagregă pe cer la primul zbor de probă. Apoi, încetul cu încetul, ceva a început să se miște și să curgă printre frazele acestei recitări contorsionate. Proza romanului cucerise incertitudinea vocii; devenise fluidă, transparentă, continuă; Uzzi-Tuzii înota în ea ca peștele în apă, însoțindu-se cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
una din cărțile citite când eram copil, o ediție populară, cu paginile zdrențăroase, desenele în alb-negru colorate de mine, cu creioane colorate... Știți, copil fiind, mă ascundeam în coteț ca să citesc... Încerci să-i explici motivul vizitei tale. Înțelege din zbor, și nu te lasă nici măcar să continui: — Și dumneavoastră, și dumneavoastră, șaisprezecimile amestecate, știm prea bine, cărțile care încep și nu continuă, întreagă ultima producție a editurii e compromisă; dumneavoastră pricepeți ceva? Noi nu înțelegem absolut nimic, domnule dragă. Ține

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
spusese despre viața pe care el o obliga s-o ducă. Și pentru bani, firește, care nu erau puțini, chiar dacă încă nu puteam spune că-i aveam în buzunar. Interesul comun ne lega: Bernardette e o fată care înțelege din zbor situațiile; din încurcătura asta sau reușeam să ne descurcăm împreună, sau aveam să pierdem totul amândoi. Dar, bineînțeles, Bernadette avea o altă idee în cap: o fată ca ea, ca să se descurce, trebuie să poată conta pe cineva care știe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]