25,430 matches
-
Dumitru Hurubă Aproximativ pe toate canalele de televiziune, inundații-neinundații, drame-nedrame, mârâiala Băsescu-Tăriceanu a însoțit sezonul estival asemenea unei ciuperci cu bulinuțe albe, simpatică, dar gata să-i otrăvească pe mâncători. Noroc că românii, arși de feluritele promiscuități televizate, au învățat că nu tot ce zboară pe ,aripi hertziene" este și comestibil; ba, tot mai des, scuipă îngrețoșați și ,trec" pe teve ,Animal Planet" unde ordinea și disciplina junglei li se pare mai literă de
Fantezi pe teme date... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11396_a_12721]
-
spre împlinire./ Și n-am să fiu ce-aș fi putut să fiu/ Dacă din cele ce mocneau puține/ M-aș fi aprins cândva, de timpuriu.” Regretul lângă îndoială, căci cu candoare amară vă întrebați acum: „Iar de-aș fi ars atunci până la scrum/ Aș mai avea puterea arderii de-acum?”, sunt în măsură să vă arate indecis și nesigur de propria valoare. Insist de aceea să meditați la utilitatea în acest sens a răgazului. N-ați avea nimic de pierdut
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13647_a_14972]
-
suprima o formă a sa devenită, după toate aparențele, inutilă: "scria perfect senin un poem senin/ despre reflectarea apei în aer/ nota lumina de pe obrazul iubitei/ clătinîndu-se încolo și-ncoace/ era în timpul serviciului printre colacii de sîrmă/ călcînd prin troscotul ars de motorină/ cerul vînăt îi împingea gîtul spre/ vîlceaua cu mîluri răchite și resturi organice// «ai terminat?»/ dar el îi auzea nervii înfofoliți în sînge/ și un mic strigăt subteran/ s-a lipit de scoarța cenușie a unei răchite/ în timp ce
Epic și antiepic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13660_a_14985]
-
celuilat, grăsuț și pulbere. Zvîrlugă femeia Aleargă din deal în vale și invers în gumari și la iuțeală o pierzi din ochi. Strînge vitele cu un pai în colțul gurii. Privește la noi într-o parte. Fața toată îi rîde, arsă de soare. Cu trei dinți în gură zice că are 50 de ani... Bărbată-su se dezleagă la limbă. Nu știu dacă de la băutură sau din orgoliu. Îmi spune, în conversație, că s-au făcut grozav prunii. Aud chestia de
La căsuța unde doarme o pisică by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13665_a_14990]
-
mai este timp ( " Au turnat beton și plumb încins/ Peste vechea firidă/ Unde zugrăviții, ca-ntr-un vis,/ Se mai luptau/ Cu-acel verde balaur/ Din pierduta grădină; Va fi cenușa/ Și-n urmă pustia și vântul,/ Peste o câmpie arsă de sexe; Curând vom săvârși la tencuirea/ Ultimei grădini.// Să ne privim ne-au mai rămas/ Ferestrele de iarbă"). Există Dumnezeu, în poezii care amintesc destul de mult de Psalmii lui Arghezi ( " Atât ar fi,/ Față de față-doamne,/ Să te mai văd
Ferestre de iarbă by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/13683_a_15008]
-
nou. Sunt aruncate în apă și ținute acolo până se umflă și devin livide, dar aceasta nu le împiedică să iasă într-un târziu din valuri și, orbecăind, să se arunce încă o dată asupra adversarilor. Li se da foc și ard în vâlvătăi urlând îngrozitor, dar ulterior, cu terifiantele lor fete carbonizate, se mobilizează și își continuă acțiunea criminală. Chiar și îngropate în pământ au încă un viitor: vor ieși și de acolo, cu țărâna și pietrișul siroindu-le pe umeri
Moartea in filmele americane by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13747_a_15072]
-
au și mașinile care explodează după ce se răstoarnă pe strada sau cad într-o prăpastie. În viața reală, în situații similare, mașinile reale nu explodează. Iar dacă totuși explodează, din cauza benzinei din rezervor supuse unui șoc puternic, explodează discret și ard fâsâit, până la venirea pompierilor. În filmele americane, ele sar în aer cu o asemenea violență, încât suflul exploziei le spulberă pe personajele din jur, iar vâlvătăile incendiului urca până la cer, ca și cum ar fi alimentate de o cisterna de benzină. Puștile
Moartea in filmele americane by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13747_a_15072]
-
al Moscovei, concluziile luate în "tête-à-tête. Specialiști în tratate secrete, îmi vine greu să cred că rușii n-au profitat de prilej pentru a parafa cine știe ce înțelegeri cu fostul lor ucenic. Dea Domnul să mă înșel, dar prea ne-am ars de fiecare dată când ne-am apropiat prea mult de lampa lui Ilici ( la Lenin mă refer)
Testamentul politic al lui Ilici cel Mare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13730_a_15055]
-
etc. care erau scrise în limbile respective, vernaculare, dar mai ales în siriacă, și solemn, după obiceiul din Europa, au făcut un auto-da-fé (care înseamnă act de credință, cum știți), un rug, și la Diamper, în India de sud, au ars totul, obligîndu-i pe băștinași să învețe latinește. Pînă astăzi, pierderea e incalculabilă. De ce spun toate acestea? Cred că vedeți legătura lăuntrică cu Europa noastră. Europa din acele momente și-a introdus o ambiguă dimensiune de universalitate. Zic ambiguă, pentru că, într-
Un interviu inedit cu André Scrima - Despre spiritul Europei by Roxana Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16558_a_17883]
-
chiar dăunătoare din punct de vedere didactic) erau definirile rigide și limitative - de aceea chiar false - ale unor sintagme poetice: "zidurile reci = biserică"; "neguri reci = trecut nebulos, glacial și de nepătruns"; "dulce învăpăiere = fiorul plăcut al dragostei, iubire aprinsă"; "vorbe arse de al buzelor foc = mărturisiri de dragoste". O limită mai gravă a dicționarului din 1968 privea cantitatea izvoarelor folosite: extragerea materialului lexical s-a bazat în majoritate pe poeziile antume și pe proza literară, incluzînd doar "acele postume care s-
Despre un CD... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16648_a_17973]
-
puțin. Este. Dar cu fiecare zi care va trece va fi și mai puțin. Timpul lucrează ca un factor de eroziune nemilos asupra informațiilor, degradându-le, dispersându-le, făcându-le, în cele din urmă, să dispară complet. Documentele se umezesc, ard sau se fură, cei care au amintiri îmbătrânesc și mor. Dicționarul reprezintă un instantaneu a ceea ce se mai știe în prezent despre victimele terorii comuniste. O încercare de a opri timpul, fie și cu o întârziere regretabilă, din acțiunea sa
LUPTA CU AMNEZIA by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16641_a_17966]
-
intern poate fi întrebuințată și teoria conspirației și cea a jocurilor de interese externe care umblă să împiedice țara noastră să intre în Uniunea Europeană. Dar dacă, în afară, Puterea de la București încearcă să întrebuințeze aceeași argumentație, atunci chiar ne-am ars. Puterea de la București a primit avertismente punctuale din partea Uniunii Europene. Încît, la o adică, nu mai poate ridica din umeri că n-a știut ce vrea Europa. Feluritele guverne care s-au succedat la Palatul Victoria nu s-au prea
România a luat cartonașul galben by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13100_a_14425]
-
un plic închis adăpostește Visul textului intrat în concurs/ un recipient de cristal captează respirația bardului/ care-și șterge de pe frunte sudoarea de cerneală tipografică/ și cu degetele-i lubric înfiorate mângâie/ luna cum o pasăre-mpăiată.” Titlul, pe măsură: Ars poetica spune ceva despre permanentul debut al oricărui poet autentic, despre prețul emotiv al creației... Adeziune sau respingere a postmodernismului, poezia aceasta de descărcări metaforice, prin care se și conduce, deschide un fabulos rezervoriu din care lectorul se va nutri
Privind drept în ochi călăuza... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13089_a_14414]
-
alături își încrucișează picioarele - și foșnetul uscat al mătăsii se încrustează pentru totdeauna, de neșters, pe fața ei, în timpul real, în cristalul de sare al trupului ei - și capătă un hieratism fără putință de înțeles, al vremelniciei oprite. ți-ar arde degetele sfărîmate de un frig limpezit dacă le-ai ridica spre lumina răsfrîntă alături în pahare - căci s-a făcut seară. și liniile obiectelor încet se schimbă de jur împrejur, după gustul acesta sunător ca arginții” (XXXI) „Frigul limpezit”, conservant
Poezia lui Mircea Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13086_a_14411]
-
chemare. Bătrânul Nistru, pribegit în vremuri, Urzește cânt pe stative de stâncă Și doina tristă din castani o fură, Să ducă-n sate jăluire-adâncă... Au înflorit castanii la Soroca În primăvara plină de-ntristare; Parcă-s policandre verzi în care ard Mii lumânări zvârlite din altare. Nu se deschid ferești ca să-i sărute Ca-n alte dăți, din fiecare casă, În ușile unde șopteau în noapte, Pragul, nu-i prag, e piatră care-apasă. De-aici, din depărtările pe unde Durerea-și
Au înflorit castanii la Soroca. In: Curierul „Ginta latină” by Dumitru Iov () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2248]
-
Luminile nu s-au aprins. Pe Întuneric, m-am repezit la Iba. M-a lut, ca de obicei, În brațe, și m-a strâns la piept. - Pui mic, să nu te sperii! Vom aprinde o lumânare. Tu ai văzut cum arde o lumânare? Ooo! Are o lumină sfântă! Ca sufletul unui Înger! Uite, gata! Vezi ce minune? Iar acum, noi o să te facem o prințesă a cerurilor. Mai ceva decât cele din povești! Aveam Încredere și m-am lăsat În voia
Mătăniile Alexandrei(continuare). In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/75_a_280]
-
ger. Se tăinuiește sub fereastră Scriind cu mâna lui măiastră, Pe geamul meu, un palmier. Copac semeț, cu frunza lată, Sub dânsul trei arabi călări Cu grele arămite fesuri. Tustrei în zarea mută cată Pustiul, dune mari pe șesuri Și arde soarele în zări. Trag lin cu degetul pe sticlă Și măiestria s-a topit. Apare gingașă din pâclă O fată, un boschet umbrit. Amurg târziu... vuiește focul Boschetul, fata-n aur stins... Doar amintirea-și cată locul Pe drumul nesfârșit
Arabescuri. In: Curierul „Ginta latină” by Anatol Ursu () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2255]
-
și află mereu cuvinte potrivite pentru experiențe tot mai profunde, ce se cer a fi comunicate. „Nu știu de cine și de unde/ misterul vieții se pătrunde/ nu știu de unde și de ce/ a aparut deoarece/ nu știu de când și până când mă arde ochiul tău plăpând/ nu știu de când, de ce și cum/ mă înghite praful de pe drum/ nu știu de ce și de la cine/ atâta moarte e în mine.” („Nu știu”) Între Vasile Voiculescu și Lucian Blaga O sursă de inspirație deosebit de valoroasă pentru
TEME SI SIMBOLURI CRESTINE IMPLETITE IN EXPERIENTA CONCRETA A ZILELOR NOASTRE de OCTAVIAN CURPAŞ, SURPRISE, ARIZONA în ediţia nr. 154 din 03 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349721_a_351050]
-
conservator, de facultate. Iar în momentul în care l-am văzut pe scenă, când a avut recitalul a doua seară, am revăzut „frumosul nebun” talentatul cel cu o voce celestă. Este un minunat artist care reușește de fiecare dată să ardă, să dea totul, și să transmită. El face să vibreze aerul, înflăcărează totul în jurul lui, dă lumină și aduce veselie în sufletele acultătorilor. În momentul când este pe scenă se înâmplă un miracol: întinerește, devine un june prim, și toată lumea
ÎN DIALOG CU O MARE STEA A MUZICII FELICIA FILIP de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 110 din 20 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349658_a_350987]
-
mamei./ Mergi tu după mine, iubito,/ Cu spicul fierbinte la piept/ Al lacrimii tale./ Vine moartea din urmă/ Cu spicele roșii în brațe/ Ale sângelui meu -/ Ea care nimic niciodată/ Nu înapoiază./ Și toți suntem luminați/ De-o bucurie neînțeleasă”- Ars poetica). De altfel, Grigore Vieru însuși mărturisește că este, prin excelență, un poet al iubirii („Sunt deci un poet al iubirii, iar iubirea este a poeziei. Iubirea este singura dreptate pe lumea asta. Iubirea este o jertfă zilnică. Păcat că
DE LA EMINESCU LA GRIGORE VIERU de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349656_a_350985]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > AM POPOSIT ÎN MAI Autor: Lia Ruse Publicat în: Ediția nr. 1235 din 19 mai 2014 Toate Articolele Autorului Ne-am întâlnit și-am poposit în primăvară Pe iarba lunii mai pieptănată de zefir ... Timpul ardea în noi parcă era de ceară Și-n paradis ne amețea miros de trandafir. Din ceas alergau clipele pe nesimțite, Zburau petale-n aer și lent se așezau În părul nostru brun. Umbra, pe ocolite, Migra, din când în când
AM POPOSIT ÎN MAI de LIA RUSE în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349757_a_351086]
-
de nenorociri, alta mai grea decît aceea în care se aflau ei, cu neputința să se mai fi găsit, ori să dea peste lume... Morunul se stricase între timp. Deși nu se făcuse încă vară și soarele nu începuse să ardă prea tare prin locurile lor stăpînite de ape bogate în viețuitoare de tot fel, vremea se încălzise deodată, după pescuirea namilei, așa încît partea principala a praznicului și atît de pregătit se transformase într-o descompunere atît de grandioasă și
Biserica veselă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17650_a_18975]
-
lui Valeriu, fie-i țarina ușoară, că dacă a păcătuit în vremea asta de tulburare, a făcut-o pentru că nu mai putea stinge flăcările de care noi toți am fost o clipă scrumiti pe ici pe colo, însă el a ars de-a binelea." Dar povestea deviaționistului continua cu propriul foc - țara, orașul "în care și-a lăsat cîteva perechi de piei" și care nu pot fi date uitării: "Pentru moment nu sînt prea convins că democrația a devenit întru totul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17652_a_18977]
-
insă avînd și funcția de psihopomp, de călăuzitor al omului în împărățiile de după moarte - e "tehnicizat", adus adică, printr-o secret-deznădăjduită translație a valorilor, la putință unei integrări în umanul actual: "Pe bulevarde cîinii mecanici trec țanțoși./ În ochiul lor arde becul albastru/ al credinței curate, din nări le ies/ aburi sintetici cu miros de șes/ din botul de pluș pus la / ies mîrîituri caraghioase./ Fabricăm pentru ei oase/ dintr-un plastic mustos și/ refolosibil.// Iubim creatură fidelă în/ care recunoaștem
Un basm pentru adulti by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18133_a_19458]
-
scîrnavul orînd/ Un nou, un groaznic soare"), alteori materia însăși iese în prim-plan, înțepenita ori zbuciumata, sfîrîitoare, arzîndă, torturînd și ucigînd prin sine: "Un strop de-al tău ades ne fu de-ajuns./ Căci sfîrîind prin slănina de ură,/ Arzînd de cer, albastră picătură,/ Cu viul, viul ne-ai străpuns./ Că rîndunica puilor în gură/ La toti le-ai dat ce pot să poarte:/ Maimarii, cuminecătura,/ Pruncii, taine de moarte". Prăbușirile sînt diferențiate conform planului astral, cu rol de aluzie
După un model dantesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18151_a_19476]