23,518 matches
-
Ion Georgescu, directorul Școlii de Belle-Arte, supranumit și părintele sculpturii moderne românești. Ulterior, timp de un an, și-a continuat ucenicia în atelierul lui Luigi Buzzi și Brida din Milano, către 1902 absolvind "Școala de sculptură Breza" din Milano. În atelierul lui Ion Georgescu, Emil Wilhelm August a fost remarcat de arhitectul I. Berindei care-l va trimite la Paris în 1903, la profesorul Sporrer. Un an mai târziu, în 1904, a plecat să studieze la "Institutul Regal de Arte" din
Emil Wilhelm Becker () [Corola-website/Science/321816_a_323145]
-
a fost deschis 1951 în casa familiei de sculptori și pictori Storck, care în acel an adăpostea atelierele de lucru ale soților Frederic Storck și Cecilia Cuțescu-Storck. Clădirea care adăpostește muzeul, de pe Str. Vasile Alecsandri, nr. 16, București, a fost construită între anii 1911-1913 de către arhitectul Alexandru Clavel, care s-a inspirat din arhitectura de factură germanică. Frederic
Muzeul de Artă Frederic Storck și Cecilia Cuțescu-Storck () [Corola-website/Science/321875_a_323204]
-
arhitectură în Dresda, unde se împrietenește cu Karl Schmidt-Rottluff, Fritz Bleyl și Ernst Ludwig Kirchner. Împreună, în 1905, pun bazele grupului „Die Brücke", la care se alătură mai târziu și Max Pechstein. Heckel renunță la studiu și își închiriază un atelier de pictură. Pentru a-și câștiga existența, lucrează ca desenator într-un birou de arhitectură. În anii 1907 până în 1910 petrece lunile de vară împreună cu Schmidt-Rottluff în localitatea Dangast, la Marea Nordului. În anul 1909, în timpul unei călătorii în Italia, artistul
Erich Heckel () [Corola-website/Science/321915_a_323244]
-
degenerat”, 729 tablouri sunt îndepărtate din muzeele germane, unele au fost distruse, lui Heckel i se interzice să mai expună. Artistul părăsește în 1941 Berlinul și se stabilește pentru o vreme în Carintia (Austria). Într-un bombardament din anul 1944, atelierul său din Berlin este distrus, Heckel găsește refugiu în localitatea Hemmenhofen de pe lacul Constanța ("Bodensee"), unde va rămâne până la sfârștul vieții. După război, între 1949 și 1955, predă cu intermitențe la Academia de Arte din Karlsruhe, unde are ca elevi
Erich Heckel () [Corola-website/Science/321915_a_323244]
-
la sârma ghimpată din tranșee (sârmă ghimpată care de fapt nu exista); tunurile și un reflector (improvizat dintr-o o lampă cu acetilenă și cutii de conserve) au fost mutate prin oraș pentru a da impresia că sunt mai multe. Atelierele feroviare din Mafeking au confecționat un obuzier și s-a reactivat și un tun vechi (data gravată pe el era 1770, și constructorul, ca o conincidență, "B.P. & Co."). Observând că burii nu au distrus calea ferată, Baden-Powell a încărcat un
Asediul Mafekingului () [Corola-website/Science/321909_a_323238]
-
prin văile Savei, Dunării și Moravei, la răspântia drumurilor dinspre Mursa și Naissus. "Sirmium" a devenit o bază importantă a armatei din Illiria, pe marele drum terestru dintre Occidentul și Orientul român. Importantă să s-a întărit prin prezența unui atelier monetar imperial, foarte activ în secolele al III-lea și al IV-lea. În timpul lui Tito, la Sremska Mitrovica a fost organizat un „gulag”, unde au fost închiși oponenți ai regimului comunist din Iugoslavia. Sremska Mitrovica este înfrățit cu:
Sremska Mitrovica () [Corola-website/Science/321921_a_323250]
-
Barneaud și Nicolas Blanc, iar din partea Samsa Film Jani Thiltges. La realizarea filmului au mai colaborat S.C. Bv McCann Erickson SRL și societatea Realitatea Media, cu sprijinul Paris Cinéma. Regizor secund a fost Mircea Hațegan. Costumele au fost confecționate în atelierele Dada. "Nunta mută" a fost filmul de debut al regizorului Horațiu Mălăele. El se afirmase ca actor în filme și piese de teatru, dar și ca regizor de teatru. Mălăele a afirmat că a regiza un film este „infinit mai
Nunta mută () [Corola-website/Science/321910_a_323239]
-
la numărul 171, având codul . este una dintre cele mai vechi clădiri civile din oraș. Ea are două nivele (parter și etaj), construite în perioade diferite. În secolele al XV-lea și al XVI-lea în această zonă se aflau ateliere meșteșugărești (în special ateliere de olari). Pe locul unei clădiri mai vechi, a fost construită la sfârșitul secolului al XVI-lea și începutul secolului al XVII-lea o clădire cu parter și pivnițe. Clădirea avea rolul de Han Domnesc, aici
Hanul Domnesc din Suceava () [Corola-website/Science/321952_a_323281]
-
codul . este una dintre cele mai vechi clădiri civile din oraș. Ea are două nivele (parter și etaj), construite în perioade diferite. În secolele al XV-lea și al XVI-lea în această zonă se aflau ateliere meșteșugărești (în special ateliere de olari). Pe locul unei clădiri mai vechi, a fost construită la sfârșitul secolului al XVI-lea și începutul secolului al XVII-lea o clădire cu parter și pivnițe. Clădirea avea rolul de Han Domnesc, aici fiind adăpostiți oaspeți de
Hanul Domnesc din Suceava () [Corola-website/Science/321952_a_323281]
-
permanentă care reconstituie atmosfera de epocă a unui han din secolul al XVIII-lea; în holul de intrare sunt expuse piese de harnașament (șei, tarnițe, curele, hamuri) și obiecte legate de transport și vânătoare. Este expusă o căruță, un mic atelier de fierărie cu nicovală, ciocane, clești. În camerele de la parter sunt reconstituite mai multe încăperi ale unui han medieval: Pivnița are două încăperi legate între ele printr-un culoar boltit. În prima dintre ele sunt expuse butoaie pentru băuturi și
Hanul Domnesc din Suceava () [Corola-website/Science/321952_a_323281]
-
nu erau însemnați Majoritatea victimelor au fost ucise în locurile de execuție de lângă lagăr: Granik, Gradina și altele. Cei lăsați în viață erau mai ales calificați în meserii necesare (medici, farmaciști, electricieni, cizmari, aurari și altele) și erau folosiți în atelierele de la Jasenovac. Sârbii constituiau majoritatea deținuților de la Jasenovac. În mai multe cazuri, deținuții erau uciși pe loc după ce recunoșteau că sunt sârbi și majoritatea considerau că acesta este motivul încarcerării lor. Sârbii erau aduși mai ales din regiunea Kozara unde
Lagărul de concentrare Jasenovac () [Corola-website/Science/321427_a_322756]
-
era contaminată cu hrean. La primele lagăre, Brocice și Krapje, deținuții dormeau în cazărmi standard de lagăr, cu trei niveluri de paturi. În lagărul nr. III, unde se aflau circa 3.000 de deținuți, aceștia dormeau la început în podul atelierelor, într-un depozit deschis denumit „tunel de cale ferată” sau chiar sub cerul liber. La scurt timp după aceea, au fost ridicate opt cazărmi. Deținuții dormeau în șase dintre acestea, în vreme ce celelalte două erau folosite drept „clinică” și „spital”, unde
Lagărul de concentrare Jasenovac () [Corola-website/Science/321427_a_322756]
-
de centru social de sfârșit de săptămână pentru bătrâni din Arhiepiscopia Iașilor, loc de cazare pentru pelerini și loc de desfășurare de activități culturale multiple. Astăzi, viețuiesc aici 35 de călugărițe. În afara programului liturgic, maicile își desfășoară activitatea în diferite ateliere: de pictură a icoanelor, de încondeiere a ouălor, de croitorie și broderie. În anul 2001, Castelul Sturdza a fost retrocedat Mitropoliei Moldovei și Bucovinei. Prin Hotărârea Guvernului nr. 1170 din 2 octombrie 2003 s-a stabilit, printre altele, realizarea unor
Mănăstirea Miclăușeni () [Corola-website/Science/316348_a_317677]
-
finalizate în totalitate. Mitropolia Moldovei intenționează să organizeze aici un complex muzeistic și un centru de conferințe, celelalte clădiri urmând să adăpostească un centru de zi pentru persoane vârstnice și un centru de pelerinaj. Una dintre clădiri a devenit deja atelier de pictură, atunci realizându-se icoane și ouă încondeiate. Lângă peretele nordic al bisericii se află cimitirul familiei Sturdza. Aici sunt înmormântați următorii: La vest de biserică se află mormântul ieromonahului Nicanor Racu (1897-1982). Pe piatra sa funerară se află
Mănăstirea Miclăușeni () [Corola-website/Science/316348_a_317677]
-
data aceasta ca profesor de teorie a arhitecturii. Prima sa experiență profesională a fost în postul de proiectant la Poșta Centrală din București între 1904 și 1905. Va fi apoi angajat din nou, pe un post similar, într-un mare atelier de arhitecți care trebuia să construiască infrastructura necesară Expoziției Generale Române din 1906 de la București. Evenimentul a fost organizat de către guvernul conservator român în onoarea celor 40 de ani de domnie a regelui Carol I. Această oportunitate i-a permis
Toma T. Socolescu () [Corola-website/Science/316317_a_317646]
-
urmașul lui Ioan Sturdza, decedat la 25 august 2005, a formulat o plângere în justiție prin care solicita anularea dispozițiilor Primăriei Țibănești. Încă din 2004, arhitectul Șerban Sturdza, președintele Ordinului Arhitecților din România, afirma că dorește să realizeze în sat ateliere de manufactură destinate salvării patrimoniului. În iunie 2009, Ordinul Arhitecților din România, împreună cu mai multe organizații neguvernamentale din Franța și România, Școala "Petre P. Carp" din Țibănești, Consiliul Local și Primăria Țibănești, a organizat la conacul din localitate un "Atelier
Conacul Carp din Țibănești () [Corola-website/Science/316362_a_317691]
-
ateliere de manufactură destinate salvării patrimoniului. În iunie 2009, Ordinul Arhitecților din România, împreună cu mai multe organizații neguvernamentale din Franța și România, Școala "Petre P. Carp" din Țibănești, Consiliul Local și Primăria Țibănești, a organizat la conacul din localitate un "Atelier de forjat fier", unde să se învețe tehnicile tradiționale și moderne a fierului forjat ornamental pentru restaurarea monumentelor istorice. În prezent, se află în proces de restaurare. a fost construit pe un strat de umplutură de pământ, de culoare neagră-cafenie
Conacul Carp din Țibănești () [Corola-website/Science/316362_a_317691]
-
este orientat către planificarea și proiectarea urbană prin dezvoltarea unor aptitudini de cercetare, tehnică și concepție urbanistică. Principalul mijloc este lărgirea orizontului de înțelegere a spațiilor urbane și teritoriului prin abordări multidisciplinare. Activitățile educaționale (cursuri, seminarii, dezbateri, exerciții, studii în atelier) sunt canalizate spre legarea planificării și proiectării urbane de conceperea proiectului urban. Sistemul de evaluare este bazat atât pe note cât și pe credite (inter si intra-transferabile). Datorită sistemului de credite transferabile absolvenții Facultății de Urbanism își pot echivala
Facultatea de Urbanism și Peisagistică () [Corola-website/Science/316445_a_317774]
-
si intra-transferabile). Datorită sistemului de credite transferabile absolvenții Facultății de Urbanism își pot echivala unele activități pentru a obține diploma de arhitect. Conceptul si curriculum-ul Facultății de Urbanism și Peisagistică sunt elaborate de Catedra de Urbanism, care coordonează atelierele de profil si pregătirea proiectului de diplomă. Anul universitar începe la 1 octombrie și durează până la sfârșitul lunii iulie. Cursurile și activitățile de seminar și atelier sunt împărțite în două semestre de câte 14 săptămâni. acestea sunt întrerupte de vacanțe
Facultatea de Urbanism și Peisagistică () [Corola-website/Science/316445_a_317774]
-
-ul Facultății de Urbanism și Peisagistică sunt elaborate de Catedra de Urbanism, care coordonează atelierele de profil si pregătirea proiectului de diplomă. Anul universitar începe la 1 octombrie și durează până la sfârșitul lunii iulie. Cursurile și activitățile de seminar și atelier sunt împărțite în două semestre de câte 14 săptămâni. acestea sunt întrerupte de vacanțe de iarnă, inter-semestriale (februarie) și de primăvară. La sfârșitul fiecărui semestru are loc o sesiune de examinare. După sesiunea de vară se organizează practica profesională pentru
Facultatea de Urbanism și Peisagistică () [Corola-website/Science/316445_a_317774]
-
În 1977, Sade a mers la Londra pentru un curs de modă, cu durată de trei ani, desfășurat la Colegiul St. Martin. În timpul școlii a lucrat ca și curier pe bicicletă și ospătară. La absolvire, a pus bazele unui mic atelier de modă; a început prin confecționarea de haine bărbătești, ajutată de o prietenă apropiată, Gulonia Chapper. Succesul s-a cam lăsat așteptat, iar Sade s-a deziluzionat văzând instabilitatea și materialismul din industria modei. Și-a încercat apoi norocul ca
Sade Adu () [Corola-website/Science/316466_a_317795]
-
răscolitoare prin umanitatea și dramatismul privirii, îmbrăcată în tăceri pline de sensuri, așteptări și speranțe. Un univers ce măsoară fie pulsul vieții de lângă noi, fie viul legendelor și miturilor, sursa perpetua de inspirație pentru sculptorul originar din Răducanenii Iașilor. În atelierul său din Pache Protopopescu, personaje și compoziții mai vechi sau mai recente își așteaptă destinatarii. Numai că "după '89 nu s-a mai cumpărat nimic", îmi spune. Înainte mai cumpăra statul o lucrare, două, măi făceam câte o expozitie, se
Ion Iancuț () [Corola-website/Science/316478_a_317807]
-
câte o expozitie, se mai găseau cumpărători de artă... Singură posibilitate de supraviețuire pentru unii artiști ar fi să predea în instituțiile de profil, dacă sunt buni pedagogi. Cred însă că un lucru bun ar fi înființarea academiilor libere, gen ateliere de lucru, în care să fie pregătite tinerele talente, și în care să-și poată continua activitatea, ca profesori, și artiștii mai în vârstă. Dar, deocamdată, nu văd nici o rezolvare. Noi tot așteptăm să se mai întâmple câte ceva - manifestări, expoziții
Ion Iancuț () [Corola-website/Science/316478_a_317807]
-
Mă bate chiar gândul să mă apuc de pictură. Cred că ne-am obișnuit să trăim cu foarte puțin, ceea ce nu e bine, mai ales că pentru un sculptor, care vrea să facă lucrări de calitate, materialele - bronzul, lemnul - , regia atelierului costă foarte mult. Se mai găsește, ce-i drept, câte un mecena care ne salvează. De obicei, cumpăra străinii, românii mai rar. În rest, mergem înainte, cu gândurile și posibilitățile noastre și să sperăm că intrarea în UE va aduce
Ion Iancuț () [Corola-website/Science/316478_a_317807]
-
fabricare a monedelor, pe Capitoliul din Roma, în Templul Iunonei Moneta (În : literal, în română, "„Iunona care sfătuiește, care avertizează”"), de unde derivă, de altfel, cuvântul "monedă". Responsabili pentru confecționarea monedelor erau trei magistrați, numiți "Tresviri monetales". De-a lungul timpului, atelierul din Roma își va schimba locația, în numeroase rânduri. Spre anul 280 î.Hr., erau emise discuri de bronz sau de aramă denumite "aes grave" (în : „greu”), care cântăreau o livră romană (cca 324 g) și valorau 1 as. Dubla față
Monedă romană () [Corola-website/Science/322356_a_323685]