22,632 matches
-
seminarul archiepiscopal. Fericită țară"626. Nu intrăm în analiza situației existente în Columbia la acea dată și nici nu ne îndoim de exactitatea caracterizării celor doi președinți ai țării, însă acest lucru era exagerat, dacă dădea dreptul să se afirme "Fericită țară", ținând cont doar de aceste realități. Au existat rubrici frecvente, care ofereau informații despre comunitățile catolice din dieceza de Iași și despre evenimentele importante care s-au petrecut aici. De exemplu, articolul intitulat " Din dieceză", apărut în ianuarie 1943
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
va apărea lunar și că va trata toate problemele practice care erau legate de parohia Săbăoani. Publicația a vizat, conform redactorilor ei, două aspecte: ghidarea către o viață sufletească cât mai nobilă și sfântă, dar și către o viață pământească fericită. Viața a fost diferită de revista diecezană Lumina creștinului, deoarece s-a adresat în special credincioșilor din parohia Săbăoani, adică oamenilor de la țară. La editarea primelor numere ale publicației au colaborat: Grațian Carpati, Iosif Tălmăcel, Gârleanu Ion, Neculăeș Dominic, Matas
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
trebuia să-și facă auzită vocea cu privire la toate aspectele vieții și la evoluția societății în ansamblul ei. La capitolul profitabilitate, nicio publicație catolică din Moldova sau din dieceza de București nu a reușit să aibă un bilanț pozitiv; cele mai fericite situații au fost atunci când s-a reușit acoperirea cheltuielilor de editare și tipărire. Scopul principal al apariției periodicelor catolice nu era însă acela de a obține profit, ci de a informa și de a învăța credincioșii catolici dogmele Bisericii și
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
a. constituirea unui "Sindicat al jurnaliștilor și publiciștilor catolici" din România, cu sediul la București; b. publicarea, în București, a unui ziar săptămânal cu caracter politic și religios"824. Îndeplinirea acestor inițiative era văzută ca fiind "începutul unei noi și fericite perioade a presei catolice române"825. Implicarea ierarhilor catolici din România în pregătirea participării la Congresul presei catolice a fost una activă și s-a concretizat în consttuirea unui comitet director ce a coordonat organizarea delegației românești participante la eveniment
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Bisericii. A convocat Conciliul Vatican I în 1869, care a declarat dogma infailibilității papale. Papa Pius IX a definit și conceptul Neprihănitei Zămisliri a Feciorei Maria, care înseamnă că Maria a fost concepută în afara păcatului primordial. A fost beatificat (declarat fericit). Din punct de vedere politic, pontificatul a coincis cu mișcări revoluționare în Italia și în toată Europa. Inițial Papa Pius IX a fost un liberal, eliberând deținuții politici închiși de predecesorii săi și a propus Romei un cadru constituțional de
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
19, fascicolo 59, f. 690-710. 812 "Așadar Excelența Voastră va binevoi să-și dea silința cu toată grija și zelul caracteristice, astfel încât, chiar și în această națiune, jurnaliștii și publiciștii catolici să vrea să acorde sprijin și să coopereze la fericita reușită a congresului viitor și să dorească de asemenea, dacă circumstanțele o vor permite, să trimită și un reprezentant. La cele de mai sus, v-aș ruga să mă țineți informat în mod adecvat cu privire la pașii făcuți în acest sens
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
continuu, cât și oportunitatea de a coordona variile forțe angajate în această formă de apostolat, rog Excelența Voastră să binevoiască să-și dea silința cu zelul caracteristic, pentru ca jurnaliștii și publiciștii catolici din această dieceză să-și ofere cooperarea spre fericita reușită a congresului viitor și să dorească, de asemenea, dacă este posibil, să-și trimită reprezentanții. În așteptarea unui răspuns binevoitor..." (Ibidem, f. 710). 820 Iată răspunsul organizatorilor cu privire la raportul întocmit de nunțiu referitor la pregătirile pentru participarea reprezentanților din
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
fuge prea repede și convenția care nu poate ține pasul cu ea n-are nicio valoare. Drept care convenția lui înfulecă absolut tot tehnică romanescă anterioară, psihanaliză, mitologie, istorie literară și culturală etc. într-un conglomerat inimitabil. Joyce este un accident fericit, dar mai ales din fericire un accident. Interesant este că teoria Virginiei Woolf (fără pretenții de teorie, la vremea ei, când teoria literară nu se ridicase încă la gloria de azi) nu se aplică la Modernism. Modernismul colcăie de istorii
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
e făcută pentru a fi dărâmată? Ceea ce e totuși înspăimântător la acest joc secund contemporan este că undeva, la rădăcina glumei cu convenția, încolțește și certitudinea filozofică tema esențială a trans-romanului Desperado că viitorul (și nu e vorba de viitorul fericit din basm) viitorul omului pe pământ s-a rupt, a murit. Acest tragism tematic este cauza neîncrederii formale a trans-romanului în convențiile de orice fel. 1.2. Postmodern sau Desperado? Secolul XX cunoaște două orientări majore în literatură: Fluxul conștiinței
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
e credibilă, nu are suspans, deci riscă să ucidă lectura. Eroii lui David Lodge, Malcolm Bradbury, Julian Barnes, Jonathan Coe au vieți foarte concrete. Pe de altă parte, inteligența lor ridiculizează, desființează orizontul lor de așteptare. Tradiția basmului, cu iubirea fericită (sau nu), cu final clar, nu mai înseamnă absolut nimic pentru autorul Desperado. Fericirea ori nefericirea nu mai au sens. Modernismul desființa timpul; cronologia nu mai avea niciun înțeles. Personalitatea eroului se prăbușea. Epoca Desperado recuperează, din cronologie, trecutul. Acest
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
fi să întrebe: "Și? Și?" Plăcerea lecturii (orizontul ei de așteptare) vine din complicarea jurnalului eroului, din priceperea cu care autorul zădărnicește istorisirea. Lipsa viitorului din poveste (care, la moderniști, avea încă o legătură subterană cu tradiția basmului cu final fericit) împovărează "ziua" modernistă, ca unitate de narare, făcând din viața eroului o distopie apăsătoare și, tocmai de aceea, provocatoare pentru lectură. Eroul Desperado e pasiv și resemnat, spre deosebire de eroii energici, deciși să acționeze, din narațiunea tradițională. Tradiția basmului era tradiția
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
viitorul adică o ordonare comfortabilă a ideii de timp, în care suspansul era pur și simplu întrebarea "și? și?"). Fluxul conștiinței pune în discuție necesitatea viitorului pentru intrigă; el descoperă că nu e nevoie de love interest, de încheierea ne/fericită a prezentului în viitor. Cu toate acestea, textul modernist e plin de istorisire, iubire și cronologie. Cei care se tem de viitor și îl mută, în fond, în trecut, sunt autorii Desperado. Viitorul Desperado nu mai este o extensie a
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
The Remains of the Day). Orice Desperado afirmă negând: modul lui de comunicare se sprijină pe eroul deconcertant. În clipa de vârf, intriga e oprită brutal, lectorul rămâne fără suflu, dar și fără nădejde. Opera Desperado nu se sfârșește niciodată fericit ori nefericit, și nici vorbă nu poate fi de final deschis. Opera Desperado se sfârșește neașteptat. Personajul din Lanark, fără nicio îndoială, moare în final, dar moare misterios, cu un simplu "GOODBYE". Pictorul lui Ishiguro din An Artist of the
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
cititorul trebuie să-l afle în final. Fără descifrare, textele Fluxului conștiinței nu trăiesc. Inovațiile moștenite de romanul britanic contemporan sunt așadar inovațiile Fluxului conștiinței: hibridizarea, livrescul, interiorizarea, răsturnarea cronologiei, refuzul intrigii și al unui deznodământ eliberator, refuzul sentimentalismelor (îndrăgostiții fericiți până la adânci bătrânețe), personajul mozaicat și, nu în ultimul rând, revoluționarea/reorientarea lecturii. Am discutat până acum hibridizarea, livrescul, interiorizarea. Răsturnarea cronologiei înseamnă de fapt contrazicerea cronologiei. Tecutul nu mai e cauza prezentului și nici prezentul cauza viitorului. Prezentul se
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
care zidește toată viața biserici ale răului, într-o lume a răului, în care nu e nimic rău să uzi fiecare monument cu sânge. Cartea e astfel construită că nici măcar nu ne răzvrătim împotriva a ce se întâmplă. Suntem doar fericiți că înțelegem. Ori mai degrabă deducem. Am devenit complici cu gândul, drept care nu ne mai înspăimântă nimic: totul ne încântă. Dyer devine ucenic al zidarului Richard Creed, citește și învață de unul singur arhitectura, îl cunoaște pe "Sir Chris" (Wren
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
o unică propoziție adevărată, Pound a scurtat drastic The Waste Land, iar Joyce l-a cunoscut pe Beckett și i-a cerut cu generozitate să traducă în franceză Finnegans Wake, o dovadă de prietenie pe care mulți ne-am simți fericiți s-o ignorăm. Falsul apologet al deconstructivismului continuă să-și descrie devotamentul în fraze din ce în ce mai hilare, mai ales că sunt rostite cu o maximă seriozitate: "... nu gândirea scria limbajul; limbajul scria gândirea și n-o făcea deloc bine". Printre liderii
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
cuvintelor ei: Am avut mare noroc. Părinții mei sunt cât se poate de britanici, amândoi. E lucrul esențial pentru mine. Dar am și o altă viziune, fiindcă am fost crescută în afara hotarelor Angliei. Nici că se putea o combinație mai fericită. Pentru a folosi chiar imaginea lui Lessing, urechea ei a perceput din primii ani de viață muzica lui Chopin pentru pian acompaniată de tobele africane: Am crescut într-o fermă din Africa, am avut o copilărie extraordinară. O ascultam pe
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
a priceput, și mai ales să-și îmblânzească fiica, în vreme ce aceasta avea o unică obsesie, și anume să nu cumva să ajungă vreodată cum e mama ei. E limpede de aici că Doris Lessing nu a fost tocmai un copil fericit, de unde și ideea ei că doar copilăriile nefericite fac marii scriitori. La șapte ani, mama a trimis-o la o școală de călugărițe cu internat, iar mai târziu la școala de fete din Salisbury. La paisprezece ani, scriitoarea s-a
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de a gândi și a scrie a lui Doris Lessing e vitală și debordantă. Ea scrie tot timpul, fără oprire: Sunt obsedată. E o psihoză. Termin o carte. Ce eliberare superbă a plecat, s-a dus la editură, gata. Sunt fericită. Nu mai trebuie să fac nimic. Pot să pierd vremea. Ba nu. Îmi irosesc viața, n-am niciun rost pe lume. Gătit, drumuri... N-am scris, e o zi pierdută, nu sunt bună de nimic. Nici vârsta nu-i poate
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
cât înaintează în vârstă. "Pe neașteptate, ești în vârstă, devii anonim. Nu te mai vede nimeni. Ești încântător de liber". Pentru ultima "treime" a vieții, spune Lessing, "nu ne rămâne decât munca. Doar munca ne înviorează, ne bucură, ne face fericiți". Marea "taină" a celor vârstnici este că "se schimbă trupul, dar tu nu te schimbi de fapt câtuși de puțin". Desigur, aici, nereligioasa și pragmatica Doris Lessing se gândește fără îndoială (și cât se poate de sentimental) la suflet. Avem
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ai să mănânci întotdeauna legume multe și o să fii atent când treci strada, o să trăiești mereu. Limbajul acestor poeme e precis ca proza și plin de suspans ca ultimele vorbe ale unui roman. Fleur Adcock nu e amatoare de finaluri fericite, dar poemele ei creează o senzație de final, poemele sunt o intrigă în miniatură. Adcock e mândră de incisivitatea versului ei. Advice to a Discarded Lover (Sfat dat unui iubit părăsit) descrie o "legătură sfârșită" în imagini cum ar fi
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
este o fire complicată, tandră și aspră, de care ne atașăm tocmai fiindcă scrie extrem de incomod. Poetei îi place mult demitizarea (A Fairy Story Basm), aplicată atât imaginației, cât și realului. Adevărul are întotdeauna două fețe; cum spune poeta, finalurile fericite au "urmări nebănuite". Făt Frumos, care ucide balaurul și salvează prințesa, nu se mulțumește cu o singură prințesă, așa că pleacă iar și iar, în vreme ce Prințesele salvate își comparau Poveștile triste, se lăudau cu cât suferă, Exagerau durerea. Se coafau una
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
și atașant imaginabil. Sentimentele lui sunt mereu în poem el nu se sfiește de autobiografic și știm că sunt ale lui, nu atribuite unor măști. Autoprotret între două vârste îl arată pe John Mole după treizeci de ani de căsnicie fericită și iubire: Am plecat călare pe noroc am cules doi copii reușiți, am învățat o limbă nouă în acești peste treizeci de ani. Descrie iubirea cu o plinătate și un echilibru care îl încălzesc pe lector. Bărbatul cumsecade e rostit
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
fost de două ori în Bulgaria, o dată în ajunul căderii comunismului, a doua oară chiar când acesta se prăbușea. Cunosc deci împrejurările. Când scriam The Porcupine, m-au ajutat prieteni bulgari cu amănunte. Văd căderea comunismului ca pe o întâmplare fericită, dar mă îngrozește ceea ce a urmat sentimentul festivist de victorie al Occidentului, pierderea ideilor bune și adevărate ale Stângii (opuse tendințelor totalitare), terorismul violent al sistemului capitalist în expansiune. 8 noiembrie 2000 4.4. Alan Brownjohn: "Mi-e de ajuns
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
un alt curs? AB. Aș încerca pur și simplu să scriu mai mult, mai bine, să mă adun în jurul creației. M-am abătut de atâtea ori! LV. Ce anume aștepți de la lectori? Te-au făcut ei vreodată să te simți fericit că faci poezie? AB. Mi-e de ajuns să se înțeleagă ce spun indiferent dacă poezia mea place ori nu. LV. Mai citește lumea în ziua de azi? Ori ne pierdem printre atâtea ecrane și scenarii? AB. Nu-mi permit
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]