KorAP: Find »[drukola/base=senzație & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...899 900 901 ...916 >

22,890 matches

Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319

îndelungat cu medicamente Ii spune fiului său că ei fac totul pentru Ușoară și de scurtă durată diminuare a a o stresa. indispoziției sale atunci când încearcă să se liniștească Privește buletinele meteo la televizor. Creșterea ritmului cardiac atunci când sună telefonul. Senzație că are nervii întinși la maxim. Face o baie. Tensiuni musculare. Sfârșește prin a lua medicamentele pentru Nu simte nevoia de a dormi în ciuda orei a-și diminua anxietatea și a se calma. târzii. Anturaj Soțul său încearcă să o

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
mai traumatice cu cât apar brusc și în mod neașteptat. Ele au drept consecință o avalanșă de mecanisme de adaptare psihologice și biologice. Stresul post-traumatic corespunde permanenței unui sindrom construit din repetarea sau intruziunea de gânduri formate din imagini, emoții, senzații sau coșmaruri în relație cu traumatismul. Acestui sindrom de repetare i se asociază o tensiune anxioasă permanentă și evitarea fobică a situațiilor care amintesc de aproape sau de departe episodul traumatic. Distingem mai multe tipuri de stres post-traumatic - acut (mai

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
mult timp și este puțin eficientă. Utilizarea imaginilor video permite, de asemenea, o apropiere de situația respectivă, controlându-se ritmul prezentării acesteia, atunci când natura stresului o permite. Expunerea în imaginație este o metodă mai directă: este necesar să provoci retrăirea senzațiilor corporale care au însoțit traumatismul. Managementul stresului permite combinarea reactivării factorului stresant cu un dialog intern ghidat, situație care reduce intensitatea emoțiilor schimbând gândurile automate în legătură cu pericolul. Au fost dezvoltate succesiv șapte etape. Cele șapte etape ale managementului stresului în cadrul

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
atras atenția asupra unui anumit număr de probleme cum ar fi culpabilitatea și postulatele disfuncționale și a propus modalități de intervenție mai flexibile. Iată un program care poate fi utilizat în practică: 1. Expunere la scena traumatizantă respinsă (imagini, gânduri, senzații fizice). 2. Reprezentarea de comportamente adaptate traumatismului. 3. Acceptarea de imagini de „răzbunare”. 4. Reprezentarea în imaginație a nurturing figures: figuri parentale sau amicale al căror rol este acela de a asigura consolarea și protecția care n-a avut loc

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
în raport cu traumatismul: cum să dezvolți un plan constructiv de viață în care traumatismul să piardă locul central? Desensibilizare cu ajutorul mișcărilor oculare și reprelucrarea informației Desensibilizarea cu ajutorul mișcărilor oculare și reprelucrarea informației constă în inducerea unor mișcări oculare (sacade) asociate unor senzații, imagini sau gânduri care au legătură cu traumatismul. Protocolul EMDR prezentat de către Wilson: 1. Pregătire: - discuție în legătură cu evenimentul traumatizant; - identificarea unei imagini liniștitoare. 2. Evaluarea, în trei faze: - descrierea cu voce tare a traumei, vizualizând o imagine și examinând cogniția

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
evenimentul traumatizant; - identificarea unei imagini liniștitoare. 2. Evaluarea, în trei faze: - descrierea cu voce tare a traumei, vizualizând o imagine și examinând cogniția negativă atașată acesteia; - examinarea unei cogniții pozitive și notarea validității acesteia pe scara VOC; - reexaminarea traumei, a senzațiilor fizice, emoțiilor, imaginilor și gândurilor, și evaluarea nivelului de suferință pe o scară de la 0 la 100. 3. Desensibilizare: pacientul are imaginea, cogniția, emoțiile și senzațiile fizice asociate traumatismului prezente în minte. Mișcările oculare și desensibilizarea propriu-zisă încep în acest

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
examinarea unei cogniții pozitive și notarea validității acesteia pe scara VOC; - reexaminarea traumei, a senzațiilor fizice, emoțiilor, imaginilor și gândurilor, și evaluarea nivelului de suferință pe o scară de la 0 la 100. 3. Desensibilizare: pacientul are imaginea, cogniția, emoțiile și senzațiile fizice asociate traumatismului prezente în minte. Mișcările oculare și desensibilizarea propriu-zisă încep în acest moment. Pacientul urmărește cu privirea degetul terapeutului, care se deplasează dintr-o parte în alta a câmpului vizual. Pacientul efectuează o respirație după fiecare „mișcare completă

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
desensibilizarea propriu-zisă încep în acest moment. Pacientul urmărește cu privirea degetul terapeutului, care se deplasează dintr-o parte în alta a câmpului vizual. Pacientul efectuează o respirație după fiecare „mișcare completă” și observă ceea ce întâmplă. Apoi refocalizează imaginea, cognițiile și senzațiile și reîncepe mișcările. 4. Stabilirea unei cogniții pozitive: atunci când anxietatea este scăzută (de la 0 la 30) iar VOC are o valoare ridicată (6-7), terapeutul cere pacientului să asocieze cogniția pozitivă amintirii traumei. 5. Final: dacă pacientul este agitat, relaxarea și

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
Liniște). Pacienta - Trebuie să fie îngrozitor să afli... In sfârșit, când îmi dau seama în ce măsură am fost îngrozită să aflu că... Insă eu, ceea ce mi s-a întâmplat este atât de puțin grav față de alte cazuri, dar există o anumită senzație, o teamă atroce însoțită de o senzație de solitudine și atunci când apar niște medici care se flutură prin fața ta dar nu pot oferi nici o soluție, nu este evident. Terapeutul - Hum... Care este nivelul dumneavoastră de anxietate acum? Pacienta - Trei. Terapeutul

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
afli... In sfârșit, când îmi dau seama în ce măsură am fost îngrozită să aflu că... Insă eu, ceea ce mi s-a întâmplat este atât de puțin grav față de alte cazuri, dar există o anumită senzație, o teamă atroce însoțită de o senzație de solitudine și atunci când apar niște medici care se flutură prin fața ta dar nu pot oferi nici o soluție, nu este evident. Terapeutul - Hum... Care este nivelul dumneavoastră de anxietate acum? Pacienta - Trei. Terapeutul - Continuați să explorați toată această perioadă din

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
hiperindulgente, care nu impun disciplină sau care se consideră superioare altora. Pacienți în mod caracteristic incapabili să reziste impulsiunilor lor, să-și amâne plăcerea și să gândească pe termen lung. - Sentiment de grandoare/” totul mi se cuvine”: sentiment de superioritate, senzație de a avea drepturi și privilegii speciale. -Autocontrol/autodisciplină insuficiente: sentimentul de a nu putea tolera frustrarea, ceea ce este dificil. Domeniul IV: orientarea spre ceilalți Familii care în mod caracteristic oferă dragoste, condiționată însă de satisfacerea dorințelor lor mai întâi

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
Scopul fazei comportamentale este acela de a rupe cercul vicios construind un cerc pozitiv, în care argumentarea programată și graduală a comportamentelor acționează retroactiv în mod pozitiv asupra motivației și depresiei. Figura 2. Intreruperea ciclului letargiei Amplificarea activităților Amplificarea energiei Senzație de speranță și a motivației Amplificarea încrederii și diminuarea culpabilității Depresie ameliorată Stabilirea unui program de activitate (utilizarea timpului) Stimularea amplificării activităților în cazul unei persoane deprimate necesită, în primul rând, identificarea sistematică a comportamentelor depresive și a relațiilor acestora

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
și a motivației Amplificarea încrederii și diminuarea culpabilității Depresie ameliorată Stabilirea unui program de activitate (utilizarea timpului) Stimularea amplificării activităților în cazul unei persoane deprimate necesită, în primul rând, identificarea sistematică a comportamentelor depresive și a relațiilor acestora cu contextul, senzațiile fizice, emoțiile și gândurile pacientului. Acest lucru permite definirea, în continuare, a obiectivelor comportamentale referitoare la unele comportamente modificate, a căror frecvență și grad de dificultate sunt stabilite, și evaluarea unor activități precise. Pentru a realiza acest lucru, pacientul își

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
nu reușește aproape deloc să se reprezinte pe sine în viitor și se întoarce, deci, cu plăcere mai degrabă spre trecut. Această modificare împiedică în două moduri programul de planificare: - pe de o parte, timpul pare lung și antrenează o senzație de zile goale, interminabile, în care o activitate pare derizorie; - pe de altă parte, subiectului deprimat îi este greu să anticipeze ce va face într-un viitor apropiat (câteva ore mai târziu). Din acel moment, pentru a modifica această impresie

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
de a întâlni oameni care i-ar cere informații în legătură cu sănătatea sa o îngrozește). Cel de al doilea exercițiu constă în ierarhizarea comportamentelor problemă și, pentru cel mai invalidant, în detalierea contextului psihologic conform celor cinci repere principale: emoție, gând, senzație fizică, comportament asociat, context care întărește comportamentul indezirabil. Martine alege să lucreze asupra stării sale de oboseală, simptomul cel mai invalidant. Ea definește contextul psihologic astfel: - emoții asociate: moral scăzut, dezgust, culpabilitate; - gânduri: „Voi rămâne așa toată viața?”, „Consider că

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
simptomul cel mai invalidant. Ea definește contextul psihologic astfel: - emoții asociate: moral scăzut, dezgust, culpabilitate; - gânduri: „Voi rămâne așa toată viața?”, „Consider că sunt inutilă, că nu sunt bună de nimic”, „Nu mai știu să fac nimic, n-am putere”; - senzații fizice: oboseală, dureri musculare ziua și noaptea, stări de greață, dureri de cap; - comportamente asociate: inactivitate; - context: singură acasă, puține vizite, deci nimeni nu-și dă seama de starea mea. Acest exercițiu familiarizează pacienta cu identificarea gândurilor, a emoțiilor și

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
găseau ceea ce căutau... Acesta nu este un motiv să-i consider nebuni sau bolnavi. Acest lucru i se întâmplă oricui”. Terapeuții o întreabă pe Martine care este impactul acestor noi gânduri asupra sa. Ea vorbește despre o reducere semnificativă a senzațiilor de angoasă și tristețe. După ce au notat în tabelul gândurilor evidente gândurile exprimate prin tehnica altor puncte de vedere, terapeuții o învață pe Martine și pe ceilalți pacienți din cadrul grupului să evalueze nivelul de aderare la gândul inițial și la

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
de sine? 3. Perceperea fizicului propriu (experiență corporală) - Atitudini față de fizicul și de greutatea proprie (satisfacție corporală) - Variații ale greutății (greutate minimă, maximă, când, cum)? - Greutate și înălțime actuale? Greutate și înălțime ideale? 4. Reacții emoționale actuale - Bucurii? Dureri? Temeri? Senzații de jenă? Culpabilități? Senzații de dezgust? Frustrări? Regrete? Speranțe?... 5. Obiceiuri și igiena vieții - Somn? Sport? Tigări? Droguri? Consultații medicale?... - Sexualitate? 6. Alimentație - Masă (ce, când, unde, cu cine, cum)? - Preocupări alimentare? Preferințe și aversiuni alimentare? Tradiții culinare? - Comportamente alimentare

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
fizicului propriu (experiență corporală) - Atitudini față de fizicul și de greutatea proprie (satisfacție corporală) - Variații ale greutății (greutate minimă, maximă, când, cum)? - Greutate și înălțime actuale? Greutate și înălțime ideale? 4. Reacții emoționale actuale - Bucurii? Dureri? Temeri? Senzații de jenă? Culpabilități? Senzații de dezgust? Frustrări? Regrete? Speranțe?... 5. Obiceiuri și igiena vieții - Somn? Sport? Tigări? Droguri? Consultații medicale?... - Sexualitate? 6. Alimentație - Masă (ce, când, unde, cu cine, cum)? - Preocupări alimentare? Preferințe și aversiuni alimentare? Tradiții culinare? - Comportamente alimentare speciale? Comportamente de control

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
pacienta trebuie să o completeze zilnic. Acest carnet conține informații privind ora și locul fiecărui aport de alimente solide și lichide, cantitatea ingerată, „mesele principale”, „bulimiile”, comportamentele de purgație și comentarii generale asupra desfășurării zilei respective (evenimente semnificative, emoții, cogniții, senzații, acțiuni, relații interpersonale). Terapeutul îi cere lui Gwen să noteze, de asemenea, „exercițiile abdominale” și cantitățile de alcool. El îi explică faptul că acest document constituie suportul terapiei, deoarece permite obiectivarea determinanților („contingențe de întărire”) comportamentelor alimentare. Terapeutul insistă asupra

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
cântărirea de seară, așa după cum s-a stabilit. Informare și formare: autocontrolul crizelor Terapeutul instaurează o procedură de autocontrol. El o învață pe Gwen să identifice semnele care preced crizele, notând evenimentele externe (situații, acțiuni, relații) și interne (emoții, cogniții, senzații) care au provocat fiecare criză. Gwen identifică unii factori de risc recurenți cum ar fi acela de a se afla singură acasă după cursuri, sau seara în camera ei și, într-o manieră mai generală, izolarea sa socială favorabilă crizelor

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
Gwen identifică unii factori de risc recurenți cum ar fi acela de a se afla singură acasă după cursuri, sau seara în camera ei și, într-o manieră mai generală, izolarea sa socială favorabilă crizelor de melancolie și ruminărilor mentale; senzațiile de foame, de oboseală și de nervozitate; administrarea de alcool; alimentele dulci de care se privează în mod normal; disputele dintre părinții săi în timpul mesei pentru ca Gwen să mănânce împreună cu ei; observarea albumului cu fotografii de familie (fotografii ale bunicului

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
fără a încerca să o schimbe. Gwen devine conștientă și de momentele sale de neatenție. De fiecare dată când atenția sa nu se mai focalizează pe respirație, ea identifică natura neatenției (un gând, un sunet, o imagine, o amintire, o senzație...), apoi se recentrează pe respirație. Sarcini de efectuat La sfârșitul ședinței, terapeutul îi înmânează un text cu modelul A-B-C al lui Albert Ellis cât și despre distorsiunile cognitive. El o invită să reproducă o dată pe zi exercițiul de conștientizare a

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
insistă asupra importanței de „a-și trăi din plin viața” și de a „duce o viață care merită efortul de a fi trăită”. Exercițiu de meditație Sedința se termină cu un exercițiu de meditație (conștientizarea voluntară și non evaluativă a senzațiilor sale, a gândurilor și sentimentelor timp de un minut, apoi a respirației sale timp de un minut, apoi a corpului său în întregime timp de un minut). Sedința 11 Trecerea în revistă a sarcinilor Gwen a prezentat două bulimii și

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
a scăpa de tensiunile sale și o modalitate de a se simți în formă. Terapeutul o încurajează în acest sens. Exercițiu de meditație Sedința se termină cu un exercițiu de meditație centrată pe conștientizarea corpului (conștientizare a ținutei corpului, a senzațiilor corporale, a limitelor corpului...). Sedința 16: întâlnire cu părinții Sedința se desfășoară împreună cu Gwen și părinții săi pentru a treia oară și constituie ocazia de a face bilanțul situației, de a-i încuraja pe părinți în eforturile lor și de

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]