22,649 matches
-
de cele britanice. Cele trei divizii belgiene din zonă au împiedicat încercările germanilor de forțare a înaintării prin breșa pe care o ocupaseră, dar situația a rămas în continuare critică pentu aliați. Pe 26 mai a fost declanșată Operațiunea Dynamo. Efective numeroase britanice și franceze au fost evacuate în Regatul Unit pe calea apelor. Până în acel moment, Royal Navy reușise să evacueze deja 28.000 de oameni din personalul britanic necombatant. Boulogne fusese ocupat de germani, Calais era în pragul capitulării
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
României, sub conducerea nemijlocită a Marelui Cartier General. Acest proces a beneficiat de un sprijin substanțial din partea Aliaților, în special a Franței, prin intermediul Misiunii Militare Franceze, condusă de generalul Henri Berthelot. La terminarea procesului de reorganizare, Armata României cuprindea un efectiv total de 512.052 de militari (circa 60% din efectivul de la intrarea în război), repartizați astfel: 2.020 la Marele Cartier General, 165.447 la Armata 1, 169.877 la Armata 2 și 174.708 trupe la dispoziția Marelui Cartier
Ordinea de bătaie a Armatei României (1917) () [Corola-website/Science/333322_a_334651]
-
a beneficiat de un sprijin substanțial din partea Aliaților, în special a Franței, prin intermediul Misiunii Militare Franceze, condusă de generalul Henri Berthelot. La terminarea procesului de reorganizare, Armata României cuprindea un efectiv total de 512.052 de militari (circa 60% din efectivul de la intrarea în război), repartizați astfel: 2.020 la Marele Cartier General, 165.447 la Armata 1, 169.877 la Armata 2 și 174.708 trupe la dispoziția Marelui Cartier General. Noua organizare de război a Armatei României prevedea cuprindea
Ordinea de bătaie a Armatei României (1917) () [Corola-website/Science/333322_a_334651]
-
numit "Most SNP" (în ), deși la nivel local a fost numit Podul Nou. În 1993, numele său a fost schimbat de către Consiliul Local al orașului Bratislava în cel de "Nový Most" (în ) pentru a unifica numele său oficial cu cel efectiv utilizat de către populație. La 29 martie 2012 membrii Consiliului orașului Bratislava au votat în favoarea unei inițiative a primarului Orașului Vechi Táňa Rosová (SDKÚ-DS) pentru a schimba înapoi numele podului în cel de "Most SNP", care a intrat în vigoare la
Podul SNP () [Corola-website/Science/333358_a_334687]
-
un eșec. Spre sfârșitul lunii septembrie, înaintarea aliaților s-a oprit brusc, una din cauzele principale fiind problemele de aprovizionare. Răgazul obținut a permis germanilor să se pregătească pentru ofensivele aliate care urmau să vină. Germanii au reușit să mobilizeze efective importante pe Linia Siegfried. Această linie defensivă dispunea de o serie de fortificații vechi, care ar fi trebuit să pună puține probleme armatelor aliate, dotate cu cele mai moderne arme ale vremii. În nordul Belgiei, aliații luptau încă pe râul
Operațiunea Queen () [Corola-website/Science/334480_a_335809]
-
în pădurea Hürtgen, scopul principal fiind eliminare oricăror tentative de contraatac al forțelor germane cantonate în pădure. Obiectivele principal era asigurarea unei căi de înaintare sigure spre importantul nod rutier de la Düren și cucerirea unor poziții favorabile de plecare pentru efectivele aliate ale Operațiunii Regina. Divizia a 9-a de infanterie era implicată în luptele din pădure încă din septembrie, iar aliații se așteptau doar la o rezistență limitată a germanilor. Pe 2 noiembrie, cu trei zile înainte de data de declanșare
Operațiunea Queen () [Corola-website/Science/334480_a_335809]
-
și Corpurile de Armată V și VII ale Armatei I SUA, ultimul dintre ele primind sarcina declanșării atacului principal prin pădurea Hürtgen. Corpul V asigura protecția flancului sudic. Ambele armate au fost puternic întărite pentru ofensiva care avea să urmeze. Efectivele totale ale Armatei I au crescut de la 250.000 de oameni în septembrie la aproximativ 320.000 în pragul ofensivei, deși doar 120.000 de soldați au participat efectiv la luptele principale. Armata I avea în dotare aproximativ 700 de
Operațiunea Queen () [Corola-website/Science/334480_a_335809]
-
luptele principale. Armata I avea în dotare aproximativ 700 de tancuri. În octombrie, aliații sufereau o criză majoră de aprovizionare dar, la începutul lui noiembrie, problemele de aprovizionare fuseseră în cea mai mare parte rezolvate. Armata a 9-a avea efective mai reduse, fiind formată din Corpul de armată XIX și mai multe divizii independente. Corpul XII, care făcea de asemenea parte din Armata a 9-a, era în reorganizare. Pentru sprijinirea acțiunilor terestre, comandanții americani repartizaseră cea mai mare forță
Operațiunea Queen () [Corola-website/Science/334480_a_335809]
-
vara anului 1944, aliații se așteptau ca Wehrmacht să nu fie capabil să se refacă, dar realitatea i-a contrazis pe planificatori. În ciuda unor mari pierderi omenești, Wehrmachtul le-a compensat prin transferul unor trupe terestre de rezervă, a unor efective din "Luftwaffe " și "Kriegsmarine". În ceea ce privește producția industrială, situația era chiar mai bună. În ciuda campaniei aliate de bombardament, a cărei intensitate crescuse neîncetat, a pierderii de teritorii și de fabrici, producția de război a atins un vârf în toamna anului 1944
Operațiunea Queen () [Corola-website/Science/334480_a_335809]
-
Numele armatelor au fost schimbate pentru ascunderea manevrelor de trupe. În momentul declanșării atacului, aliații aveau în față două armate - Armata a 15-a în pădurea Hürtgen și Armata a 7-a în câmpiile din nord. Deși în acte aveau efective egale cu armatele aliaților, efectivele lor erau depășite cu mult de cele ale americanilor. În unele sectoare ale frontului, aliații îi depășeau numeric pe germani cu 5:1. Germanii sufereau în această etapă a războiului de o mare criză de
Operațiunea Queen () [Corola-website/Science/334480_a_335809]
-
pentru ascunderea manevrelor de trupe. În momentul declanșării atacului, aliații aveau în față două armate - Armata a 15-a în pădurea Hürtgen și Armata a 7-a în câmpiile din nord. Deși în acte aveau efective egale cu armatele aliaților, efectivele lor erau depășite cu mult de cele ale americanilor. În unele sectoare ale frontului, aliații îi depășeau numeric pe germani cu 5:1. Germanii sufereau în această etapă a războiului de o mare criză de soldați. Cele mai multe unități germane sufereau
Operațiunea Queen () [Corola-website/Science/334480_a_335809]
-
plus, apărarea antiaeriană germană a reușit să doboare 12 bombardiere. Corpul al VII-lea comandat de J. Lawton Collins a efectuat atacul principal după o puternică pregătire de artilerie și raiduri aeriene intense. În fața americanilor se afla Corpul LXXXI cu efective incomplete comandat de Friedrich Köchling. Corpul german era format din trei divizii: Divizia a 3-a Panzergrenadier, Divizia a 246-a Volksgrenadier și Divizia a 12-a Volksgrenadier. În momentul declanșării atacului aliat era în plină desfășurare procesul de transfer
Operațiunea Queen () [Corola-website/Science/334480_a_335809]
-
În momentul declanșării atacului aliat era în plină desfășurare procesul de transfer pe front a Diviziei a 47-a Volksgrenadier. Această mare unitate fusese formată în mare grabă din personal al Luftwaffe, tineri de 18-19 ani. Toate diviziile germane aveau efectivele incomplete dar, pe de altă parte, infanteria avea asigurat sprijinul artileriei mobile și a unităților de rezervă de blindate. Atacul Corpului VII a fost deschis de două acțiuni insistente ale Diviziei I de infanterie pe flancul drept și a Diviziei
Operațiunea Queen () [Corola-website/Science/334480_a_335809]
-
Frenzerburg (de lângă Inden). Această luptă a durat până pe 28 noiembrie. Între timp, feldmareșalul Rundstedt a hotărât să arunce în luptă o parte a rezervelor, acestea fiind două divizii, care fuseseră inițial destinate Ofensivei din Ardeni. Au fost transferate pe front efectivele Diviziei a 3-a parașutiști, iar soldații epuizați din Diviziile 12 și 47 Volksgrenadier au fost retrase din prima linie. Problemele logistice ale acestui transfer, dar și lipsa de experiență în luptă a noilor veniți au permis în cele din
Operațiunea Queen () [Corola-website/Science/334480_a_335809]
-
care participase la organizarea mai multor contraatacuri în fazele de început ale luptei, a fost retrasă pe 21 noiembrie ca să participe la Ofensiva din Ardeni. La fel s-a procedat și cu Divizia a 275-a de infanterie, care avea efectivele incomplete. În locul lor au fost aduse Divizia a 344-a Volksgrenadier, formată din soldați neexperimentați, și Divizia a 353-a Volksgrenadier, care a fost plasată în rezervă. Planul inițial nu prevedea nici un fel de acțiune pentru Corpul V comandat de
Operațiunea Queen () [Corola-website/Science/334480_a_335809]
-
poată înainta. În sprijinul atacului Diviziei a 29-a a intervenit Divizia a 2-a blindată. Americani au reluat înaintarea pe 18 noiembrie spre Bettendorf și regiunea orașului Siersdorf împotriva liniilor Diviziei a 246 germane de infanterie. Divizia germană avea efectivele incomplete, mult reduse în timpul luptelor și, pe 21 noiembrie, americanii au ajuns la doar 2 km de valea râului Rur. Între timp, Divizia a 2-a a pornit propriul atac în nord, la Gereonsweiler și Linnich. Înaintarea diviziei a fost
Operațiunea Queen () [Corola-website/Science/334480_a_335809]
-
să își îndeplinească obiectivele, Corpul VII nu reușise la începutul lunii decembrie decât să încheie luptele din pădurea Hürtgen cu pierderi foarte mari. Corpul VII era cu mult în urma programului stabilit. Pentru continuarea luptelor, două divizii de infanterie ale căror efective erau epuizate de luptele de până atunci (Divizia I și a 4-a) au fost înlocuite de trupe de rezervă (Diviziile de infanterie a 9-a și a 83-a). După reorganizare frontului, atacul a fost reluat pe 10 decembrie
Operațiunea Queen () [Corola-website/Science/334480_a_335809]
-
atunci (Divizia I și a 4-a) au fost înlocuite de trupe de rezervă (Diviziile de infanterie a 9-a și a 83-a). După reorganizare frontului, atacul a fost reluat pe 10 decembrie spre orașul Düren și cursul Rurului. Efectivele germane erau foarte reduse în acest moment al luptelor, defensiva sprijinindu-se în special pe efectuarea unor puternice baraje de artilerie. În nord, Diviziile a 9-a și a 104-a, sprijinite de Divizia a 3-a blindată, au înaintat
Operațiunea Queen () [Corola-website/Science/334480_a_335809]
-
să întârzie înaintarea americanilor spre Rur. Păstrarea controlului asupra aliniamentului Rururlui a fost considerată de maximă importanță pentru desfășurarea cu succes a Ofensivei din Ardeni. Preparativele pentru organizarea ofensivei au fost finalizate cu succes, germanii reușind să mobilizeze în secret efective importante, capabile să dea o lovitură inițială puternică. Pe 16 decembrie, aliații au fost luați total prin surprindere, iar germanii au reușit rapid să le spargă frontul. Târziu, în perioada 14-26 ianuarie 1945, așa-numitul „triunghi Roer” a fost curățat
Operațiunea Queen () [Corola-website/Science/334480_a_335809]
-
sursă de hrană o constituie animalele de talie mică, dar poate ucide și mânca animale mari (spre exemplu căprioare), păsări, pești și reptile. Când este însă iritat, poate ataca și omul. În 1967 a devenit specie protejată, din cauza vânatului excesiv. Efectivul aligatorilor a crescut în 20 de ani până la aproximativ 800.000 de exemplare. Se permite vânătoarea lor pentru controlul numărului. Aligatorul are respirație pulmonară, adică respiră prin plămâni. Corpul este alcătuit din cap, trunchi, membre și coadă. Aligatorul precum crocodilul
Aligatorul american () [Corola-website/Science/334561_a_335890]
-
de Calais. Jumătate dintre tancurile britanice au fost distruse de germani în lupta de blindate care a urmat, iar cele care au supraviețuit s-au retras spre Calais. "Kampfgruppe" Kruger a continuat înaintarea spre Calais, declanșând seara atacuri împotriva celor efectivelor celor două regimente de proiectoare ale artileriei britanice, ale căror soldați luptau ca infanteriști în estul orașului. Detașamentul de tancuri care escorta camioanele cu alimente a fost la rândul lui atacat de blindatele germen în timpul nopții. Camioanele au reușit să
Asediul orașului Calais (1940) () [Corola-website/Science/334579_a_335908]
-
în aceeași perioadă, BBC estima că numărul membrilor YPG se situează mai degrabă între și de oameni. În august 2014, Hamid Messoud, reporter al France 24, scria că din forțele YPG fac parte în jur de de combatanți. În 2015, efectivele YPG erau estimate între și de luptători, din care 40% femei. „Unitățile Feminine de Apărare” (în kurdă: Yekîneyên Parastina Jin, abreviat YPJ) sunt unități militare ale YPG alcătuite doar din femei. YPJ au fost înființate în 2012. Mass-media kurdă acreditează
Unitățile de Apărare a Poporului () [Corola-website/Science/334633_a_335962]
-
împotriva Statului Islamic de la Kobanî. Conform revistei Foreign Policy, circa 40% din trupele YPG sunt compuse din femei. Anumite unități de luptă sunt exclusiv feminine; altele complet masculine, în timp ce există și unități mixte. În opinia combatanților kurzi, prezența femeilor-soldat în efectivele lor le dă un avantaj contra jihadiștilor, deoarece aceștia consideră că intrarea în paradis le va fi interzisă dacă sunt uciși de mâna unei femei.. Conform lui Rusen Aytac, responsabil cu departamentul drepturilor omului la Institutul kurd din Paris: În timpul
Unitățile de Apărare a Poporului () [Corola-website/Science/334633_a_335962]
-
care a ripostat mai puternic, făcându-i pe maghiari să intre în panică. S-a spus că aproximativ 30.000 de oameni au părăsit câmpul de luptă după primul schimb de focuri. Legiunea a IX-a maghiară și-a redus efectivul de la 16.000 la 7.000 de oameni. Haynau a capturat aproximativ 6.000 - 7.000 de oameni, acesta fiind cel mai mare număr de prizonieri luat după Campania din iarnă. După înfrângerea ungurilor în , a devenit evident că Revoluția
Bătălia de la Timișoara () [Corola-website/Science/334805_a_336134]
-
între care cea din Șiria, a cărei predare-primire s-a făcut în mod pașnic pe 16 februarie 2008, și biserica din Vălanii de Beiuș, Bihor, pusă în posesia BRU prin executor judecătoresc la data de 28 martie 2008, în prezența efectivelor de jandarmi. Episcopia Română Unită de Oradea și-a declarat încă din 25 martie 2008 disponibilitatea ca lăcașul respectiv să fie folosit și de comunitatea ortodoxă, propunere reiterată ulterior la fața locului, dar refuzată de partea ortodoxă, apoi acceptată pe
Disputa patrimonială dintre Biserica Greco-Catolică și Biserica Ortodoxă Română () [Corola-website/Science/332034_a_333363]