23,608 matches
-
de pildă spunând: „nu știu eu să vorbesc perfect limba germană, dar nici voi nu știți, sau „la Paris toți țiganii vorbesc franțuzește”. Și am mai făcut o constatare importantă: când am bani, toți mă înțeleg, mă servesc și îmi zâmbesc. Când n-am bani, nimeni nu mă mai înțelege, și mă interpelează tendențios cu „Wie bitte?”, ceea ce înseamnă un fel de „ce ai zis?” Încă o observație de mare importanță practică a fost și rolul folosirii corecte a accentului. Accentuarea
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
Sau mai și căscam la ora aceea. Apoi intra în scenă Șăfu, și venirea lui era salutată entuziast. De cum intra pe poarta liceului, începeam să urlăm. Uneori aplaudam. - Hopaaa! Lume nouă, uraaaaa! Șăfu ne saluta scurt, „Servus“, așa zicea. Bălmăjea. Zâmbea sec, fără chemare. - Ce faci, Șăfule? N-ai frână? Stai să discutăm o țâră. Tonul nostru era fals. Flas slugarnic și fals imperativ. Amândouă odată. - Ce faci, Șăfule, te duci la dementa aia la chimie? Transmite-i din partea mea că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
liceu industrial. Sau de școală ajutătoare. Caseta e imprimată la „Studio Codruț“. Totul se leagă. Mai întâi mâncărică, iar acum Codruț. Tipul acesta uman căruia îi aparține Puiu nu suportă decât o identitate infantilizantă. Pe coperta interioară, dintr-o fotografie, zâmbesc fasolea Mariana și Vasile Buboi. Sponsorii, dacă nu-i cunoașteți. Așa îi cheamă. Sau Mareana, pentru intimi. Buboi le zice și nu se dezic de nume. Probabil fac parte din high-life-ul satului dâmbovițean care l-a oferit artelor pe Puiu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
termeni de profit. Dacă aduce profit. Noi suntem oameni de 18 milioane pe lună, zicea cineva, și nu ai cum să nu ai imaginea unei întreprinderi care a adus un câștig demn de menționat. Era docil nea Titi. Se supunea zâmbind strâmb. Ca și mine, nici el nu auzea extraordinar, iar multe dintre ordine le pricepea în virtutea inerției. Avea un repertoriu destul de redus de sarcini și le deducea din context. Rodica îl punea la punct într-un mod extrem de eficient. Cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
sale de acceptare și bunăvoință. Maia se distra copios, dar masca minunat de bine starea de spirit indusă de „profesor și elev”. Abia după ce pleca Geta purta o discuție cu mine, spunându-mi: „Mae, să nu râzi niciodată, nici măcar să zâmbești de neputința celor din jur, dar mai ales să-ți porți portul și să-ți vorbești vorba.” Cam așa glăsuia bunica într-o română în care tiparele etnice se amestecară profund și cuvântul parcă era alintat. Doamne, cât au suferit
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
din ce în ce mai rar. Totul începea să piară, casa să se risipească, via să se ofilească și bunicul să cadă la pat, care peste puțin timp va fi locul unde-și va da ultima suflare. Acum, din capul străzii, nu-ți mai zâmbește decât un schelet din ceea ce fusese mândria aceea de casă. Asta se întâmplase cu 57 de ani în urmă...” Maria Nicolau Clasa a X-a Colegiul Teoretic „Mihail Sadoveanu” Pașcani (Memoriile Anetei Murariu, tehnoredactate și finisate de nepoata ei, Maria
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
penibil pentru Învățătură (ca și taică-său), nici o teamă de note proaste și nici ambiții după premii și recom pense (ca și la taică-său). I-a stricat cumva?... Ți-a stricat cum va?... are tot dreptul să mă Întrebe, zâmbind pe sub mustață, „temperamentalul“, cinicul și mizantropul iubitor mai abitir al cățeilor și pisicilor de pe stradă decât al oamenilor. Profesorul nostru de franțuzește, un anume Dumitrescu, putred la fizic și la moral, spectral și sardonic, ne Îngheța sân gele când intra
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
generații - care, observând stupoarea cu care priveam pe fereastră și bănuind - după clinchetul pintenilor și după larma voioasă a musafirilor săi și inamici ai țării - scena la care priveam, s-a repezit să mă tragă de mijloc la o parte, zâmbindu-mi dulce și interpe lându-mă cu ipocrite pretexte. În vremea asta, ceilalți reformatori din cercul nostru, mai puțin atenți sau Închizând ochii la manevrele gazdei și indife renți sau insensibili la soarta Țării, cu hotarele ei rășluite de munții noștri
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
i-ar turbura astâmpărul de peste cincispre zece ani al penei lui de scriitor și tihna pensiei lui de astăzi. Lasă dragostea În pace! Cele 10 porunci ale poeților. PORUNCA a X-a UNII CITITORI ÎN MANUSCRIS AI ACESTOR PAGINI AU zâmbit, alții s-au Întristat de cutezanțele memorialistului. Unii s-au lăsat ademeniți de evocările, revelațiile și mărturisirile vechiu lui bucureștean, ale moralistului fără moralitate și ale liberti nului sentimental „1900“; alții s-au indignat, și pe drept cuvânt, de năravul
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
re dacție pe tinerelul palid, cu privirea vicioasă a unei inteligențe precoce și În afară de comun, așa cum mi-o arăta fruntea lui cu bose impresionante. — Uite-l, mă, pe Adrian Maniu! Ăsta e! ziceai că nu există! Tinerelul privea la mine zâmbind În doi peri; individ du bios, cu brațe lungi și moi atârnând leneșe În jos, ca la un personaj tragicomic, care primește palmele, din teatrul clasic de păpuși. Am pregetat să-i Întind mâna când l-am văzut, mai ales
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Trivale a apărut În redacția Noii Reviste Române prin 1911, tânăr, Înalt, uscățiv, ochelari „pince-nez“ de miop, cu ochii lui clipind obosiți de lecturi; aparent timid, dar sigur de sine; vorba mult cântărită și, de aceea, nedând cu nimic Înapoi; zâmbind parcă În sinea lui și pentru sine atunci când nu-ți Împărtășea părerile; excelent soi de intelectual evreu În Înfăți șare, ca și la intelect, cu ceva-ceva de talmudist aplicat la nuanțe și pe care nu-l scoți cu una, cu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Sânii, albi și zbuciumați, feriți pe cât se poate? Pulpele strânse și ghemuite În jurul ranei reve latoare? Numai sânge, lacrimi, zdrențe pe podele... Diminețile ce urmară unei asemenea isprăvi fură numai râs și Îmbrățișări, fără urmă de reproșuri. Orașul Însuși ne zâmbea, cu târgul lui de lume adunată de prin sate În piața de sub turnul cu orologiul bătrân bătând cea surile și Învârtind hora sfinților sculptați și zugrăviți cât statul de om. Ne zâmbeau copiii, Întinzându-ne străchini cu obleți argintii din
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Îmbrățișări, fără urmă de reproșuri. Orașul Însuși ne zâmbea, cu târgul lui de lume adunată de prin sate În piața de sub turnul cu orologiul bătrân bătând cea surile și Învârtind hora sfinților sculptați și zugrăviți cât statul de om. Ne zâmbeau copiii, Întinzându-ne străchini cu obleți argintii din Târnave; femeile cu caș dulce de oi și cu flori, flori pentru odaia noastră, acuma câmp voios de exercițiu nestin ghe rit al drăcosului de Eros, puiul de zeu scăpat ca din
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
fetele din bordel care purtau numai tulpanul. Aveau cameră mobi lată În oraș și drept de vizită medicală nu la dispensarul comun celorlalte consore pe care le vedeai, În fiecare săptămână, parcurgând În convoi străzile, Înghesuite buluc În birji, de unde zâmbeau prostește la trecători cu fețele lor subte de nesomn și excese, ci la un medic indicat de serviciul sanitar. și erau frec ventate acum de abonați În toată regula, cam cum erau prin acel timp abonații, cu luna sau cu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
peroanele Gării de Nord, obeză și cu picioarele elefantine, În ponosite straie pseudo-mo nahale și cu o cruce ca de stareță la gât, ofe rind drept-credin cioșilor iconițe ieftine, „Visul Maicii Domnului“ și „Minunile Sfântului Sisoe“, izgonitorul dracilor. Ne recunoaștem și ne zâmbim mirați unul altuia, ca pe tărâmurile cele Îndepărtate unde toți ne vom Întâlni, nici tineri, dar nici bătrâni, nici buni, dar nici răi, ci după cine știe ce mă sură sau cântar și cu mai cine știe ce chipuri sau straie, care nu ne
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
unde mă Întâmpină o cucoană În rochie lungă și neagră și cu aere grave de directoare a celui mai select pension de domnișoare din cea mai aleasă societate burgheză. — Qu’y a-t-il pour votre service, monsieur? mi se adresă, abia zâmbind extrem de comercial la mine, codoașa cea mare. — Voir les femmes, madame, et... sans les „voyeurs“, accen tuai eu cu degetul ridicat, fiindcă văzusem pe un domn apoplec tic pășind repede după mine la intrarea din gang, cu intenția, desigur, ca să
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
je passerai ce soir même, avec tous mes amis et collșgues, vous savez, les Roumains qui participent au XV-e Congrșs International pour l’organisa tion scientifique du travail. Ce-o fi Înțeles din toate astea doamna directoare, care-mi răspunse zâmbind acru, ambarasată sau ofensată, dar mult mai În chestie decât mine: — Mais la blonde?... qui vous a plu tant?... et que vous avez caressée?... — Ah, pardon, j’ai oublié la blonde, la belle blonde, que j’ai caressée bien tendrement
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
urmă, avionul aterizează "pe burtă", pe plaja insulei Paphos, fără să sufere avarii grave. Iliușin însuși proiectantul avionului a fost mirat aflând despre acest incident. Un Il-18 nu poate ateriza în zbor planat. "Însă aviatorii au destinul lor..." îmi spune, zâmbind, doamna Huțan. Autoritățile comuniste ale vremii au ținut acest incident într-un secret inexplicabil. Ce e drept, însoțitoarele de bord printre care și Viorica au fost decorate cu... "Medalia Muncii" clasa a II-a. Astăzi, macheta avionului, așezată într-o
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
așa că zic repezit, școlărește: -Aici, în văzduh, noi, sau, mă rog, locuitorii văzduhului se hrănesc precum cei de jos? Și trece timpul peste noi, îmbătrânim și aici? -Ia-o încet, pe rând, spune Lazarus cu glas molcom, surâzând. (Nu pricep de ce zâmbește, poate îl distrează precipitarea mea naivă, omenească.) Întâi: dacă ne hrănim. Da, ne hrănim. În alt fel însă decât erai obișnuit tu pe pământ. Cele câteva ore de somn reprezintă hrana noastră, modalitatea noastră de a acumula energia cu care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
la el, să ne zică el. Pornim spre stânca unde își are sălașul Truman, condorul care vorbește. Ajungem acolo plutind. Truman pare să fi prevăzut vizita noastră: nu se arată mirat că îl căutăm. Ne măsoară cu ochii lui scormonitori, zâmbește, dacă e de imaginat o pasăre care să zâmbească. Iau încă o dată seama la el, mai atent: observ că e pleșuv și dă impresia că e bătrân, că are sute de ani. Oricum, bătrânețea e doar o aparență: de fapt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
unde își are sălașul Truman, condorul care vorbește. Ajungem acolo plutind. Truman pare să fi prevăzut vizita noastră: nu se arată mirat că îl căutăm. Ne măsoară cu ochii lui scormonitori, zâmbește, dacă e de imaginat o pasăre care să zâmbească. Iau încă o dată seama la el, mai atent: observ că e pleșuv și dă impresia că e bătrân, că are sute de ani. Oricum, bătrânețea e doar o aparență: de fapt, e plin de forță, e de o vitalitate formidabilă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
nu mai stea cu mâinile în sân, să lupte, să devină partizan. Ziua următoare, Victor i-a comunicat lui Stelian cu glas răspicat, privindu-l în ochi, că dorește să se înscrie în organizație. Studentul l-a îmbrățișat și a zâmbit: -Să fie într-un ceas bun! a exclamat el. Monica și Stan i-au strâns mâna cu căldură. Stelian era exuberant, lăsa impresia acum că a-l convinge pe Victor să se alăture cauzei lor fusese o mare piatră de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
te opui este o vină! exclam eu revoltat. Dacă lași răul să aibă loc înseamnă că ești părtaș la el. Nu putem să rămânem cu brațele încrucișate și să ne prefacem că răul n-ar fi. Trebuie să intervenim... Lazarus zâmbește: -Ceea ce încă nu realizezi tu, Veniamin, este că noi existăm acum într-o altă ordine, într-un univers diferit de cel pământesc... -Diferit, diferit, dar nu fără legătură. Trebuie să găsim o legătură și trebuie măcar să le dăm un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
care veneau să-l vadă aveau emoții foarte mari. Surpriza a fost enormă, pentru toți cei care ne-am întîlnit, în acele prime clipe de libertate, cu eroul neamului nostru. Am întâlnit cu toții un om puternic, stăpân pe el, glumea, zâmbea. Un adevărat erou! Duminică, 6 mai 2001, Ilie Ilașcu a dorit să fie o zi cu familia, avea acest drept după 9 ani de zile. Dorința n-a putut fi respectată, din cauza numărului mare de ziariști, rude, prieteni, oameni de
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
carambolaje, dar te întrebi câți or fi murit. De ce ar fi altfel în avion? „Drăguță - o întreabă bunica pe stewardesa care verifică dacă și-a pus centura de siguranță -, când cad mai des avioanele: la urcare sau la coborâre?“ Fata zâmbește cu înțelegere și o ajută să-și lege centura sub sâni. „Tot aia-i - spune bunica -, mătăluță ai țâțe, la mine-i numai piele.“ Stewardesa, într-adevăr, are sâni mari și imperativi. Nepotul, care și el ar avea un punct
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]