24,491 matches
-
pe tine, de-o fi să-mi dea Zeus Slavă să birui și capul să-ți pun. Numai armele tale Am să le prad, o Achille, și da-voi acheilor trupul. Fă și tu astfel cu mine”. (op. cit., p. 418) Firea pătimașă a lui Achille îl va împiedica să vină în întâmpinarea acestei chemări spre rațiune, astfel că războiul va continua să secere vieții omenești și să distrugă valori materiale și spirituale: „Nu mai vorbi de învoială-ntre noi amândoi, blestemate
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
1971) New Haven, Conn.: Yale University Press. V. Randall, ed., Political Parties in the Third World (1988) London and Los Angeles, Calif.: Sage. A. Ranney, ed., The Referendum Device (1985) Washington, DC: American Enterprise Institute. R. Rose, Ungovernability: Is there Fire behind the Smoke? (1978) Glasgow: University of Strathclyde, Centre for the Study of Public Policy. R. Rose, Do Parties Make a Difference? (1984) London: Macmillan. J.F.S. Ross, The Irish Electoral System (1959) London: Pall Mall. G. Sartori, Parties and Party
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
conflictuală. Remarcabil este poziția corectă în timpul morții, veritabil poem de trecere între singurătăți, spații și lumi, între existență și reflecția ei poetică. Îl reproduc, integral, în continuare: "aștept să-mi iasă prin creștet umbra, știu totul, e o lume de fire subțiri,/ înaintea mea înflorește o oglindă rece, am pierdut ceva, nu e nimic, când/ vine, vine totul deodată, tu să aștepți până ce mâna mea se ridică, las/ capul pe spate, îmi faci semnul discret pe frunte, nu e așa, știm
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Dominate, fără excepție, de o dialectică a căutării și dezvăluirii, poemele din aceste cărți sunt scrise sub formă de exerciții autoscopice, în care tentația revelării de sine în amestecul obișnuit de contrarii se conjugă cu meditația asupra rosturilor adânci ale firii. În Alt fel de anabasis, Poarta, La marginea din La descălecatul prezentului sau învățăturile străinului către fiul său pe care l-a vândut, regula după care poți uita, absurd, de pe când lumea avea față de sticlă din despre iluzie și discrepanță
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
marea Prezență a lumii circumscrise poeziei Carmeliei Leonte, chiar și atunci când aceasta este sau doar pare străbătută de fiorul dubitativ. Căci exultanța reală, amestecul bine dozat de mysterium tremens și mysterium fascinans, în fine, certitudinea unei existențe mai presus de fire există chiar și într-un text dilematic precum Imaginea credinței. Nici măcar obsesia, atât de vie în Melancolia pietrei și Grația viespilor, a măștilor, a alterilor prin care se camuflează esența primordială a ființei, nu poate ascunde suficient adevărata identitate a
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Cei doi nu se-nfruntă./ Narcisul cuvântului aprinde culoarea/ narcisul culorii descântă cuvântul". În special volumele După vernisaj și Acuarele vulnerabile conțin apoi numeroase referiri la o funcție esențială a poetului, aceea pe care Paul Claudel o numea reproducerea "totalității Firii". Nu altceva decât descrierea luminoasă, plină de armonii calde, a ordinii pur vizibile a lumii, printr-un penel metaforizant specializat în ale mimesis-ului pur, vizează bunăoară una dintre acuarelele vulnerabile ale Mariei Mănucă, intitulată Flori de ciulin: "Peste pragul minunilor
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
trec/ spre înec" ș.a.m.d. La fel ca în etapa expresionistă a poetului din Lancrăm, emulul din Homiceni intenționează să oficieze o poezie a misterului cosmologic, la care participă în gesturi avântate. Dintre formele sale de manifestare la miracolele firii nu lipsesc, desigur, beția senzorială, uneori împărtășită ("și ne întrebam după iubire/ dacă totuși neantul/ nu începe cu sarea din ochiul tău/ cu bezna din vintrele mele"; "sănii cu ochi de beții") și mai ales țipătul ("țipă vraja-n ochiul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
azur/ în jurul unui mugure de sân!"). Deloc întâmplător, una dintre obsesiile autoarei este chiar ritualul nupțial, care dă sens nu numai existenței umane, ci și celei cosmice (Pânza sărăciei, Femeia care-și mărită steaua, Scorbura unui înger, Mireasă din apă, firea, Foșnet). La fel, motivul dominant este cel al cuplului, misterios predestinat încă de la începutul timpului: "o urmă de lanț pe carnea mea/ din alte ere/ mi-i viața lanț de mistere/ pe drumul orbilor sunt semne/ mă doare urma de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
încetul cu încetul. "Ce frumos spectacol, nu-i așa, spune rîzînd unul dintre cei mai importanți eroi iezuiți aduși în scenă de Eugène Sue... Un animal mic, scîrbos, negricios, întinzînd fir cu fir, înnodînd, strîngînd, dînd la o parte alte fire, ridicați din umeri? Bine, dar reveniți după două ore, ce veți găsi? Veți găsi micul animal negricios sătul, ghiftuit, iar în pînza sa veți găsi o duzină de muște năuce, strîns legate, strangulate, încît micul animal poate oricînd, la orice
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
a stăpîni sau de a încerca să stăpînești ceea ce-ți oferă istoria, un material din care sînt alcătuite numeroasele straturi ale civilizației, un material evaluat prost, de cele mai multe ori acoperit de întunericul anonimatului colectiv. Existînd o rețea densă de fire încurcate, de cele mai multe ori se recurge la intuiție. În anumite situații speciale, străfulgerările intuiției sînt, bineînțeles, puternice. În ciuda acestor promisiuni, există un risc major, mereu prezent, de care n-au scăpat acele binecunoscute tentative din domeniul esteticului și al vieții
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
Când ieșeau din iarnă și până aproape de Sfântul Niculae, Moromeții mâncau în tindă la o masă joasă și rotundă, așezați în jurul ei pe niște scăunele cât palma. Fără să știe când, copiii se așezară cu vremea unul lângă altul, după fire și neam. Cei trei frați vitregi, Paraschiv, Nilă și Achim, stăteau spre partea dinafară a tindei, ca și când ar fi fost gata în orice clipă să se scoale de la masă și să plece afară. De cealaltă parte a mesei, lângă vatră
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
începe cu o intrigă sentimentală, ca toate marile romane din secolul al XIX-lea. Petrini o cunoaște pe Matilda, soția prietenului său, poetul Petrică Nicolau. E o femeie voluntară și imprevizibilă. Căsnicia cuplului Nicolau este un infern. Poetul are o fire sucită, tenebros de bănuitoare. Căsătorit, este dominat de tatăl său, autoritar și absurd. Matilda nu e însă o inocentă, umorile ei sunt teribile, inventivitatea ei în rău nu are măsură. Petrică este, în varianta dată de el însuși, un martir
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
acelor valuri într-una repetate, care trec și nu contenesc, care s-aruncă furioase în stanele de piatră, care se sparg de mal, și ale căror zgomote romantice parcă răsună într-un prelung murmur în abisul de nedeslușit. În sonuri firea a adunat cea mai înaltă expresie a trăsăturii romantice distinctive: și îndeosebi mulțumită acestui simț al auzului putem sensibiliza în chip emotiv, printr-o redusă succesiune de note și într-un fel viguros, locurile și lucrurile neobișnuite. Miresmele ne prilejuiesc
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
Are mai bine de șaptezeci de ani și trebuie să aibă părul alb; nu știu sigur și nimeni nu știe, pentru că poartă mereu o plasă neagră ce îi stă ca taftaua lipită de cap; are în schimb o barbă sură, fire de păr ici, un smoculeț încrețit colo, și peste tot negi ca niște praz și coacăze care parcă fierb toate pe fața ei. Mai bine spus, capul său amintește, în partea de sus, din cauza plasei, de un cartof ars și
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
blană de iepure; venea apoi un fel de sac ce se termina cu un poligon cartonat, care avea deasupra o broderie complicată de șnururi, de unde atîrna, la capătul unui șiret lung și din cale-afară de subțire, o mică împletitură de fire de aur, în chip de ghindă. (P4) Șapca [ea] era nou-nouță; îi lucea cozorocul. Gustave Flaubert, Doamna Bovary, p. 24 Cu toate că se referă, în mare, la descrierea lui Charles Bovary, să analizăm această secvență în relativa sa autonomie. Primul paragraf
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
limitat, atît pe timp de zi, cît și noaptea. Universul senzorial al acestor Antropode este dominat de simțul olfactiv ei pot să emită, dar și să detecteze mirosuri dar mai ales de cel tactil: corpul și picioarele sînt acoperite de fire de păr, între care trihobotriile, fire lungi, de textură complexă, cu rol major în detectarea vibrațiilor. Un anumit număr de păianjeni pot produce sunete. Pe partea ventrală, în spatele celicerelor, se află gura, mărginită de buza inferioară; de fiecare parte, pedipalpele
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
imaginăm că alegem C2. Scriptorul va avea la dispoziție mai multe soluții: fie nimic din descriere nu trădează mînia, textul creînd un efect de surpriză: Exemplu: A → B1 → C2 fie descrierea este, din punct de vedere izotopic, legată de C2 (fire irascibilă). În acest caz este necesar să alegem unul sau mai multe fragmente conforme cu această izotopie: Exemplu: A → B18 → C2 Exemplu: A → B18 + B6 → C2 fie descrierea acumulează izotopiile negative (fire irascibilă, fizic dezagreabil, ținută neîngrijită...) care intensifică C2
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
din punct de vedere izotopic, legată de C2 (fire irascibilă). În acest caz este necesar să alegem unul sau mai multe fragmente conforme cu această izotopie: Exemplu: A → B18 → C2 Exemplu: A → B18 + B6 → C2 fie descrierea acumulează izotopiile negative (fire irascibilă, fizic dezagreabil, ținută neîngrijită...) care intensifică C2: Exemplu: A → B18 + B6 + B12 → C2. Observația 3: În toate cazurile, determinarea alegerii se face în funcție de ceea ce scriptorii își imaginează față de situația anterioară (relația din cuplu și statutul celor doi actori) și
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
din care aproape că nu se zărea, tras în spate de o valiză și avînd în față o geantă mare de scrisori trecută pe după armătură, stăpînul său stătea sus cățărat și ghemuit precum o maimuță. (p 3) Mutra mică, cu fire de păr blond și rar, uscat și ridat ca o stafidă, era ascuns de o pălărie de pînză ceruită și căptușită cu pîslă; un fel de mantou din doc gri se ridica pînă la șolduri și îi stătea tot adunat
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
la genunchi, lăsînd să se vadă gambele înroșite, de cît erau frecate de trăgătoarea șeii și ciorapii albaștri căzuți peste papuci. (p 4) Hamul animalului era legat cu fel de fel de sfori; hainele cavalerului erau și ele cusute cu fire de ață neagră și roșie, la întîmplare; petece de toate culorile, pete de toate formele, pînză ruptă în fîșii, piele năclăită, bălegar uscat amestecat cu praf abia așezat, frînghii ce atîrnau, zdrențe de o mizerie lucie, jeg pe om, rîie
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
Realitățile sociale constituie fundalul evoluției unor personaje destul de bine individualizate, chiar dacă nu totdeauna verosimile. Tendința de reconstituire biografică și de configurare a unor personaje devine uneori un fel de „studiu de caz”, ca în Căpitanul Ropotă (1893), Viață de artistă, Fire de artist (1928), Inimi de femei (1928). Felul particular de a fi al actorului, pictorului, scriitorului, succesele, cu efectul lor asupra vieții și psihologiei individului, constituie substanța epică descriptivă a acestor romane, revenind ca teme secundare și în alte proze
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289111_a_290440]
-
Două dureri, București, 1921; ed. București, 1991; Bucuria cea din urmă, București, 1921; Deziluzii, București, 1921; Părintele Veniamin, București, 1921; Cartea școlarilor, București, 1923; Dor ascuns, București, 1924; De la leagăn până la mormânt, București, 1925; Teatru școlar și sătesc, București, 1926; Fire de artist, București, 1928; Inimi de femei, București, [1928]; Omul de cristal, București, 1930. Traduceri: Edmond Rostand, Wilhelm al Doilea Otrăvitorul, București, 1915; Henryk Sienkiewicz, Amantă, București, [1920], Micul lăutar, București, 1920, Eterna victimă, București, 1922; Maxim Gorki, Lepădăturile societății
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289111_a_290440]
-
spaimă unui „rău” nedeslușit. Cu modestia și discreția care îl caracterizau, s-a ignorat ca scriitor și numai prin grijă lui Heliade opera lui, cu totul restrânsă, a putut fi salvată de uitare, fiind adunată într-un volum postum (1860). Fire delicată, ar putea să pară ciudată preferință lui F. pentru satiră. El este în stihurile lui un ironist nepătimaș și elegant care, șfichiuind subțire, are aerul că se amuză. Dar sunt și clipe când nu-și poate reprimă amărăciunea și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286928_a_288257]
-
este stăpână pe ea însăși până în clipa stingerii. Nucleul epic al cărții e dispariția unui zbir comunist, asasin, a cărui ucidere și-o revendică, fără temei (spre a-și crea un fel de aură), un bețiv. Din acest nucleu pornesc fire ce, întinzându-se și complicându-se la nesfârșit, încâlcindu-se pe alocuri într-o manieră bizară, vor străbate un șir de romane: Vânătoarea regală (1973; Premiul Uniunii Scriitorilor), O bere pentru calul meu (1974), Împăratul norilor (1976), Ploile de dincolo de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
Al. Cistelecan, Iulian Boldea, ECH, 1994, 1-3; [Rodica Draghincescu], Profil: Iulian Boldea (Istmurile dintre „scriitor” și „scriind”), „Zburătorul”, 1997, 1-3; Ovidiu Pecican, „Suntem artiștii provinciali, profesorii provinciali”, VTRA, 1997, 8; Ion Pop, Exerciții de lectură, VTRA, 1997, 8; Nicolae Oprea, „Firea morală” a criticului, VTRA, 1997, 8; Diana Adamek, „Metamorfozele textului”, TR, 1997, 51-52; Ștefan Ion Ghilimescu, Figuri ale romanului, Târgoviște, 1998, 103-106; Victor Sterom, Retorica pietrelor, CRC, 1999, 9; Adrian Tudurachi, Nefericirile comparatismului, ST, 1999, 8-9; Petraș, Panorama, 131-132. C.H.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285802_a_287131]