23,330 matches
-
an. Ea venea într-un context în care în Sicilia avuseseră loc alte revolte de la începutul secolului. Rezultatul ei a fost o constituție care a rămas în vigoare timp de 16 luni, fiind una avansată pentru vremea ei în raport cu drepturile democratice, propunând și crearea unei confederații a statelor italiene. Ea a fost un preludiu al prăbușirii Regatului celor Două Sicilii, care a avut loc în 1860-1861 odată cu mișcarea "Risorgimento". Fostele regate ale Neapolelui și Siciliei au fost unite în 1815 prin
Revoluția siciliană din 1848 () [Corola-website/Science/320511_a_321840]
-
este posibilă în câteva zile. Când oficialii lituanieni au cerut garanțiile Moscovei că nu va trimite armata, Gorbaciov nu a răspuns. Dimineața, Președintelui Consiliului Suprem Vytautas Landsbergis și Primului Ministru Albertas Šimėnas li s-a prezentat un ultimatum din partea „Congresului Democratic al Lituaniei” prin care se cerea îndeplinirea cererilor lui Gorbaciov până la ora 15:00 în aceeași zi. La orele prânzului, unitățile militare au ocupat clădirea Ministerului Apărării și Casa Presei din Vilnius, precum și alte obiective de interes regional din orașele
Evenimentele din ianuarie 1991 din Lituania () [Corola-website/Science/320532_a_321861]
-
avut loc manifestări de susținere în multe orașe (Kiev, Riga, Tallinn). Deși ocupația și raidurile militare au continuat mai multe luni după aceea, nu au mai avut loc ciocniri importante după 13 ianuarie. Reacția energică din partea Occidentului și reacția forțelor democratice rusești i-au pus pe Președintele și pe guvernul URSS într-o poziție dificilă. Aceasta a influențat negocierile ruso-lituaniene concretizate prin semnarea unui tratat la 31 ianuarie. În timpul unei vizite a unei delegații oficiale lituaniene în Islanda din 20 ianuarie
Evenimentele din ianuarie 1991 din Lituania () [Corola-website/Science/320532_a_321861]
-
înființat, în 1931, Comisia - un soi de "sfat" al mafiei, adunarea restrânsă în care se luau hotărârile, alcătuită din cei mai importanți oameni din cadrul fiecărei familii. Iar influența lui Lucky Luciano devenise atât de mare încât, în ciuda acestei aparente conduceri democratice, el domnea că un rege asupra regatului mafiot new yorkez. Domnia lui a fost însă de scurtă durată. A fost luat în colimator de procurorul Thomas E. Dewey, care a început să-l urmărească înverșunat și să adune probe împotriva
Lucky Luciano () [Corola-website/Science/320634_a_321963]
-
oferă cea mai amplă și reușită imagine interdisciplinară asupra administrației publice. Într-un mod cu totul particular atrag atenția opiniile temeinic argumentate ale autorului în privința autorităților românești și, mai ales, cele privind „rolul statului” ori cele referitoare la „derapajele exercițiului democratic” abordate în Partea a opta Capitolul I, în care autorul lansează teoria „autocrației elective” și semnalează „deformările patologice ale structurilor democrației constituționale”, dar și necesara și excelenta analiză din Partea a zecea, Capitolul II și III, unde se demonstrează „rolul fundamental
Ioan Alexandru (jurist) () [Corola-website/Science/320648_a_321977]
-
unde el a absolvit școala și liceul, apoi s-a angajat la uzina „Borovo” din localitate. S-a căsătorit cu Katica, cu care a avut trei băieți, Robert, Tomislav și Josip. A devenit activ în politică în perioada primelor alegeri democratice din Croația, în 1990, și a fost ales vicepreședintele Uniunii Democrate Croate (HDZ) din Vukovar, apoi președintele districtului municipal „Bratstvo i Jedinstvo”. Când a început războiul, Zadro s-a înrolat în forțele armate croate. A fost comandantul Batalionului al 3
Blago Zadro () [Corola-website/Science/321527_a_322856]
-
a moralității și de reducere a fărădelegilor. După cum susținea Poul Anderson, Heinlein nu a luat ideea din Germania Nazistă sau din Sparta, ci din Elveția. Apărătorii cărții arată de obicei că, deși se limitează participarea la vot, guvernul este ales democratic. Există libertatea de opinie, libertatea presei și libertatea conștiinței pentru non-cetățeni ("rezidenți"). Serviciul militar are la bază voluntariatul, fără constrângeri: infanteriștii pot renunța înainte de a fi trimiși în luptă. Sistemul politic descris în carte este multirasial, multi-religios și multietnic. Protagonistul
Infanteria stelară () [Corola-website/Science/321549_a_322878]
-
și a unei garnizoane, aceștia au încercat să preia controlul politic asupra Chișinăului și a Basarabiei în întregime. La Bălți, Frontotdelul a impus conducători militari din rândurile acoliților săi. Pentru a restabili situația, la dispoziția Consiliului Directorilor Generali al Republicii Democratice Moldovenești a venit un detașament de voluntari ardeleni. Bandele comitetului bolșevic au atacat eșalonul în Chișinău și au arestat mai mulți membri ai conducerii republicii, înviindu-i în trădare. Frontotdelul considera elemente contrarevoluționare, directorii generali, deputații moldoveni separatiști (acei presupuși
Istoria Bălțiului () [Corola-website/Science/321604_a_322933]
-
prejudicii de imagine aduse casei regale. Din perspectivă istorică însă, apariția jurnalismului de investigație coincide cu începutul consolidării democrației liberale. Pentru ca acest tip de jurnalism să se poată dezvolta era nevoie în primul rând de cetățeni și guvernanți cu tradiții democratice solide, de aceea jurnalismul de investigație s-a dezvoltat rapid în țări precum SUA sau Marea Britanie. Fondatorul jurnalismului de investigație este considerat scriitorul Mark Twain, care în 1862 lucra ca reporter în Virginia City. În urma dezvăluirilor afacerilor ilegale în care
Jurnalism investigativ () [Corola-website/Science/321724_a_323053]
-
Turkmenistanul este o republică prezidențială. Președintele este șeful guvernului și al statului și deține controlul cvasiabsolut al vieții țării. În Republica Turkmenistan există un singur partid politic legal: "Partidul Democratic din Turkmenistan", urmaș al vechiului "Partid Comunist al Republicii Sovietice Socialiste Turkmene". În 1993, un grup de deputați legați de lucrătorii rurali au fondat "Partidul Justiției Țărănești", dar care nu a fost recunoscut legal. În ianuarie 2002, "Boris Șihmuradov", fost
Politica Turkmenistanului () [Corola-website/Science/321729_a_323058]
-
Sovietice Socialiste Turkmene". În 1993, un grup de deputați legați de lucrătorii rurali au fondat "Partidul Justiției Țărănești", dar care nu a fost recunoscut legal. În ianuarie 2002, "Boris Șihmuradov", fost ministru al relațiilor externe, a fondat, în exil, "Mișcarea Democratică Populară din Turkmenistan". Puterea legislativă a Turkmenistanului e constituită de o Adunare ("Najlis"), cu cincizeci de membri aleși prin vot direct, pentru un mandat de cinci ani și dintr-un "Consiliu al Poporului" ("Jalk Maslaty"), cu alți cincizeci de membri
Politica Turkmenistanului () [Corola-website/Science/321729_a_323058]
-
mai imperialist, în timp ce Statele Unite îl scoate în afara legii pe Jim Crow, rezolvându-și probleme rasiste până în 1950. Ambele schimbări provoacă tensiuni culturale și rasiale între Statele Unite și Marea Britanie, conducând la un Război Rece pentru hegemnoia mondială. Ambele sunt societăți liberale, democratice și capitaliste, iar Marea Britanie va reuși să învingă, devenind singura superputere a lumii. Pentru a determina anumite cursuri ale acțiunii din "Omul din castelul înalt", Dick a folosit "I Ching" ("Cartea Schimbărilor"), explicând: <citat> " La început aveam doar numele, "Domnul
Omul din castelul înalt () [Corola-website/Science/320777_a_322106]
-
Legea nr. 21/1924. Prin Decretul nr. 358/1949, întregul patrimoniu sindical este strâns sub umbrela Confederației Generale a Muncii, înființată la data de 11 iunie 1945. Statutar, organizarea și funcționarea sindicatelor în România au avut la baza principiul centralismului democratic, ceea ce a structurat la nivel național existența unei singure confederații, respectiv "Confederația Generală a Muncii", care în 1966 a fost redenumită Uniunea Generală a Sindicatelor din România (UGSR). În ianuarie 1990 Maier Sorin a fondat Sindicatul Șoferilor din România împreună cu
Sindicatele în România () [Corola-website/Science/320832_a_322161]
-
sindicatul Cartel Alfa. În anul 1993, cele două sindicate fuzionează, înființând CNSLR-Frăția, avându-i ca președinte executiv pe Miron Mitrea, iar ca președinte pe Victor Ciorbea[4]. Ulterior, Victor Ciorbea a părăsit sindicatul, împreună cu câteva federații și a înființat Confederația Sindicatelor Democratice din România (CSDR). În anul 2004, CNSLR-Frăția și Blocul Național Sindical (al doilea mare sindicat din România) au anunțat intenția de a fuziona, dar planul a fost abandonat la sfarsitul aceluiași an. În ianuarie 2007, CNSLR-Frăția, împreună cu Blocul Național Sindical
Sindicatele în România () [Corola-website/Science/320832_a_322161]
-
i-au obligat pe politicienii georgieni, armeni și azeri să înființeze o autoritate regională unificată, denumită „Comisariatul Transcaucazian” (14 noiembrie 1917) și apoi și un legislativ, Seimul (23 ianuarie 1918). La 22 aprilie 1918, Seimul a declarat independența unei federații democratice Transcaucaziene. Numeroși georgieni, influențați de ideile lui Ilia Chavchavadze și ale altor intelectuali de la sfârșitul secolului al XIX-lea, au insistat pentru independența națională. O mișcare culturală națională a fost întărită și mai mult prin restaurarea autocefaliei Bisericii Ortodoxe Georgiene
Republica Democrată Georgia () [Corola-website/Science/320907_a_322236]
-
țărănești, instigate de activiștii bolșevici locali și susținute de Rusia, agravate în cazul în care erau implicate minorități etnice cum ar fi abhazii și oseții. Reforma agrară a ajutat, însă, guvernul menșevic și în țară s-a stabilit un regim democratic multipartid, spre deosebire de dictatura proletariatului înființată de bolșevici în Rusia. În 1919, s-au implementat reformele sistemului judiciar și s-a acordat autonomie locală. Abhazia a devenit regiune autonomă. Problemele etnice au rămas, însă, serioase, mai ales cele ale oseților cum
Republica Democrată Georgia () [Corola-website/Science/320907_a_322236]
-
susțineau ideea restaurării suveranității Poloniei. În 1840 a revenit la Rzeszów, unde a continuat să lucreze la farmacia lui Edward Hübl. În 1845 l-a cunoscut pe Edward Dembowski, care l-a introdus pe Łukasiewicz în organizația ilegală"Centralizarea Societății Democratice Polone", care avea scopul de a pregăti o revoltă națională împotriva puterilor care divizaseră Polonia. La 19 februarie 1846, Łukasiewicz a fost arestat de autoritățile austriece și închis la Lvov. La 27 decembrie 1847, a fost eliberat din închisoare din
Ignacy Łukasiewicz () [Corola-website/Science/320944_a_322273]
-
1952, Bosanski Šamac, RS Bosnia și Herțegovina, RSF Iugoslavia, astăzi în Republică Srpska, Bosnia și Herțegovina - d. 12 martie 2003, Belgrad, Șerbia și Muntenegru) a fost un om politic sârb, prim ministru al Șerbiei, primar al Belgradului, lider al opoziției democratice sârbe și doctor în filosofie. Đinđić a înființat Partidul Democrat modern și a devenit președintele acestuia în 1994. De-a lungul anilor 1990, a fost unul dintre liderii opoziției față de regimul lui Slobodan Milošević, si a devenit prim ministru al
Zoran Đinđić () [Corola-website/Science/320945_a_322274]
-
devenit președintele acestuia în 1994. De-a lungul anilor 1990, a fost unul dintre liderii opoziției față de regimul lui Slobodan Milošević, si a devenit prim ministru al Șerbiei în 2001 după răsturnarea lui Milošević. Ca prim ministru, a susținut reforme democratice și integrarea europeană a Șerbiei. A fost asasinat în 2003 de membri ai crimei organizate sârbe. Đinđić s-a născut la Bosanski Šamac, aflat astăzi în Bosnia și Herzegovina, pe atunci parte din RSF Iugoslavia, unde tatăl său era ofițer
Zoran Đinđić () [Corola-website/Science/320945_a_322274]
-
a fost demis din postul de primar al Belgradului de Partidul Socialist, Mișcarea pentru Înnoirea Șerbiei și Partidul Radical. Đinđić și partidul său au boicotat alegerile prezidențiale și cele legislative din Șerbia din 1997, ca și celelalte partide din „blocul democratic”, inclusiv Partidul Democrat al Șerbiei condus de Vojislav Koštunica. Socialiștii și radicalii au câștigat cele mai multe locuri, pe a treia poziție clasându-se SPO al lui Vuk Drašković. Boicotul a forțat organizarea de noi alegeri, după ce al doilea tur de scrutin
Zoran Đinđić () [Corola-website/Science/320945_a_322274]
-
la doar un an înainte de moartea acestuia, sociologul evreu de origine maghiară devenind o inspirație pentru acvile. Incubatorul a fost atacat în 1948 de către conducerea țării, acvilele au fost arestate, înscenandu-li-se procese în care erau acuzați că urmăreau sabotarea „regimului democratic”, ori că „unelteau” împreună cu „imperialiștii anglo-americani” la izbucnirea unui nou război mondial, prin atacarea Uniunii Sovietice de către occidentali. Pe pereții Incubatorului au fost găsite însemne precum „Gândește pentru tine!”, „Mâncarea deja mestecată = VOMĂ”, cât și instalații artistice sculpturale deosebite. Acvilele
Acvilele Albe () [Corola-website/Science/320998_a_322327]
-
membri, ales din câte 50 de membri din fiecare trib. Consiliul capătă atribuții precise, devenind elementul de continuitate politică în cetate. Ales în fiecare dem dintre toți cetățenii de 30 de ani cel puțin ce se declarau disponibil, caracterul clar democratic al acestei instituții clisteniene nu poate să fie pus la îndoială. Chiar dacă nu a fost ales la început, că în secolul V i.en., prin tragere la sorți, care exprimă cel mai înalt grad calificarea egală a tuturor candidaților, consiliul
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
de miniștri ai cetății, care examina și priectele de decizii, și starea flotei de război, și aprovizionarea cu grâne, care primea orice ambadada străină și trimitea soli în alte cetăți sau la regii barbari-funcția sfatului celor 500 că mencanism instituțional democratic era evidență. Cel mai important colegiu de înalți funcționari publici era în secolul V i.en. , colegiul celor 10 strategi. La origine era vorba de comandanții militari ai celor 4 triburi, ulterior ale celor 10 triburi, care secondează după 490
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
vizuală și verbală, împărtășită de întreagă cetate. Dar piesă centrală a acestei culturi comune era teatrul. Teatrul, dincolo de substanță să cu totul ieșită din comun că originalitate și forță a expresiei ideatice și artistice, era o instituție fundamentală a cetății democratice. Spectacolele de tragedie, organizate în cadrul festivalelor dionisiace începând din vremea tiraniei lui Pisistrate, începeau să fie subvenționate sistematic de cetate în ultima parte a secolului VI i.en. Câteva decenii mai târziu, se susțin spectacole de comedie. Cetatea împărțea celor
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
lui Euripide și doar 11 comedii ale lui Aristofan au supraviețuit până în ziua de azi. Relația dintre teatru, care dezbătea în cheie tragică sau comică probleme fundamentale ale cetății în relație cu zeii, cu violență sau discordia, și maturizarea instituțiilor democratice, teatrul fiind el însuși una dintre aceste instituții, este determinată pentru înțelegerea sensului acestor opere. Teatrul tragic din secolul V i.en. nu surprindea prin subiect și acțiune, nu era centrat asupra personajelor și psihologiei lor, ci asupra interacțiunii dintre
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]