226,569 matches
-
au fost cioplite special pentru acea grotă, care era folosită de Tiberius pentru banchete. TGrupul statuar "Ulise orbindu-l pe Polifemo" poartă semnătura celor trei sculptori de pe insula Rodos menționați de Plinius, care scria: Inscripția, după părerea multor epigrafiști, ar aparține secolului I e.n., prin urmare și sculptorii care au cioplit-o au trăit în această perioadă. Atât grupul statuar "Ulise" cât și "Laocoon" ar fi putut fi făcute în acel secol pentru un mecenat roman, care ar fi putut fi
Laocoon și fiii săi () [Corola-website/Science/328829_a_330158]
-
avut loc în data de 27 iunie 1992. În data de 28 februarie 1998 a devenit arhiepiscop de Buenos Aires. La 6 noiembrie 1998 i-a fost încredințată suplimentar jurisdicția episcopala asupra credincioșilor de riț bizantin din Argentina, inclusiv a celor aparținând Bisericii Române Unite cu Romă. Credincioșii din Argentina aparținători Bisericii Greco-Catolice Ucrainene au din 1968 episcop propriu, sufragan (subordonat) arhiepiscopului de Buenos Aires. Între 2009-2011 episcop al ucrainienilor catolici din Argentina a fost Sviatoslav Șevciuc, actualul arhiepiscop de Kiev-Halici. În consistoriul
Papa Francisc () [Corola-website/Science/328849_a_330178]
-
planului lui Dumnezeu". Președintele Argentinei, Cristina Fernández de Kirchner, a acuzat în termeni duri campania cardinalului Bergoglio împotriva legiferării căsătoriei între persoane de același sex, care a fost dezbătut în parlament. Cristina Fernández de Kirchner a apreciat poziția Bisericii ca aparținând „epocii medievale și Inchiziției”. Sergio Rubin, biograful lui Jorge Mario Bergoglio, a reținut poziția nuanțata a acestuia încă din timpul în care a fost arhiepiscop de Buenos Aires. Astfel, arhiepiscopul Bergoglio s-a pronunțat în 2010 pentru uniunile civile între persoanele
Papa Francisc () [Corola-website/Science/328849_a_330178]
-
Jaffa, la Acra, pe muntele Măslinilor, în Betleem, pe muntele Tabor, între altele ; patriarhii de la Ierusalim, pe care îi serveau călugării, erau printre cei mai importanți proprietari de terenuri din regatul Ierusalimului, mai mult de un sfert din Orașul sfânt aparținându-le. Pentru că erau proprietari, ei trebuiau să asigure un contingent de militari în caz că regele din Ierusalim decreta mobilitatea. Această obligație militară, derivată din obligațiile feudale, i-a determinat o lungă perioadă de timp pe istorici să creadă, în mod greșit
Ordinul Sfântului Mormânt () [Corola-website/Science/328848_a_330177]
-
o poartă boltită ce îi dă acces la nivelul inferior al vestibulului, și de acolo la poarta de sud. În Renaștere, au fost adăugage două mici capele în intercolonamentele laterale ale verandei. Nivelul curții pavate era la origine inferior celui aparținând monumentelor vecine: era deci înconjurată din trei părți, spre nord, est și vest. Luat în ansamblu, Peristilul se prezintă deci puțin ca un templu clasic. Mausoleul ocupă colțul de sud-est al palatului, o zonă dreptunghiulară de circa lățime și lungime
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
și desprins. El poartă o inscripție care îl datează în timpul domniei lui Amenhotep al III-lea (1386-1349 î.e.n.). Capul spart al unui alt sfinx, de această dată din granit roz, a fost în schimb descoperit într-o casă: el putea aparține unei alte statui plasată în preajma mausoleului. În fine, un alt cap de sfinx descoperit în 1908 la Salona ar putea proveni dintr-o statuie plasată la început la Split. Camera circulară a Mausoleului are un diametru de și o înălțime
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
din urmă identificare a fost pusă la îndoială, deoarece Prisca nu a primit niciodată demnitatea de "Augusta", și nici nu a fost recunoscută oficial ca împărăteasă. Pe de altă parte, portretul feminin este împodobit cu o coroană murală care nu aparține tipologiei portretelor feminine imperiale, ci a celei a portretelor lui Tyche, utilizate ca personificări (ale orașelor, provinciilor sau ale virtuții) în Antichitatea târzie: această Tyche în particular este deci, o personificare a Aspalathosului, iar asocierea ei cu portretul lui Dioclețian
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
portretul feminin inițial realizat în timpul lui Galerius și care ar fi putut fi foarte bine al soției sale, Galeria Valeria, fiica lui Dioclețian și a Priscăi, executată împreună cu mama sa la Salonic în 313. Reprezentarea lui Tyche de la Salonic nu aparține deci motivului inițial, ci este rezultatul unui "damnatio memoriae". Nu este exclus ca și la Split să se fi întâmplat același lucru, dar un studiu al portretului feminin în această optică nu a fost efectuat. Un al treilea portret din
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
în această regiune a Imperiului. Nu se știe aproape nimic despre soarta palaului lui Dioclețian vreme de aproape două secole după dispariția fondatorului Tetrarhiei. Provincia Dalmația a continuat să fie administrată de un guvernator cu sediul la Salona, și să aparțină diocezei Illyricum: în această ipostază, ea a ținut de Imperiul Roman de Apus până la domnia lui Flavius Honorius inclusiv, înainte de a trece sub controlul Imperiului Roman de Răsărit pe când Valentinian al III-lea urca pe tronul de la Ravenna în 425
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
cele două edificii circulare ale temenosului templului lui Jupiter. Tomko Marnavić, episcop de Bosnia, a relatat și el povestea descoperirii sarcofagului lui Dioclețian în turnul de sud-est al palatului. Primele desene ale palatului datează din secolul al XVI-lea și aparțin unui italian neidentificat. Păstrate în colecțiile Institutului Regal britanic de la Londra, ele au aparținut la scurt timp după realizare arhitectului italian Andrea Palladio care le-a adnotat: aceasta l-a determinat pe E. Hébrard să-i atribuie acestuia paternitatea lor
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
a relatat și el povestea descoperirii sarcofagului lui Dioclețian în turnul de sud-est al palatului. Primele desene ale palatului datează din secolul al XVI-lea și aparțin unui italian neidentificat. Păstrate în colecțiile Institutului Regal britanic de la Londra, ele au aparținut la scurt timp după realizare arhitectului italian Andrea Palladio care le-a adnotat: aceasta l-a determinat pe E. Hébrard să-i atribuie acestuia paternitatea lor. Anecdota este totuși semnificativă pentru impactul important pe care l-a avut redecoperirea palatului
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
-lea au fost realizate, la câțiva ani depărtare unul de altul, cele două mari studii științifice ale palatului, care încă mai stau la baza bibliografiei contemporane. Primul este opera arhitectului austriac Georg Niemann între 1905 și 1910, iar a doua aparține francezilor și Jacques Zeiller între 1906 și 1910. După aceste două studii fondatoare, lucrul a continuat. În 1924, casa episcopală de lângă catedrală a fost distrusă de un incendiu, ceea ce a furnizat ocazia de a elibera împrejurimile nordice ale Mausoleului. Munca
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
indicat, mergea mai întâi spre miazăzi până în dreptul satului Baldovinești, care ramânea în raia, apoi pe lângă satele Hagi Căpitan, Cazasu și Ismin înspre apus, la movilele Gemenile, de aici, prin Movila Ciutacului și Movila Săpată, răspundea la satul Silistraru care aparținea raialei, apoi, pe la vest de satul Osmanul sau Osman-Aga și de satul Tâmpu, ajungea la marele sat de mai târziu Odaia Vizirului, care rămânea în raia, în timp ce cele „Cinci Gorgane” aparțineau Țării Românești, pentru ca de aici, mergând spre răsărit, prin
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
Ciutacului și Movila Săpată, răspundea la satul Silistraru care aparținea raialei, apoi, pe la vest de satul Osmanul sau Osman-Aga și de satul Tâmpu, ajungea la marele sat de mai târziu Odaia Vizirului, care rămânea în raia, în timp ce cele „Cinci Gorgane” aparțineau Țării Românești, pentru ca de aici, mergând spre răsărit, prin Movila Calului și prin movila satului Cuptoarele, tăind apoi Dunărea, să răspundă la Dunărea Veche, în dreptul satului Boul, care ramânea Țării Românești . Acest hotar n-a rămas însă statornic; turcii au
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
documentare, trilogie, scrisă de avocatul Matatias Carp, secretar general al Federației Uniunilor de Comunități evreiești din România la începutul războiului mondial, și publicată prima dată în România, în anii 1946-1948. În anul 1996 cartea a reapărut în Editura Diogene, care aparține Fundației Clubul UNESCO - societate și cultură. Cartea a apărut treptat, în trei volume, primul volum e denumit "Legionarii și rebeliunea", al doilea e denumit "Guvernul Antonescu și războiul", al treilea e denumit "Tragedia Transnistriană" și al patrulea volum, care fusese
Cartea Neagră () [Corola-website/Science/328863_a_330192]
-
de femininitate, este așadar vorba de o noțiune absolută, femeia iubită și implicit sentimentele ei fiind entități foarte greu de dobândit. Această concepție a împărțit ideologia beduină, nomadă și cea urbană în: realitate și fantasmă. Iubirea curtenească este asemenea celei aparținând trubadurilor, este bazată pe platonism și interiorizează imaginea, distanța, întrucât regula conduitei arabilor era ca mâna tinerei să nu fie dată cuiva care îi pronunțase numele în poem înainte de a o cere în căsătorie. Poeții beduini savurează distanța și privațiunea
Poezia ’umayyadă () [Corola-website/Science/329355_a_330684]
-
privațiunea. Ei au devenit un fel de eroi populari, de unde și crearea multor mituri, născute pe baza acestor poezii, de care am amintit mai sus. Mitul devine astfel o dimensiune a realității. În sânul acestei poezii apar trei poeți care aparțineau unor triburi stabilite în Hidjaz și în Yemen-ul de Nord: Gamil Ibn ‘Abd Allăh Ibn M’amar care o iubea pe Buṯayna și o ceruse în căsătorie, dar fu îndepărtat. Iubirea sa a declanșat vrajbă între ei și clanul iubitei
Poezia ’umayyadă () [Corola-website/Science/329355_a_330684]
-
acces nediscriminatoriu la informația publică. Guvernul României, prin Ministerul Comunicațiilor și Tehnologiei Informației, a publicat în 2008 un "Ghid privind realizarea paginilor web pentru administrația publică centrală și locală din România", în care în capitolul "Recomandări privind site-urile web aparținând autorităților și instituțiilor publice din administrația publică centrală și locală" a făcut un prim pas, recomandând că: "pentru documentele publicate în vederea descărcării și consultării se va folosi formatul PDF iar pentru documentele publicate în vederea descărcării și editării se vor folosi
Ziua Libertății Documentelor () [Corola-website/Science/329381_a_330710]
-
deget de ceva aspru, în zona corespondentă din creier sunt afectate un număr mai mare de celule. În același timp, celulele specializate inițial pe degetul în cauză se reduc ca număr. Astfel, au fost atribuite degetului în cauză celule care aparțineau inițial altor degete sau care aparțineau unor senzori de pe față. Legătura dintre față și aceste celule multifuncționale a fost dezafectată și "reînvățată", având loc astfel, conexiunea cu degetul respectiv. Conform principiului după care: "modul de comportare generează matricea personalității și
Semnificația degetelor () [Corola-website/Science/329384_a_330713]
-
corespondentă din creier sunt afectate un număr mai mare de celule. În același timp, celulele specializate inițial pe degetul în cauză se reduc ca număr. Astfel, au fost atribuite degetului în cauză celule care aparțineau inițial altor degete sau care aparțineau unor senzori de pe față. Legătura dintre față și aceste celule multifuncționale a fost dezafectată și "reînvățată", având loc astfel, conexiunea cu degetul respectiv. Conform principiului după care: "modul de comportare generează matricea personalității și personalitatea generează comportamentul corespunzător", programarea creierului
Semnificația degetelor () [Corola-website/Science/329384_a_330713]
-
număr relativ mare în lucrările ce relatează biografia Profetului. În perioada respectivă, existau numeroase târguri de sclavi, la Mecca aflându-se cel mai mare dintre ele. Sclavii unor persoane de rang inferior erau mai ales negri africani, iar cei care aparțineau unor personalități și califului erau de diverse nații: slavi, turci, georgieni, abisinieni și alții. În timpul domniei lui Abd al-Malik, acesta a adoptat o politică de centralizare a statului. Acest fapt a însemnat mai întâi arabizarea administrației (prin declararea arabei ca
Mawālá () [Corola-website/Science/329407_a_330736]
-
1856, Brzeżany, d. 24 mai 1939, Berlin) a fost un profesor polonez, filolog și slavist, istoric de literatură și cultură polonă. S-a născut într-o familie de trei generații asimilată și stabilită în Brzeżany, iar mai devreme în Stryj, aparținând unui ofițer de taxe, Aleksandr Marian Brückner. A studiat în Lvov, iar stagiul de cercetare și l-a făcut în Lipsk, Berlin și Viena cu slaviști de renume: Leskien, Jagici, Miklosich. Și-a inceput doctoratul în 1876, iar titlul de
Aleksander Brückner () [Corola-website/Science/329402_a_330731]
-
au apărut articole „Despre literatura rusă” (1815-1816), „Despre statutul limbii ruse lituaniene” și mesajul depre tiparul apărut (1816, mai ales 1817), „Despre limba vechilor prusaci”( 1822). Dintre lucrările sale traduse extinse pe larg de către Linde au fost publicate numai cele aparținând lui J.M Ossolinski Vincent Kadłubek, precum și ale lui Mikołaj Grecz, „Literatura istorică rusă” (1823). Fiind la pensie a lucrat la dicționarul ruso-polon, care a rămas neterminat. Această lucrare pentru un anume timp a prezentat interes puterilor ruse, în schimb
Samuel Bogumił Linde () [Corola-website/Science/329419_a_330748]
-
în mediu sub forma a 2 pânze conice, fiecare dintre pânzele conice conținând fotoni având o anumită polarizare. Polarizările fotonilor conținuți în pânzele conice sunt perpendiculare între ele. Fotonii emiși exact pe cele 2 direcții formate de intersecțiile pânzelor vor aparține așadar ambelor pânze conice și deci vor avea în mod aleator direcții de polarizare nedeterminate. Ei pot avea fie polarizare orizontală, fie verticală. Regula este că atunci când un foton din pereche are o polarizare de un anumit fel, cu certitudine
Ștergerea întârziată a alegerii cuantice () [Corola-website/Science/329393_a_330722]
-
D3 și D4 vor face zona de centru oarecum mai luminoasă decât ar fi în caz contrar, dar nu ar avea altă influență asupra imaginii confuze furnizate de datele primare culese la Detectorul D0. Este imposibil să știm cărui grup aparține un foton care apare la detectorul D0 la momentul T1 decât după ce partenerul său cuplat este găsit la dintre celelalte detectoare și coincidența lor este măsurată la un moment T2 ceva mai târziu. Graficele sunt incluse într-un material ce
Ștergerea întârziată a alegerii cuantice () [Corola-website/Science/329393_a_330722]