22,893 matches
-
ca o armă a țăranilor chemați la luptă, care erau prea săraci să-și permită o sabie. În Imperiul Roman, buzduganul (care purta denumirea de "clava") a fost întrebuințat pe scară largă în sec. II d.Hr. Avea un corp metalic pe care sunt montate vârfuri masive ascuțite cu înmănușare tubulară. De formă mai, mică era întrebuințat de cavalerie la sfârșitul Imperiului. În Dacia este cunoscut buzduganul descoperit la Romula. În secolul al XV-lea, pentru buzdugan se folosea forma cilindrică
Buzdugan (armă) () [Corola-website/Science/320854_a_322183]
-
solul de pe fundul râului pentru a susține construcția. Peste 11.000 de tone de oțel au constituit scheletul turnurilor și a traveelor. Această structură a fost apoi îmbrăcată în granit de Cornish și piatră de Portland pentru a proteja părțile metalice și pentru a-i da podului un aspect plăcut. Jones a murit în 1887 și George D. Stevenson a preluat conducerea proiectului. Stevenson a înlocuit fațada de cărămizi originală propusă de Jones cu o fațadă ornată în stil victorian gotic
Tower Bridge () [Corola-website/Science/320874_a_322203]
-
Marius, sulița a devenit armă standard aflată în dotarea soldatului român. Avea corp de lemn ("hastille"), vârf de fier ("cuspis") foliform sau romboidal cu înmănușare tubulara cu o lungime de aproximativ 20 cm, uneori lustruit și arar îmbrăcat în foi metalice prețioase probabil pentru parada și călcai de fier, conic. Lungimea totală ajungea la aproximativ 1,5 m. Sulița era o armă foarte temută, care era aruncată de la o distanță de 10-15 metri și pătrundea prin scut, ucigând inamicul din spatele acestuia
Suliță () [Corola-website/Science/320904_a_322233]
-
sau tăiere. Schimbarea formei unui semifabricat/obiect neterminat, fără a se îndepărta din el material, se realizează prin operația de îndoire. Îndoirea metalelor se poate executa la rece sau/și la cald. Prin pilire se îndepărtează un adaos de material metalic, sub formă de așchii foarte fine cu ajutorul sculelor manuale numite pile. Operația de polizare are ca scop ajustarea sau/și îmbunătățirea calității suprafețelor prelucrate prin înlăturarea, cu ajutorul unor scule abrazive, a unui strat de metal sub formă de așchii. Execuția
Operații de prelucrare a materialelor () [Corola-website/Science/321007_a_322336]
-
cazanul nr.11 s-ar fi utilizat cărbune pulverizat. “Noua sală de cazane”,cum era cunoscută,avansa spre sud, în direcția fluviului Tajo, cu fațada din fată rămânând neterminată, fiind acoperită temporar cu o tablă de zinc și o structură metalică care imita ferestre pe partea opusă, deoarece se presupunea a treia și ultima extindere a acestei săli de joasă presiune. Cazanele 7 și 9, de marca Babcock & Wilcox, au fost primele instalate în acest nou spațiu, în anul 1924 și
Centrala Tejo (istorie) () [Corola-website/Science/320999_a_322328]
-
această nouă arie de fabricație a Centralei Tejo. Lucrările au fost acordate la diverse firme: pentru mixerul de cărbune și intensificarea urcării cărbunelui s-a selecționat Societé des Pieux Franki, care a început lucrările în Septembrie a aceluiași an. Structura metalică și lucrările de construcție civilă au fost soliocitate de firma portugheză Vulcano & Colares, care a începand construirea primelor elemente ale structurii și ale cazanelor în Martie 1939. Atrage atenția la această nouă clădire toată structura ei construită din fier și
Centrala Tejo (istorie) () [Corola-website/Science/320999_a_322328]
-
nr.15. Furnizat din nou de Babcock & Wilcox, a fost instalat lângă cazanul nr.12. Pentru a realiza acest lucru, a trebuit să fie demolată fațada existentă,cimentarea noii zone și construirea, mereu cu aceeași tehnică și estetică, a structurei metalice și a respectivul înveliș. Lucrările au început la începutul anului 1950 și, la mijlocul anului 1951, au fost terminate intrând în serviciu noul cazan, moment în care centrala era în situație de rezervă. Aproape zece ani de diferență între instalarea primelor
Centrala Tejo (istorie) () [Corola-website/Science/320999_a_322328]
-
sau a celor certați cu legea. În Asia, în contrast cu Europa, era considerată aducătoare de noroc și amerindienii o considerau un duh, prieten al oamenilor. Culorile de bază ale penajului sunt alb cu negru, dar predomină culoarea neagră albăstruie cu luciu metalic, fiind albe numai o parte a aripilor, flancurilor și abdomenului. Nu prezintă un dimorfism sexual, masculii neputând fi distinși de femele, dar ei sunt cu câteva sute de grame mai grei decât femelele. Coțofana poate atinge o lungime a corpului
Coțofană () [Corola-website/Science/315278_a_316607]
-
pompe de la suprafață, printr-un tub prevăzut cu supape, apoi, în anul 1779 John Smeaton creează chesonul de scufundare cu ajutorul căruia au fost reparate fundațiile picioarelor podului de la Hewhorn, Anglia. Turela deschisă asigură scafandrilor: Turela deschisă modernă este o incintă metalică lestată, cu o înălțime de cca 3 m și un diametru de cca 2 m. Este deschisă la partea de jos având la partea superioară un dom transparent din plexiglas (acryl) care sub apă este presurizat cu amestec respirator astfel
Turelă deschisă () [Corola-website/Science/315297_a_316626]
-
Santa Barbara, California, firma Kirby Morgan Corporation, primul fabricant de căști rigide superușoare și de măști faciale de scufundare. În locul costumului clasic fixat de cască cu prezoane și plastron, se utilizează un sistem de cuplare format doar dintr-un inel metalic și un guler din cauciuc. Funcție de modul de alimentare cu amestec respirabil al scafandrului, acestea pot fi de două tipuri: Casca rigidă cu alimentare la cerere are aceleași elemente componente ca și masca facială, dar în locul cagulei din neopren este
Cască de scafandru () [Corola-website/Science/315332_a_316661]
-
un mod asemănător manevrei Valsalva. Este confecționată din neopren și are un fermoar etanș la spate pentru închidere pe capul scafandrului. Este prevăzută cu două spații pentru montarea difuzoarelor. Cagula se fixează de cadrul principal cu un colier de prindere metalic. Este confecționată din cauciuc, cu cinci „brațe” și este folosită pentru fixarea măștii faciale pe capul scafandrului. Pe fiecare „braț" are un număr de cinci orificii de strângere care se prind de cadru. Este confecționat din lexan, are o grosime
Mască de față integrală (scufundare) () [Corola-website/Science/315333_a_316662]
-
faciale pe capul scafandrului. Pe fiecare „braț" are un număr de cinci orificii de strângere care se prind de cadru. Este confecționat din lexan, are o grosime de aproximativ 12,5 mm și se prinde în cadru cu ajutorul unui colier metalic. Este fabricat din material plastic ranforsat permițând susținerea celorlalte componente ale măștii faciale, precum și înlocuirea cu ușurință a acestora. Masca facială AGA Divator produsă de firma Interspiro, este una din cele mai comecializate, fiind utilizată în activități de scufundare civilă
Mască de față integrală (scufundare) () [Corola-website/Science/315333_a_316662]
-
dintr-un mesaj de eroare, privind sintaxa limbajului "etc.", obligând autorul să efectueze un nou ciclu de editare-compilare-rulare. Cartele perforate se mai utilizează încă, iar dimensiunile lor distinctive (Hollerith a gândit dimensiunea cartelelor perforate pentru ca ele să încapă în cutiile metalice în care se țineau bancnote de un dolar din acea perioadă, mai mari decât cele de astăzi) mai pot fi recunoscute în formulare, date vechi și în programe din toată lumea. Până în secolul al XX-lea, calculatoarele mecanice, casele de marcat
Istoria mașinilor de calcul () [Corola-website/Science/315303_a_316632]
-
cu linii de întârziere cu mercur capabilă să stocheze 1000 de cuvinte de câte 11 cifre zecimale plus semn (lungime echivalentă în binar cu 72 biți. O caracteristică esențială a sistemului UNIVAC a fost un nou tip de bandă magnetică metalică, și o unitate de bandă de mare viteză, pentru stocare pe mediu nevolatil. În 1952, IBM a anunțat public mașina electronică de prelucrare a datelor IBM 701, prima din seria IBM 700/7000 și primul calculator IBM mainframe. IBM 704
Istoria mașinilor de calcul () [Corola-website/Science/315303_a_316632]
-
mobilă ale mainframe-urilor și ale altor calculatoare, cum ar fi cele din seria IBM 360. În 1956, IBM a vândut primul sistem de stocare pe disc magnetic, RAMAC ("Random Access Method of Accounting and Control"). Acesta utiliza 50 de discuri metalice de , cu 100 de piste pe fiecare față. Acesta putea stoca 5 megaocteți de date și costa de dolari pe megaoctet. La nivelul anului 2008, unitățile de stocare pe suport magnetic, sub formă de hard diskuri, costau mai puțin de
Istoria mașinilor de calcul () [Corola-website/Science/315303_a_316632]
-
40 minute la adâncimea de 40 m și că nu considerau adâncimea de 60 m imposibil de atins. 1829: tehnicianul naval E.K.Gauzen de la baza navală Kronshtadt de lângă Sankt Petersburg, Rusia, inventează o „instalație de scufundare” alcătuită dintr-o cască metalică prinsă de costum cu o bandă metalică. Ulterior banda metalică a fost înlocuită cu trei prezoane pentru fixarea căștii și mai multă etanșeitate, echipamentul fiind folosit de Marina Rusă până în anul 1880. 1834: americanul Norcross inventează supapa de evacuare a
Costum de scafandru cu cască () [Corola-website/Science/315365_a_316694]
-
și că nu considerau adâncimea de 60 m imposibil de atins. 1829: tehnicianul naval E.K.Gauzen de la baza navală Kronshtadt de lângă Sankt Petersburg, Rusia, inventează o „instalație de scufundare” alcătuită dintr-o cască metalică prinsă de costum cu o bandă metalică. Ulterior banda metalică a fost înlocuită cu trei prezoane pentru fixarea căștii și mai multă etanșeitate, echipamentul fiind folosit de Marina Rusă până în anul 1880. 1834: americanul Norcross inventează supapa de evacuare a aerului expirat de scafandru din cască. 1837
Costum de scafandru cu cască () [Corola-website/Science/315365_a_316694]
-
considerau adâncimea de 60 m imposibil de atins. 1829: tehnicianul naval E.K.Gauzen de la baza navală Kronshtadt de lângă Sankt Petersburg, Rusia, inventează o „instalație de scufundare” alcătuită dintr-o cască metalică prinsă de costum cu o bandă metalică. Ulterior banda metalică a fost înlocuită cu trei prezoane pentru fixarea căștii și mai multă etanșeitate, echipamentul fiind folosit de Marina Rusă până în anul 1880. 1834: americanul Norcross inventează supapa de evacuare a aerului expirat de scafandru din cască. 1837: germanul Augustus Siebe
Costum de scafandru cu cască () [Corola-website/Science/315365_a_316694]
-
nici în vreun alt proiect al vreunui calculator Manchester, atitudinea sa față de proiect a fost una entuziastă, și a susținut proiectul prin facilitarea achiziției de piese ieftine de la armată pentru construcția acestuia, piese printre care s-au numărat și carcasele metalice ale GPO de la Bletchley. Până în iunie 1948, SSEM fusese construit și funcționa. El avea lungime, înălțime, și cântărea aproximativ o tonă. Mașina conținea 550 de tuburi—300 diode și 250 pentode—și avea un consum de . Unitatea aritmetică a fost
Manchester Small-Scale Experimental Machine () [Corola-website/Science/315413_a_316742]
-
Raymond Kientzy și Andrè Portelatine presurizată cu amestec heliox (heliu 50%, azot 40%, oxigen 10%), spre deosebire de „Steaua de mare” în care se respira aer. Scafandrii intrau în interior prin deschiderea circulară de la partea inferioară care era protejată cu un grilaj metalic contra rechinilor. Portelatine și Kientzy au coborât din „Stațiunea adâncă” până la adâncimi de 90...100 m atingâng chiar 110 m. La 8 Iulie a coborât în clădirea principală Simone Cousteau, soția comandantului, devenind prima femeie acvanaut, care a locuit într-
Casă submarină (cercetare) () [Corola-website/Science/315424_a_316753]
-
imperială, gagaku. Predecesorul instrumentului este instrumentul chinezesc "sheng" (scris uneori "cheng"), dar acela este ceva mai mare. Pentru a menține un sunet continuu, se folosește atât aer exalat cât și inhalat în/din rezervorul de la baza instrumentului. Acoperind găurile, lamele metalice suprapuse din interior încep să vibreze. Aceste lame sunt oarecum asemănătoare cu lamele muzicuței. Acordarea tuburilor individuale se face cu un strop de ceară pe lama vibratoare și tăieturi variabile pe partea din dos a tubului. Tuburile sunt aproape simetrice
Shō () [Corola-website/Science/315429_a_316758]
-
mai înalte de 20-30 este neglijabilă în majoritatea aplicațiilor.) În acest context, oscilatoarele sunt conținute în instrumentele muzicale sub formă de coarde (în instrumentele cu coarde), coloane de aer (aflate în tuburile sonore ale instrumentelor de suflat), ancii și lame (metalice, din lemn), membrane ș.a. Cazurile cele mai importante, teoretizate cel mai pe larg datorită complexității modelului acustic presupus (și, prin urmare, a varietății remarcabile de timbre posibile) sunt ale corzilor și ale tuburilor sonore. Afilierea seriilor armonice cu muzica reprezintă
Spectru sonor () [Corola-website/Science/315443_a_316772]
-
opreau să vadă și cum se amenajează peștera Poarta lui Ionele. După 1990 peștera este administrată de Clubul Sfinx din Gârda de Sus. În 2011, Consiliul Local din Gârda de Sus a hotărât modernizarea amenajării peșterii cu scări și podețuri metalice. Cu acest prilej, Clubul Speologic Sfinx a blocat accesul la galeria superioară de dincolo de lacul periodic, tăind pe jumătate vechea scară de acces și turnând un zid de ciment la capătul acesteia, în scopul protejării faunei carstice (cu precădere cele
Peștera Poarta lui Ionele () [Corola-website/Science/315479_a_316808]
-
fotografia în ultraviolet. Primele încercări în domeniul fotografiei subacvatice au fost făcute între anii 1893-1899 de către francezul Louis Boutan în cadrul stațiunii de cercetări oceanografice de la Banyuls-sur-Mer. Boutan a conceput și realizat niște aparate de fotografiat grele, închise în camere etanșe metalice, manevrate de un scafandru cu echipament greu de scufundare, alimentat cu aer de la suprafață. Tot Boutan utilizează sub apă în anul 1900 primul flash cu magneziu. În anul 1923 W.H. Longley și Charles Martin obțin primele fotografii color. Aceste
Fotografiere subacvatică () [Corola-website/Science/317365_a_318694]
-
din furnal. Baza secției pentru prăjirea minereului se află la același nivel cu nivelul depozitului pentru mangal și gâtul furnalului, legate cu podul pentru încărcarea furnalului. Podul are o lungime de 59,56m; o lățime de 3m, structura podului era metalică amplasat pe trei picioare construite din piatră. Gâtul furnalului nu era legat până acum cu cale ferată de rostogolurile de minereu și de silozurile pentru mangal; mulțumită lui László și Barton în 1841, s-a construit prima cale ferată cu
Furnalul din Govăjdia () [Corola-website/Science/317435_a_318764]