24,310 matches
-
fâlfâie-n înalt Născând fantome ca-ntr-un vis Când luna lunecă pe cer În spațiile substelare. Ce dragi îmi sunt, o Caucaz, Și sălbaticile tale copile Și vrednicii războinici, fiii tăi, Și asupra țancurilor tale Azurul înălțimei străvezie Și glasul pururi înoit Al groaznicei furtuni Care mugește-n piscuri Ori sparge tunete-n prăpăstii, Genunea pe genune chemând, Ca glasul străjilor pe metereze În nopțile de spaimă. Acolo dragoste și ură Sunt deopotrivă fără de măsură. Participare efectivă la 1918, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
sunt, o Caucaz, Și sălbaticile tale copile Și vrednicii războinici, fiii tăi, Și asupra țancurilor tale Azurul înălțimei străvezie Și glasul pururi înoit Al groaznicei furtuni Care mugește-n piscuri Ori sparge tunete-n prăpăstii, Genunea pe genune chemând, Ca glasul străjilor pe metereze În nopțile de spaimă. Acolo dragoste și ură Sunt deopotrivă fără de măsură. Participare efectivă la 1918, la biruința republicii tinere sovietice împotriva intervenționiștilor. Conducător al armatei revoluționare, constructor practic cu Lenin al primului stat socialist din lume
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
noi, dacă nu vi-i cu supărare... Tușește încet și se uită în juru-i. Sătenii din încăperea în care ne aflam, a școlii, știu debunăseamă cu toții despre ce-i vorba, căci îl îndeamnă, cu semne din cap, din ochi, cu glasuri șoptite. Apoi uite cumu-i, domnule, urmează săteanul, la noi s-a întâmplat că un om a fost împroprietărit când s-au dat pământuri. La vr-un an după ce s-au dat pământurile, omul ista a plecat în lume, pribeag, că era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și ingineri, și toți au spus că avem dreptate, și dreptatea n-o vedem. Bine, dacă aveți acte și dovediți că din vechi ați umblat pe drumul acesta, atunci firește că aveți dreptate. Avem noi, zice cineva din mulțime, cu glas întărâtat, dar cine ne-o dă? Vorbitorul dintăiu ridică mâna stângă în semn de pace, și întoarse numai puțintel capul, spre partea celui ce aruncase vorbele. Bine, avem dreptate, zice el, dar boerul ne-a arat pământul, și ne așteaptă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Mă ascultară în tăcere. Femeile eșeau încet-încet din fundul bisericei. Mă gândeam să reiau înainte sfatul cercului cultural. Învățătorii se strânseseră pentru a da sfaturi, pentru a vorbi de tot ce e nevoie pentru ridicarea morală și materială a norodului. Glasul cel întărâtat se ridică iar: Parcă pentru noi este dreptate? Boerul o găsește chiar când n-o are... Asta nu se poate, căci suntem țară cu orânduiri și legi... Bine, da' încă nu s-a sfârșit... Nu, zise deodată un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
se ridică iar: Parcă pentru noi este dreptate? Boerul o găsește chiar când n-o are... Asta nu se poate, căci suntem țară cu orânduiri și legi... Bine, da' încă nu s-a sfârșit... Nu, zise deodată un moșneag cu glas subțiratic. Boerul zice că ne dă drumul, da' să plătim măcar 30 de bani prăjina. Am aflat și noi că dacă ne-nvoim, rămâne drumul arat, pentru că cu asta arătăm adică și noi, că el e stăpân. Și noi avem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Apoi am așteptat noi cu lunile, domnule ispector, mult om mai aștepta, și la urmă cum a rămânea? Oare nu tot cel sărman a rămânea și cu bătaie și cu pedeapsă?... Hm! Îndată ce oratorul își dădu astfel părerea, mai multe glasuri de neîncredere și nemulțămire își făcură loc. Căutau să se amestece slujbașii satului, zădarnic. Preotul se apropiase de mine și-mi lămurea dreptatea oamenilor. Apoi gospodarii își strânseră cojoacele la piept și-și mângâiară pletele. Într-o mișcare domoală se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cred că menținerea dispoziției vechiului regulament ar fi dreaptă. ÎNSEMNĂRILE UNUI SPECTATOR Vă pot spune de la început că acest spectator e un om care zâmbește fără răutate. DESPRE MODĂ, MORALITATE, CUCOANE ȘI DUDUCI De multă vreme auzim în jurul nostru, necontenit, glasul descurajării: nivelul vieții sociale de după războiu se coboară! Viața politică, viața socială, viața particulară toate se coboară. Voi observa că, în schimb, se ridică altele, potrivit unor legi fizice. Moneda noastră națională scumpă tuturor a devenit foarte ieftină și s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cei doi mari prietini Eminescu și Creangă. Umbrele lor tutelare stau deasupra acestui trist oraș și vor sta până la plinirea veacului nostru. Nu putem mai frumos sărbători pe acești doi mari artiști decât făcând să mai răsune încă odată aici glasul lor, rămas viu între noi. * Pildă cu Isus: Prooroc în patria lui cinste n-are Pildă cu Creangă; tot așa vor spune poate unii de Creangă: au nu este acesta copilul lui Ștefan a Petrii ș.c.l. Da a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
mici și altă curte mărunte dimpreună cu mitropolitul Theoctistu și cu mulți călugări, la locul ce să chiamă Direptatea și i-au întrebatu pre toți: iaste-le cu voie tuturor să le fie domnu ? Ei cu toții au strigat într-un glas: În mulți ani de la Dumnezeu să domnești.» Și décii cu toții l-au rădicatu domnu și l-au pomăzuitu spre domnie mitropolitul Theoctistu. Și de acolea luo Ștefan Vodă steagul Țărâi Moldovei și să duse la scaunul Sucevii.” În istoriografia noastră
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
făcut multă vâlvă în sânul electoratului român. S-a dorit o schimbare politică si s-a realizat, Emil Constantinescu devenind presedinte al României. În cei patru ani de mandat a încercat să devină popular, mai ales prin delicatețea exprimării, cu glasul blajin de tenor, în comparație cu cel dur, baritonal al rivalului său, Ion Iliescu. Președintele Emil Constantinescu îl caracterizează pe Adrian Năstase, de altfel un politiciamn cult, elevat, ca pe un om vulgar, folosind expresii care nu sunt concorde cu formația sa
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
diminuarea gradată a soarelui necesitând, în ambele cazuri, o faptă eroică. Gestul saltului „în vânt, în pământ” nu e caracteristic numai calului năzdrăvan, care pare, din acest unghi, să înglobeze caracteristicile infernale ale eterului și pământului. S-a considerat că glasul mărului este, de fapt, al fetei, ca o „întruchipare a Demetrei telurice” : „Prins-ași măru de-a-ntrebare:/ - Cine-n lume s-ar d'afla,/ S-ar d'afla s-ar 'devar-u/ Să săgete Dul de mar'?”. Momentul creează pretextul pentru motivul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
a fi una în istorie: „Și iei, frate, să vâneze,/ Bălțile cu peștili/ Șî munții cu urșii...”, însă pregătirile pentru plecare trădează incursiunea în mit: „Citi vineri și sâmbătă,/ Iar când fu duminică,/ Ei mi se sculau în zori,/ După glas de cântători,/ Când dorm toate apele,/ Când tac toate frunzele./ Și daca mi se sculau,/ Fața albă că-și spălau,/ Cruce la Domnu-și făceau,/ La icoane se-nchinau,/ Din cas-afară ieșeau,/ ’ N grajd de piatră că intrau,/ Caii de frâu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
care, la fel ca familia voinicului pierdut în munții din colindele de fecior, are acces doar la geografia reperabilă. Cenușotcă trece prin metamorfoza catalizată de apa fântânii, devenind răchită; din ramura acesteia un cioban face o trișcă ce cântă cu glasul fetei, ca mai apoi Cenușăreasa să revină la forma umană, dar schimbată, puternic impregnată de frumusețea firii: „Atunș trișca s-o da pisti cap și s-o făcut o fatâ atîta d’i frumosă șî d’i mîndrâ cari nu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
conotațiile magice ale leagănului, metalul alb trimite din nou la cultul lunar: „argintul este principiu pasiv, feminin, lunar, apos, rece”, fiind asociat cu divinitățile selenare. Apariția perechii insolite prin apele ieșite din matcă creează sugestia stăpânirii stihiilor prin traversarea înotând. Glasul fetei și țesutul în mijlocul leagănului (el însuși o formă de legare) vor supune în totalitate forțele haotice ale începutului. Bourul are cel mai frecvent o cromatică htoniană: „Malin, malin, bouș niegru,/ El ’mi’noată, ’n coarni poartă,/ Poartă ’un leagăn
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
pe urmă cine-mi trece?/ Îmi trecea doamna Ileana./ Ea cum trece, cum mi-o aude,/ Cum mi-o aude, cum mi-o vede,/ Și din gură așa-mi grăia:/ - Ce cânți, Ileano, așa-ngânat,/ Tot ca viersul trăgănat,/ Și cu glasul haiducesc,/ Și cu viersul femeiesc” (Voineasa - Vâlcea). Drumurile profan și sacru sunt foarte clar delimitate în acest fragment, boierii parcurg un itinerar în contingent și nu au simțurile necesare pentru muzica din lumea mitului. Doamna, ca ipostază a maestrului inițiat
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Descrierea cântecului revelează coordonatele armoniei sacre: îngânarea notelor implică o interiorizare profundă, emisia lor venind direct din sufletul fetei. Redarea tărăgănată a liniilor melodice este proprie cântecelor doinite, de jale, ceea ce oferă o altă sugestie a suferinței rituale. Amestecul de glas haiducesc cu viers femeiesc dezvăluie intensitatea emisiei melodice caracterizată de o sensibilitate acută, tipică simțirii feminine. Conectarea imediată la cântecul sacru este redată la nivel morfologic de singurul verb la imperfectul indicativ, care rupe continuitatea prezentului istoric în care se
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ploile într-un complement intern al unui verb impersonal. Precipitațiile cad întru sine, universul se transformă condus de legea proprie a involuției ciclice și câmpiile inițiatice se pregătesc astfel pentru sosirea concomitentă a florilor și a neofiților. Cele dintâi constituie glasul vegetal al pământului regenerat prin potop, iar fetele sunt direct legate de floră și vin într-un spațiu cu rol premarital. Culesul, o funcție ordonatoare, asemenea țesutului și torsului, mâinile dalbe ale fetelor așezând florile gradual în buchete. Cele trei
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
se curăță de semnele epuizării ciclice și reîncep germinația, ca metaforă a fertilității maxime în formă delicată, specific feminină. Fetele „aud” cum cresc florile nu prin intermediul simțurilor, ci resimt în mod mistic momentul recoltării magice, asemenea feciorului care percepe solitar glasul cerbului din munte. Ele sunt „singurele care cunosc și stăpânesc tainele vieții obscure, vegetale”, în timp ce feciorii sunt legați de dimensiunea exterioară a lumii. Sărăcirea luncilor prin culesul hiperbolizat („cu brațurile”) are o menire similară aducerii sălbăticiunii legate în sat, fiind
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ereditară” a însușirilor inițiatice materne. Copiii de aur sau cu însemne astrale sunt capabili, în urma asasinării lor, să se transforme în meri, în busuioc, în miei și din nou în copii, marca sacralității lor, compoziția din aur însoțind fiecare ipostază. Glasul lor transcende speciile și formele animate sau nu (mărul de aur este tăiat și preschimbat în pat), dar poate fi auzit doar de personajul malefic inițiatic, autor al crimei rituale. Pentru ca împăratul tată să înțeleagă adevărul sacru, este nevoie ca
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
nubile, cât și al lumii regenerate de fata - floare. Textele poetice folosesc în mod constant rima florisurori, dincolo de principiul muzicalității asocierea conține legătura magică dintre cele două tipuri de existență, al căror ideal comun îl constituie frumusețea rodnică. Un alt glas al identității feminine aparține avimorfului, ca formă a aspirației uraniene, în cântecul de Lioară: „Celuță, celuță,/ Pasăre murguță,/ Ce te jelcuiești/ Zâua pă garduri/ Noaptea pân vaduri?/ - Cum n-oi jelcui,/ Că io am avut/ Un cuibuț în ciung;/ Vântu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
o mânat./ Și eu am rămas/ Să stau pă câmpie/ Singură-n pustie;/ Cuibu să mi-l plâng,/ Doru să mi-l stâng” (Valea-de-Jos - Bihor). Pasărea de culoare murgă, în acord cu crepusculul ritual al momentului existențial de prag, dă glas etapei de izolare și smulgere din mediul familial figurat de cuib și creanga pe care a fost construit. Rămasă în mod brutal fără liantul cu lumea cunoscută, pasărea apare marcată de pustiul inițiatic și de dorul ce însoțește, la nivel
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
d[z] ile Ioniță voia să scie: ce pote să fie în pimniță? El cere cheia și Ileana i-o dă și aceia. Mergșnd Ioniță la pimniță o descue și se uită’n lontru; dar de odată se aude un glas gros dintr’o bute, d[z]icend ca să deschidă ușa mai tare. Ioniță o deschide, dar pe cum o deschidea sărea câte un cerc de la bute, până săriră tote, și unde nu ese on smeu căt on munte și ață
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mic de trup și era diacon și Grigore Zăhărescu, deși era mai mic de ani, dar era mult mai prezentabil și slujea ca preot. Și slujeau, nu bâlbâiau! Când zicea diaconu Zăhărescu: "Binecuvântează stăpâne!", din sfântul altar se auzea un glas foarte frumos și lămurit: "Binecuvântată este împărăția Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururi și în vecii vecilor amin!" Și totdeauna biserica de la Sf. Ilie era plină, de frumos ce slujau cei doi frați preoți. Și aveau și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
un dascăl Petrescu, iar care cânta foarte frumos și armonios și cu duh de biserică și cu mare evlavie, că le plăcea tuturor creștinilor care veneau la biserică să asculte sfânta slujbă. Dacă un preot și un dascăl n-au glas frumos ca să cânte, îi ca un clopot fără limbă. Diaconu Costachi Zăhărescu a fost coleg de clasă cu socrul meu preotul Mihai Vasiliu din satul Boboiești, comuna Pipirig, județul Neamț. Dar și diaconul Costachi Zăhărescu, ca și fratele său preotul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]