KorAP: Find »[drukola/base=sosi & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...899 900 901 ...950 >

23,734 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648

-și agațe oglinda, săculețul de tutun, sigiliul, o armă sau punguța cu bani. Potrivit astrologului Curții, va trebui să intru în Orașul Interzis într-o anumită zi, la o anumită oră - gărzile imperiale vor veni să mă ia atunci când va sosi momentul potrivit. Căpetenia eunucilor îi prezintă familiei mele un set de instrucțiuni cu privire la ritualul și eticheta Curții. Răbdător, nu trece în revistă toate detaliile. Kuei Hsiang va sta în locul tatălui meu. Lui Rong i se va dărui o rochie pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
omului cincizeci de tael-i și îl rog să-l păzească pe tata de câinii sălbatici, care sapă după cadavre în căutare de mâncare. Bărbatul e atât de șocat de generozitatea mea, încât îi scapă pipa din gură. De la palatul imperial sosesc daruri împachetate în cutii uriașe, astfel că în toată casa n-ai loc să arunci un ac. Cutiile sunt îngrămădite pe mese și pe paturi, nemairămânând nici un ungher unde să te așezi sau să dormi. Însă cadourile continuă să se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
din Orașul Interzis. Palanchinul meu ocolește Sala Tronului, ale cărei enorme coloane sculptate și magnificul acoperiș etajat se înalță deasupra întinderii pure de marmură albă a Terasei Dragonului. Sunt lăsată jos la Poarta Freamătului Ceresc. E deja mijlocul după-amiezii. Au sosit și alte palanchine: cele ale doamnelor Yun, Li, Soo, Mei și Hui. Fetele coboară în tăcere. Ne salutăm și apoi așteptăm. Eunucii vin să ne spună că împăratul Hsien Feng și împărăteasa Nuharoo au început ceremonia de nuntă. Mi se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
valuri oceanice și nori. În curte își face apariția în tăcere un grup de femei și bărbați bine îmbrăcați. Dau fuga la mine și se aruncă în genunchi în fața mea. Mă uit la ei și nu știu ce trebuie să fac. A sosit momentul norocos, doamnă Yehonala, zice în cele din urmă unul dintre ei. Cu permisiunea Majestății Voastre, vă vom ajuta să intrați în cameră. Realizez că sunt servitorii mei. Îmi ridic un colț al robei și, când să pășesc, aud un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
își ridică privirea ca să se uite din nou în ochii mei. Sunt bun pentru domnia voastră, îmi zice. — Asta știu deja. Vreți să mă faceți întâiul dumneavoastră slujitor? Mă ridic: — Cum îndrăznești să faci o asemenea cerere când de-abia am sosit? An-te-hai se dă cu fruntea de pământ: — Pedepsiți-mă, doamnă Yehonala. Își ridică mâna și începe să se plesnească peste ambii obraji. Nu știu ce să fac. El o ține tot așa, de parcă cea pe care o plesnește e fața altcuiva, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
a căzut sub masă și și-a spart castronul de ceramică. Mama nu a reușit nici ea să rămână serioasă. A izbucnit în râs și l-a făcut pe soțul ei „bârnă strâmbă care face casa să se prăbușească“. — A sosit cina, doamnă. Vocea lui An-te-hai mă trezește din visare. Ca într-o închipuire, văd venind din bucătărie o paradă. Un șir de eunuci, fiecare ținând un vas aburind, se îndreaptă grațios spre mine. Oalele și castroanele sunt acoperite cu capace

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
atenția gloatei este distrasă. An-te-hai s-a cățărat pe poartă și aruncă de acolo cu tărtăcuțe umplute cu pietre. — Fantome fără dinți! urlă el. Înapoi! Înapoi în sicriele voastre! 9 Îl trimit pe An-te-hai după eunucul-șef Shim. Când acesta sosește, îl primesc în ținuta mea oficială de Curte, complet machiată și purtând podoaba pentru cap. Este surprins: — Doamnă Yehonala! Shim se lasă în genunchi și își pironește ochii în podea. Nu trebuie să fiți atât de formală. Ca sclav al

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
fost refuzată. Împăratul Hsien Feng se gândea numai la plăcerea lui și nu a vrut să o lase să plece. Mama doamnei Li a murit. — Asta arată cât de neimportantă sunt pentru Majestatea Sa, îi spun lui An-te-hai cu amărăciune. Sosesc acasă la prânz și îl trimit imediat pe An-te-hai să o aducă pe Fann Sora cea Mare. Mama, Rong și Kuei Hsiang sunt încântați la culme să mă vadă. Mama plănuiește să mă ducă la cumpărături, însă eu o implor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
mă aflu. Zice că se simte rău și o roagă pe Rong să pună niște prosoape lângă patul ei. Rong pune pe sobă un vas cu plante medicinale puternic mirositoare, pentru cazul în care Orașul Interzis și-ar trimite spioni. Sosește Fann Sora cea Mare: — Impresionant, Orhideea! Impresionant! Ești precum un ardei iute toamna - pe zi ce trece mai roșie și mai picantă! Nu are timp să-mi spună cât de mult dor îi este de mine. Am un loc unde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
te vezi, dacă nu te superi că te întreb? Asta aș vrea și eu să știu. Pășesc către ușă și ridic draperia. 10 De pe acoperiș atârnă în cascadă glicine purpurii, iar în tufișuri cântă păsărele, greieri și alte insecte. A sosit momentul mult așteptat: împăratul Hsien Feng a trimis după mine. Pentru a-mi potoli emoțiile, merg în grădina de bujori. Terasele constituie cel mai frumos decor arhitectural din palatul meu. Lângă malul heleșteului sunt plantate flori de o culoare mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
funcționarul registraturii Curții are datoria de a se ocupa de ei. Se servește numai ceai. Când împăratul se urcă în palanchin, cel convocat este anunțat și i se spune să se ridice și să stea cu fața spre est până sosește Majestatea Sa. Înainte ca împăratul Hsien Feng să coboare din palanchin, se pocnește de trei ori din bici - chemarea la liniște desăvârșită. În clipa în care plesnește biciul, toată lumea trebuie să se lase în genunchi: oamenii se aliniază în funcție de rang

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
lacrimi când o vede pe doamna Jin. Își smulge o bucată de dantelă din păr și își înfige dinții în ea ca să își reprime emoțiile. Tristețea ei mă mișcă și îi ofer mâna: stăm umăr lângă umăr în fața împărătesei moarte. Sosește un grup de bocitoare, care jelesc în diverse stiluri. Sună mai mult a cântat decât a plâns. Îmi aduce aminte de muzica stridentă a unei trupe sătești, poate și din cauza felului în care mă simt - știu că tocmai am scăpat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
noi i s-a dat o duzină de batiste, ca să ne ștergem lacrimile. O tot aud în minte pe doamna Jin: „Inculto!“ - și vreau să râd în loc să plâng. Sunt nevoită să-mi acopăr fața cu mâinile. Printre degete, îl zăresc sosind pe prințul Kung. E îmbrăcat într-o robă albă, cu cizme asortate. Când se uită la sicriu pare lovit de durere. Rudele femei trebuie să își evite verii și cumnații, așa că ne retragem în camera alăturată. Din fericire, eu pot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
Picioarele lor micuțe în formă de lotus l-au subjugat pe Majestatea Sa, mi-a raportat An-te-hai. Doamnele au fost un dar de la guvernatorul din Soochow. Bănuiesc că lui Nuharoo nu i-a fost greu să-i sugereze guvernatorului că sosise momentul ca acesta să-i facă o plăcere conducătorului lor. An-te-hai a descoperit că Nuharoo le cazase pe noile concubine în orașul imperial în miniatură din Soochow, în cea mai mare grădină de la Palatul de Vară, situat la mai multe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
acoperișului. Pentru a mă liniști, An-te-hai s-a cățărat pe o scară și a verificat împreună cu alți eunuci printre țigle, dar din nou nici urmă de fructe. Nu am nici un semn de la Majestatea Sa, până într-o dimineață când Nuharoo sosește la mine, cu un zâmbet larg fluturându-i pe buze. Sunt surprinsă când îl văd în spatele ei pe împăratul Hsien Feng. Iubitul meu pare un pic stânjenit, dar curând își vine în fire. Nu-mi pot da seama dacă i-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
zice Majestatea Sa, ca pentru a rupe tăcerea dintre noi. Are multe capcane care te-ar putea duce la raționamente greșite. Sfatul maestrului a fost să stau unde sunt și să nu mă chinui să-mi găsesc calea, până când nu sosește vremea și cheia rezolvării problemei nu apare singură. M-ar asculta Hsien Feng dacă i-aș explica ce a făcut Nuharoo? Nu ar da nici un rezultat, trag eu concluzia. E știut de toată lumea faptul că atunci când se plimbă prin grădină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
îți doresc să fii bun și merituos. — A-ko! În clipa în care aud strigătul lui An-te-hai, mintea mi se transformă într-o grădină de primăvară în care florile se desfac toate deodată. Deși epuizată, sunt în culmea fericirii. Înainte de a sosi Hsien Feng, vin la mine la palat Nuharoo și toate celelalte soții și concubine ale Majestății Sale: — Unde este fiul nostru nou-născut? Toată lumea o felicită pe Nuharoo. În momentul în care ea îmi ia copilul din brațe și îl arată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
hotărârea pe care o avea tata. Însă nu este mai puțin adevărat că pentru mama va fi o alinare să-l aibă aproape pe fiul ei. Când soarele a încălzit grădina, răspândind parfumul florilor în tot locul, au început să sosească și oaspeții. Printre ei se află și concubinele în vârstă ale bunicului lui Tung Chih, Tao Kuang. Mi le amintesc bine pe aceste femei decrepite din Palatul Seninătății Binevoitoare. An-te-hai îmi zice: — Ar trebui să considerați prezența lor o onoare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
Chih, Tao Kuang. Mi le amintesc bine pe aceste femei decrepite din Palatul Seninătății Binevoitoare. An-te-hai îmi zice: — Ar trebui să considerați prezența lor o onoare, doamnă. Ele se aventurează rareori în public, căci budiștii trebuie să cultive solitudinea. Doamnele sosesc în grupuri, îmbrăcate în bumbac subțire, de culoarea pământului. Cutiile lor de cadouri nu sunt roșii, ci galbene, împachetate în frunze uscate. Mai târziu voi descoperi că toate conțin același lucru, o statuetă a lui Buddha sculptată în lemn sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
întâmpin musafirii. Înfășat în țesătură aurie, Tung Chih e ținut de o doamnă de onoare. Tocmai și-a deschis ochii și e într-o dispoziție veselă - se uită lung la vizitatori, cu privirea unui înțelept. Când soarele ajunge deasupra acoperișului, sosesc rudele imperiale care trăiesc în afara Orașului Interzis, printre care prințul Kung, prințul Ts’eng și prințul Ch’un, însoțiți de fujin-ele și de copiii lor. La prânz își fac apariția împăratul Hsien Feng și Nuharoo. Sosirea lor este anunțată de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
îmbătrânit și acum se sprijină neputincioasă pe brațele lui Rong și ale lui Kuei Hsiang. Înainte ca eu să termin ceremonia de salut, mama izbucnește: — Felicitări, Orhideea! Nu credeam că voi apuca ziua să-mi văd nepotul. — Momentul fericit a sosit! se aude strigătul eunucului-șef Shim de pe hol. Muzică și artificii! Condusă de eunuci special antrenați în ritual, mă deplasez prin mulțime. Îl întreb pe împăratul Hsien Feng dacă mama poate sta lângă mine, și el îmi îndeplinește dorința. Cei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
Sala Dezvoltării Spirituale, Curtea deja ne așteaptă. Sunt de față mai mult de trei sute de miniștri și funcționari. Noi suntem îmbrăcate în robele aurii de Curte. Ne așezăm la locurile noastre, umăr lângă umăr, în spatele tronului. Câteva minute mai târziu sosește împăratul Hsien Feng. Se târăște pe platformă și se prăbușește fără suflare pe tron. Pare atât de fragil, încât o adiere de vânt l-ar putea face să cadă. Roba îi este încheiată în neorânduială. Nu s-a bărbierit, și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
groaznică durere fizică și e mai tot timpul deprimat. Când i-l aduc pe Tung Chih, nu are nici măcar energia să se joace cu el. Îl înlătură după numai câteva minute. Nu mai verifică edictele pe care le redactez. Când sosesc rapoarte de stat, vrea ca eu să mă ocup de ele. Nici măcar nu mai vrea să-l consult. Când i le dau pe acelea de care consider că trebuie să știe, îmi împinge mâinile la o parte și spune: — Gângăniile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
Gârlele și pâraiele care șerpuiesc prin grădini sunt acum înghețate și seamănă cu niște funii murdare. Împăratul Hsien Feng spune că îi amintesc de măruntaiele căzute din burta unui animal ucis. Liniștea e întreruptă atunci când Su Shun și prințul Kung sosesc cu treburi urgente. Ei stau lângă patul din lemn negru, ornamentat al Majestății Sale și îi raportează că britanicii și francezii au cerut o audiență. Împăratul Hsien Feng se ridică în capul oaselor: — Nu pot accepta faptul că ei vor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
ești. Un singur cuvânt în plus, Su Shun, și-ți scot limba din gură! scrâșnește din fălci prințul Kung. În ciuda avertismentelor lui Kung, se emite edictul de capturare a ambasadorului Marii Britanii. În următoarele câteva zile Orașul Interzis e liniștit. Când sosește vestea că ambasadorul a fost arestat, Pekingul sărbătorește, iar Su Shun este aclamat ca un erou. Aproape imediat însă, entuziasmul este risipit de rapoartele privind atacurile străine de-a lungul liniei de coastă. Documentele trimise de la graniță Majestății Sale au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]