24,388 matches
-
Assarhaddon i-a înfrânt lângă Hubushna. Pentru a dobâbndi aliați eficienți împotriva acestor nomazi, suveranul asirian și-a căsătorit fiica cu Partatua, regele sciților. Au fost purtat lupte și cu mezii, conduși de un personaj numit Kșatrita sau Kaștariti în izvoarele asiriene și identificat ipotetic cu Phraortes. În 675, un oarecare Mugallu s-a revoltat la Milid, a cucerit orașul și s-a proclamat rege al Tabal-ului. Revolta sa a fost greu de înfrânt. Marea realizare a acestui despot o constituie
Assarhaddon () [Corola-website/Science/303825_a_305154]
-
București fiind menționați și Iosif Romanov și Iosif Popovici, "vânzători de cărți bisericești lângă Sfântul Gheorghe Nou". Informația potrivit căreia sediul librăriei înființate de cei doi se afla în apropiere de biserica Sfântul Gheorghe Nou este confirmată și de alte izvoare. Astfel, în Catagrafia Statisticească a Poliției București din anul 1831 se menționează că Iosif Romanov era supus chesaro-craiesc și că activa în culoarea de roșu a Capitalei, adică în centrul negustoresc din mahalaua Sfântul Gheorghe Nou, la numărul 419, având
Iosif Romanov () [Corola-website/Science/303846_a_305175]
-
povești japoneze. Majoritatea miturilor japoneze, așa cum sunt ele cunoscute astăzi, se găsesc în cărți vechi ca "Nihon Shoki", "Kojiki", etc. "Kojiki" sau "Cronica faptelor antice" este cea mai veche carte cunoscută despre mituri, legende și istorie din Japonia. Dintre alte izvoare istorice "Shintoshu" explică originea divinităților japoneze, dintr-o perspetivă budistă, iar "Hotsuma Tsutae" aduce o versiune foarte diferită a mitologiei susținând că Amaterasu (zeitatea șintoistă al soarelui) era bărbat și nu femeie, cum spunea tradiția. Un rezultat notabil al mitologiei
Mitologia japoneză () [Corola-website/Science/303852_a_305181]
-
încă nu apăruseră. O inteligență neformată, numită Allfather, controla evoluția întregului cosmos. Din acest haos apar două tărâmuri: în nord, ținutul gheții, Niflheim, și în sud, ținutul focului, Muspelheim. Ținutul Niflheim este identificat uneori cu tărâmul morților și adăpostește un izvor din care se desprind unsprezece mari fluvii. Ținutul Muspelheim aparține giganților de foc și este condus de Surtur. Aceste două tărâmuri sunt despărțite de marea prăpastie Ginnungagap, despre care se spune că ar fi o rămășiță a haosului primordial. La
Geneză (mitologie) () [Corola-website/Science/303819_a_305148]
-
1300 și are următorul text: "Hic sepultus est comes Laurencius de Longo-Campo, pie memorie, anno Domini MCCC." ("Aici este înmormântat comitele Laurențiu de Câmpulung, spre pioasă amintire, în anul Domnului 1300."). Pânza orașului Câmpulung, cel mai însemnat și mai peremtoriu izvor privitor la obștea Câmpulungului, care conține 38 de hrisoave dintre anii 1559-1747, menționează că cel mai vechi document în care erau trecute privilegiile orașului îl dăduse lui Matei Basarab: "prea luminatul, blagocestivul și de Hristos iubitorul, răposatul Io Radu Negru
Câmpulung () [Corola-website/Science/303859_a_305188]
-
de domnie a împăraților. Dincolo de faptul pe care-l constituie țesătura expoziției, această temă are scopul de a evidenția continuitatea și, deci autenticitatea, tradiției ortodoxe, cu rol antieretic. Eusebiu nu se mulțumește doar să relateze, în mod constant - însă - citează izvoare istorice (atât bisericești cât și laice) și deseori reproduce textul documentelor importante (bineînțeles, favorabile creștinismului și temei tratate de el): rescripte imperiale, edicte, scrisori etc.. Liber III, prezintă pe cei mai însemnați episcopi și învățători ai mesajului creștin. Sunt pomeniți
Historia ecclesiastica () [Corola-website/Science/304009_a_305338]
-
sau "Colorado River","Colorado vestului") este fluviul cel mai important și mai mare din sud vestul Americii de Nord. Lungimea fluviului este de 2.333 de km cu un bazin hidrografic de colectare a apelor de pe o suprafață de 703.132 km². Izvorul fluviului se găsește în parcul național din Rocky Mountains (Munții Stâncoși) din statul nord american Colorado, la nord-vest de orașul Denver. Curge din Munții Stâncoși prin statele Utah și Arizona, după care alcătuiește granița dintre Arizona și Nevada, respectiv dintre
Fluviul Colorado () [Corola-website/Science/304036_a_305365]
-
partea de nord se găsește un podiș întins Marele Bazin limitat de munți. Scoarța sau crusta terestră este foarte subțire în parcul național Yellowstone, fapt pentru care aici se pot observa diferite formațiuni alcătuite de activitatea vulcanică ca: Geysire și izvoare termale. De-a lungul Munților Stâncoși se întinde și cumpăna apelor (Continental Divide) a continentului nord american, aceste fluvii se varsă în trei din cele cinci oceane existente pe glob, și anume Oceanul Atlantic, Oceanul Pacific și Oceanul Înghețat de Nord. Triple
Munții Stâncoși () [Corola-website/Science/304037_a_305366]
-
Lacul a fost descoperit de cercetătorul englez John Hanning Speke în anul 1858 care numește lacul după numele reginei Angliei de atunci, regina Victoria. Tot el a găsit Nilul Alb, care se scurge din lac și care este unul dintre izvoarele celui mai mare fluviu al Africii. Până în acel moment, cunoștintele europenilor despre teritoriile situate dincolo de coastele estice ale Africii nu erau cu mult mai bogate decât informațiile consemnate de Ptolemeu, geograful grec al Antichității. Înainte de descoperirile lui Speke, relatările exploratorilor
Lacul Victoria () [Corola-website/Science/304051_a_305380]
-
celui mai mare fluviu al Africii. Până în acel moment, cunoștintele europenilor despre teritoriile situate dincolo de coastele estice ale Africii nu erau cu mult mai bogate decât informațiile consemnate de Ptolemeu, geograful grec al Antichității. Înainte de descoperirile lui Speke, relatările exploratorilor izvoarelor Nilului vorbeau despre triburi de canibali și despre maniferele de dimensiuni monstruoase care ar fi trăit aici. Aceste povești au fost tratate de contemporanicu o suspiciune la fel de mare ca cea rezervată relatărilor despre triburile de pigmei de pe malurile lacului uriaș
Lacul Victoria () [Corola-website/Science/304051_a_305380]
-
anul 1875. Stanley a ajuns pe malurile Lacului Victoria la 27 februarie 1875 și a explorat lacul, pe care l-a înconjurat cu barca în 48 de zile. Formându-se din Lacul Victoria, Nilul este în acest loc doar un ""izvor"", a cărui lățime nu mai depășește o sută de metri Lacul este situat pe podișul de est african, la o distanță de 560 km de vulcanul Kilimanjaro cea mai mare parte a lacului fiind în Tanzania, urmat de Uganda. Acest
Lacul Victoria () [Corola-website/Science/304051_a_305380]
-
în urmă cu milioane de ani fost mult mai mare. În partea de vest a lacului se varsă fluviul Kagera, în nord fiind Nilul Alb (Nilul Victoriei), care se scurge din lac, din această cauză era considerat (greșit) lacul ca izvor al Nilui. În partea sudică a lacului se află insula cea mai mare Ukerewe cu o suprafață de 560 km². Țărmurile lacului fiind mlăștinoase planta dominată fiind papirusul. Clima este subecuatorială umedă. Temperatura medie este de +26 °C vara și
Lacul Victoria () [Corola-website/Science/304051_a_305380]
-
în ). În Ardeal au existat în totalitate șapte comitate, dintre care Alba a fost cea mai puternică și pe parcurs a căpătat o hegemonie în regiune. Ungaria a devenit regat patrimonial unde majoritatea terenului era împărțit în proprietăți private. Primele izvoare scrise privitoare la secui datează din anul 1116, când au fost menționați, alături de pecenegi, ca alcătuind avangarda cavaleriei ungare. Ca popor asociat maghiarilor, secuii au fost colonizați în sistemul de "prisăci" medievale de-a lungul graniței nou extinse. Secuii se
Istoria Târgu Mureșului () [Corola-website/Science/304039_a_305368]
-
anul 2005, au stabilit că fluviul de fapt nu s-ar termina în deltă ci și-ar continua cursul încă 2000 de km sub forma unui curent submarin până la coastele Cubei. Spre deosebire de alte fluvii mari, Mississippi nu are mai multe izvoare. El izvorăște din lacul Itasca sub forma unui pârâu cu o lățime de 5 m. Coordonatele lacului sunt 47° 15' latitudine nordică și 95° 12' longitudine vestică, fiind situat la o altitudine de 512 m. Numele fluviului provine din limba
Fluviul Mississippi () [Corola-website/Science/304053_a_305382]
-
Orfismul este o doctrină secretă provenită din Tracia care s-a răspândit probabil în Grecia secolului al V-lea î.Hr., ai cărei adepți se considerau urmașii lui Orfeu. Izvoarele antice afirmă în mod repetat originea tracică a lui Orfeu. Istoricul Arrian pomenește în opera sa "Bithynica" din sec. II î.Hr. o nimfă numită Tracia, după care s-ar fi denumit țara cunoscută inițial sub numele de Pèrke. Rădăcina indogermanică
Orfism (religie) () [Corola-website/Science/304069_a_305398]
-
fusese trac și în accepția lui Homer, care în "Iliada" îl implicase pe zeul războiului în luptă sub chipul căpeteniei trace Akamas.. Ritualurile orfice constau inițial în comemorarea teo- și cosmogoniei trace, reprezentată prin treptele inițierii. Numele grecești se datorează izvoarelor. Primele patru trepte, tetrada, semnifică și cele patru ipostaze ale Zeiței Mamă în conformitate cu elementele "pământ, aer, apă, foc": Această tetradă inițială e urmată de o triadă: Următoarele două trepte sunt: După aceste module de patru, trei și două trepte mai
Orfism (religie) () [Corola-website/Science/304069_a_305398]
-
infern (Brontinos). Diversele teogonii orfice au putut fi datate înaintea anului 500 î.Hr., doar o "katabasis" dedicată lui Heracles ar putea fi de dată mai veche și este atribuită unui poet influențat de orfism, adept al misterelor eleusine. Datarea acestor izvoare relevă faptul că Pitagora nu a putut fi influențat în timpul vieții de scrieri orfice, apropierea dintre pitagoreism și orfism s-a produs așadar mai târziu. Imnurile pitagoreic-ofice sunt probabil de origine elenistico-egipteană. Orfismul tracic a avut un loc principal de
Orfism (religie) () [Corola-website/Science/304069_a_305398]
-
așadar mai târziu. Imnurile pitagoreic-ofice sunt probabil de origine elenistico-egipteană. Orfismul tracic a avut un loc principal de cult pe insula Samothràce încă din secolul VIII î.Hr., dinaintea răspândirii culturii elene. Celebrarea acestui cult tracic nu este dovedită numai de către izvoarele grecești, ci și de ruinele unui templu datând din secolul IV î.Hr., un loc de cult al aristocrației trace care-și reclama originea din preotul legendar Dardanus. Magna Mater a tetradei din Samothràce se numea Axiokersa, fiul ei Axieros și
Orfism (religie) () [Corola-website/Science/304069_a_305398]
-
fragmentar diverse comentarii ale unui scriitor din cercul lui Anaxagoras, printre altele și unul la "Teogonia rapsodică", datată în secolul V î.Hr.. Papirusul aparținea probabil unui ofițer macedonian care a ținut a fi, după ritul grecesc, incinerat după moarte. Acest izvor deosebit de important pentru întreaga cultură elenă, păstrat acum în Muzeul arheologic din Salonic, fusese deci parțial ars și rămâne încă subiectul multor cercetări și controverse. El dovedește larga răspândire a orfismului în lumea greacă și vechimea lui considerabilă. Comentariile la
Orfism (religie) () [Corola-website/Science/304069_a_305398]
-
pentru orfici "singurul" principiu divin. Iubirea, reprezentată de Afrodita, asigură coeziunea universului și este precum Persuasiunea ("Peitho") și Armonia ("Harmonia") de fapt identică cu Zeus. Pe lângă această "Teogonie", reconstruită în mare parte cu ajutorul resturilor papirusului de la Derveni, există și alte izvoare referitoare la cult sau la principiile etice și filosofice ale orficilor. În orășelul calabrez Vibo Valentia, numit Hipponion în antichitate, au fost găsite cele mai vechi lamele de aur cu texte orfice, datate aproximativ în anul 400 î.Hr.. Ele conțin
Orfism (religie) () [Corola-website/Science/304069_a_305398]
-
numit Hipponion în antichitate, au fost găsite cele mai vechi lamele de aur cu texte orfice, datate aproximativ în anul 400 î.Hr.. Ele conțin o descriere a lumii de apoi și enumeră normele de conduită a sectanților, confirmate de majoritatea izvoarelor. Lângă "casa" lui Hades se află, conform acestui text, un izvor umbrit la dreapta de un chiparos alb, la care se răcoresc umbrele morților. Orficul nu are voie să se apropie de acest izvor, ci este nevoit să aștepte în
Orfism (religie) () [Corola-website/Science/304069_a_305398]
-
de aur cu texte orfice, datate aproximativ în anul 400 î.Hr.. Ele conțin o descriere a lumii de apoi și enumeră normele de conduită a sectanților, confirmate de majoritatea izvoarelor. Lângă "casa" lui Hades se află, conform acestui text, un izvor umbrit la dreapta de un chiparos alb, la care se răcoresc umbrele morților. Orficul nu are voie să se apropie de acest izvor, ci este nevoit să aștepte în coborârea lui până va ajunge la "Lacul amintirilor". Pentru a îndupleca
Orfism (religie) () [Corola-website/Science/304069_a_305398]
-
conduită a sectanților, confirmate de majoritatea izvoarelor. Lângă "casa" lui Hades se află, conform acestui text, un izvor umbrit la dreapta de un chiparos alb, la care se răcoresc umbrele morților. Orficul nu are voie să se apropie de acest izvor, ci este nevoit să aștepte în coborârea lui până va ajunge la "Lacul amintirilor". Pentru a îndupleca pe paznicii acestui lac să îi permită să bea din apa aceasta miraculoasă, adeptul trebuie să foloseascâ formula: "Sunt un fiu al pământului
Orfism (religie) () [Corola-website/Science/304069_a_305398]
-
pe teritoriul României. Bazinul hidrografic se formează prin unirea pe teritoriul comunei Mica, la circa 4 km în amonte de municipiul Dej, a râului Someșul Mare cu Someșul Mic. Someșul Mic (format prin confluența Someșului Rece cu Someșul Cald) are izvorul în Munții Apuseni, iar Someșul Mare izvorăște din Munții Rodnei. Se varsă în Tisa, pe teritoriul Ungariei. drenează un bazin hidrografic de 15740 km², cuprinzând 403 cursuri de apă cu o lungime totală de 5528 km, adică 7% din lungimea
Râul Someș () [Corola-website/Science/304113_a_305442]
-
de suprafață și 336 milioane m³ din apele subterane), însă doar 21,7% sunt tehnic utilizabile (945 milioane m³ din care 715 milioane m³ provin din râuri și lacuri de acumulare și 230 milioane m³ din apele subterane). are două izvoare: în Carpații Orientali (Someșul Mare, care izvorăște din Munții Rodnei și curge spre sud-vest) și în Carpații Occidentali (Someșul Mic, care izvorăște din Munții Apuseni împreună cu afluenții Someșul Cald și Someșul Rece și curge spre nord-est). Someșul urmează un curs
Râul Someș () [Corola-website/Science/304113_a_305442]