24,310 matches
-
ca un clopot fără limbă. Diaconu Costachi Zăhărescu a fost coleg de clasă cu socrul meu preotul Mihai Vasiliu din satul Boboiești, comuna Pipirig, județul Neamț. Dar și diaconul Costachi Zăhărescu, ca și fratele său preotul Grigore Zăhărescu, amândoi cu glasuri frumoase de cântat lui Dumnezeu, precum și dascălul Petrescu, toți trei au plecat de mult pe calea veșniciei, Dumnezeu să le ierte pacatele și să le fie țărâna ușoară și amintire veșnica! Eram în clasa a II-a cu preotul Ioan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
lângă biserică pe o bancă unde aștern aceste gânduri. în jur se joacă copiii, o femeie vorbește la telefonul mobil în stilul spaniol, - adică cu voce tare, iar pe lângă mine trece un cuplu de români. La restaurant am mai auzit glasurile altor români, între care și al unui tată cu trei copii. L-am remarcat doar pe cel mai mic pentru frumusețea și zburdălnicia lui. Așa se încheie încă o zi a pelerinajului în care am mai aprofundat puțin lecția drumului
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
deloc impresia că nu ar avea propriile picioare. Așa ceva este mai greu de văzut și poate și mai greu de înțeles. Nu știu ce să cred. După un timp mă apropii de cei trei pelerini, îl salut respectuos și cu emoție în glas pe bărbatul cu proteze iar el îmi răspunde calm, liniștit, continuându-și drumul. îmi vine să mă apropii mai mult de el, să-i declar admirația și respectul meu, dar mă abțin pentru a nu risca să devin teatral. I-
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
de asiatici, sunt mai liniștiți dar mereu educați și atenți. în dormitor miroase din plin a analgezice, ca de obicei. Discret, pelerinii se schimbă pentru culcare, aranjându-și cum pot lucrurile și pregătindu-se pentru somn. Uf, deși ușa este închisă, glasul unui spaniol se aude de pe hol. Sper ca la ora 22 să se liniștească. Cardenuela Riopico, 28 iulie Ca de obicei, la ora șase se aprinde lumina în dormitor. înțeleg că pe tot camino stingerea este la ora 22 iar
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
în seminar, „Lăudat să fii, Părinte!” încep, emoționat, dar după primele versuri mă blochez și-mi cer scuze pentru emoții. Degeaba m-au aplaudat, căci nu am reușit să-mi revin. Aveam in fața ochilor chipul mamei, iar în urechi glasul ei duios, repetând-mi melodia ce am cântat-o la examenul de admitere. Emoționat am rămas apoi până s-a terminat acest moment atât de frumos. Bucuria și visele adolescenței mele se împleteau strâns cu bucuria de pe camino. Era prea
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
despre relația noastră cu Dumnezeu, despre modul cum Dumnezeu ni se manifestă ca Persoană, ce fel de credință avem, unde putem vedea prezența Lui. îmi spunea: ,, Oare în zâmbetul inocent al copilului, în manifestările spontane de bunătate ale atâtor oameni, în glasul conștiinței noastre, nu trebuie să vedem manifestări ale lui Dumnezeu?” I-am răspuns afirmativ, dar eu insistam asupra unei întrebări: ,,Cum trăim credința noastră în mod personal, în raport cu Dumnezeu, Persoană, cu Persoana lui Isus Cristos?” Nu prea ne-am lămurit
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
15 persoane la Liturghie, iar în sat cred că sunt aprox. 200 de pelerini. La ora celebrării, mulți și-au programat cina. Este o liniște desăvârșită aici, s-a lăsat seara, deci și răcoarea, și se mai aud doar câteva glasuri de la hanurile din jur, unde probabil unii pelerini vor sta până la ore târzii, vorbind și distrându-se. Morile de vânt, albe, se învârt liniștite, luna a apărut deja pe cer; sub ea se vede o urmă lungă, albă a unui
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
infiltra gândul utopic al aflării adevărului și șanselor dincolo de fruntariile țării. Făceam parte din generația următoare, care nu a mai avut nici măcar posibilitatea de a spune "Nu", asemeni lui Eugen Ionescu, societății postbelice. Noi am fost nevoiți să ne ferecăm glasurile ca să nu cădem pradă opresiunii ocupanților roșii și apoi rămășițelor lor comuniste. Cea mai mică tentativă de a păși pe alte căi decât cele indicate de partidul unic erau aspru sancționate și poate cei mai buni dintre noi au plătit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
și îmi spunea că mi-a adus revista promisă. Imediat ce am intrat în biroul meu de la parter, am deschis plicul și am rămas cu gura căscată. Țineam în mâini o revistă de 12 pagini tipărită în limba română. Se intitula "GLASUL" avea data 15 februarie 1989. Fondatorul era Ion Druță, cunoscutul scriitor moldovean din Moscova, Revista era editată în Letonia de către Societatea de Cultură "DACIA". Am pus în plic revista și am luat-o acasă, să o studiez în liniște, înainte de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
grafia latină a teritoriului românesc smuls pentru a doua oară din trupul patriei prin blestematul tratat Ribbentrop-Molotov și dominat de dorința revenirii Țării la limitele României Mari. Am decis atunci să copiez pentru documentarul personal întregul prim număr al revistei "Glasul" Era un adevărat eveniment ca sub puterea sovietică să se spargă dogma absurdă de tip stalinist de a interzice unei populații, denumită Republica unională sovietică Moldova, era o redeșteptare a sentimentelor nobile de patriotism ale unui număr de intelectuali care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
care s-au folosit de ideile lui Mihail Gorbaciov glasnosti și perestroica pentru a face un important pas către normalitate. Apelând la modul de procedură al intelectualilor moldoveni, se poate constata că aceștia au lucrat cu înțelepciune: au numit revista "Glasul", care avea o pronunție apropiată ca sonoritate cu "glasnosti"; au apelat la tipografiile letone, republică unională căreia nu i se luase grafia latină; conținutul era concentrat pe opera poetului Mihai Eminescu, dar în același timp revista publica cu un curaj
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
latină; conținutul era concentrat pe opera poetului Mihai Eminescu, dar în același timp revista publica cu un curaj remarcabil textul integral al poeziei "Doina". Poetul Grigore Vieru publica un articol intitulat " Regăsirea alfabetului latin un moment istoric" în care preciza: Glasul este prima noastră tipăritură postbelică, editată cu literele firești ale graiului stămoșesc... Așadar ni se întoarce (sperăm că pentru totdeauna) una dintre una cele mai prețioase comori spirituale pe care trebuie s-o păzim cu toții ca pe ochii din cap
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
s-o păzim cu toții ca pe ochii din cap, cu bucurie stăpânită, cu răbdare schimnicească și înțelepciune latină. Ni-i drag alfabetul latin nu pentru că este mai bogat decât alte sisteme grafice, dar pentru că este al nostru. Recăpătându-ne propriul glas, ne recăpătăm țara și ne înscriem în ordinea cosmică Iubirea de moșie este un zid întru apărarea ființei naționale. Ci trebuie, de la mic la mare, să înțelegem că scrisul la care am râvnit cu toții, atât de mult, nu este un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
roua ostenelii noastre zilnice. Bateți, clopote, sub cerul Căprianei: ne-am regăsit neamurile, binecuvântați-le. Interesantă și plină de tâlc mi s-a părut și tableta fondatorului revistei, redactată cu data de 1 februarie 1989, la Moscova și intitulată " Ora Glasului": Nu știu cum și de ce, dar am avut întotdeauna impresia că la noi, în Moldova, adevărurile mari, temeinice, de căpătâi aproape nu se mai rostesc. Vânturăm la vorbe goale, care cât poate, descărcăm cu nemiluita nimicuri unul în sufletul altuia, iar cele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
modernă a neamului. Nu știu cum și de ce am avut întotdeauna impresia că destinele oamenilor simpli, din popor se trec necunoscute, neînțelese, necompătimite. Deseori când trec prin Moldova mi se pare că aud tânguindu-se pe câmpurile, peste satele și pădurile noastre glasurile celor ce s-au stins fără să fi găsit cui să plângă. E o datorie a noastră să culegem acele glasuri în ultimul lor zbor, pecetluindu-le pentru memoria tuturora. Așa a apărut ideea "Glasului", revistei destăinuirilor, revistei revenirii, revistei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
Deseori când trec prin Moldova mi se pare că aud tânguindu-se pe câmpurile, peste satele și pădurile noastre glasurile celor ce s-au stins fără să fi găsit cui să plângă. E o datorie a noastră să culegem acele glasuri în ultimul lor zbor, pecetluindu-le pentru memoria tuturora. Așa a apărut ideea "Glasului", revistei destăinuirilor, revistei revenirii, revistei înfiripării. Epoca de restructurare și de democratizare pare să ne ofere această șansă. Răspundeți-vă, dar, cei mulți și tăcuți, ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
peste satele și pădurile noastre glasurile celor ce s-au stins fără să fi găsit cui să plângă. E o datorie a noastră să culegem acele glasuri în ultimul lor zbor, pecetluindu-le pentru memoria tuturora. Așa a apărut ideea "Glasului", revistei destăinuirilor, revistei revenirii, revistei înfiripării. Epoca de restructurare și de democratizare pare să ne ofere această șansă. Răspundeți-vă, dar, cei mulți și tăcuți, ce nu ați fost auziți până acuma. Lumea își deschide porțile în așteptarea glasului vostru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
ideea "Glasului", revistei destăinuirilor, revistei revenirii, revistei înfiripării. Epoca de restructurare și de democratizare pare să ne ofere această șansă. Răspundeți-vă, dar, cei mulți și tăcuți, ce nu ați fost auziți până acuma. Lumea își deschide porțile în așteptarea glasului vostru. Domnul să ne ajute. ION DRUȚĂ I-am dat ministrului revista "Glasul", spunându-i că este oferta unui diplomat de origine moldovean și că eu citisem pe îndelete tot numărul. Cu alte cuvinte, îmi sugerezi că nu ești obligat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
democratizare pare să ne ofere această șansă. Răspundeți-vă, dar, cei mulți și tăcuți, ce nu ați fost auziți până acuma. Lumea își deschide porțile în așteptarea glasului vostru. Domnul să ne ajute. ION DRUȚĂ I-am dat ministrului revista "Glasul", spunându-i că este oferta unui diplomat de origine moldovean și că eu citisem pe îndelete tot numărul. Cu alte cuvinte, îmi sugerezi că nu ești obligat să îl returnezi. Îți mulțumesc, cred că eu o să-l circul ca pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
dar și din aceeași nevoie a comunicării. Sunt ale celor care au supraviețuit calvarului dar, mai ales, ale urmașilor lor. Este firesc ca ele să interfere, după cum la fel de firesc este faptul ca după timpul trăirii să apară și să prindă glas și celălalt, al mărturisirii. Eram la începutul lui martie 1944, în Noua Suliță. De aproape două luni frecventam grădinița de copii din acest orășel, altădată la granița dintre fosta Bucovină austriacă (până în 1918) și Basarabia propriu-zisă. Intrasem în „grupa mare
PLECĂRI FĂRĂ ÎNTOARCERE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
și am început să îndesăm în el jucăriile râvnite. Mă țineam la plecare și eu de el, târând în mână un Moș Crăciun care la sfârșit de decembrie fusese pus sus, în vârful pomului de iarnă... Eram uluit și fără glas, fără să înțeleg nimic. De ce plângea Doamna? De ce totul s-a întors pe dos din rânduiala pe care începusem s-o respect cu sfințenie? Erau întrebări fără răspuns, căci acasă mama era mai mult decât ocupată îngrămădind conserve în doi
PLECĂRI FĂRĂ ÎNTOARCERE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
și mult ramificat ne indica, îmbătrânit și singuratic, locul de unde începe livada. Tăiată, făcuse loc, prin asociere, unei tarlale contopită și ea în ogorul mare și întins al colhozului. Nu departe, la ieșirea dintr-un salon al bolnavilor, am auzit glasul strident al unei asistente medicale care lua la rost, în rusește, o infirmieră: Dar ți-am spus ieri, Tasie, să schimbi cearșafurile de pe paturi, c-avem astăzi vizita unor oameni străini. Ne-am oprit în loc, rămași fără replică. Ne-am
PLECĂRI FĂRĂ ÎNTOARCERE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
7 Onisifor Ghibu despre intenția Ucrainei de a anexa Basarabia Când cei doi delegați ai Basarabiei, dl. Inculeț și Ciuhureanu, au plecat acum două săptămâni spre București, pentru a lua parte la tratativele de pace, moldovenii se simțeau fericiți că glasul țării lor se va auzi acolo unde se așează, pentru o vreme oarecare, soarta țărilor care au mântuit războiul, și că drepturile sfinte ale poporului moldovan vor fi chezășluite potrivit cu dorințele lui. Oprirea la Iași a delegației și înapoierea ei
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
boturi*, găleți metalice și coșuri de nuiele, mijloace necesare depozitării strugurilor destinați vinificației sau conservării pentru nevoile gospodăriei, cohorte de oameni și animale invadau dealurile acoperite de vițele ruginite și pline de roada multicoloră. Un "Vivat!" izvorât din sute de glasuri străbătea dealurile dintr-o parte În alta, la deșertarea primului bot de struguri, spre marea delectare a tuturor culegătorilor. În noaptea următoare culesului, bărbații tescuiau și depozitau mustul În butoaie de stejar, spălate și afumate din vreme cu floare de
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
am citit și auzit despre suferințele românilor rămași sub stăpânirea străină. Profesorii, la liceu, presa generală și locală, populația În general, fierbeau de furia Îngenuncherii țării și chemarea la luptă armată era pe buzele tuturor. În această conjunctură am dat glas primelor versuri patriotice, În poezia “Chemarea României”, din care mai rețin: “Până când, Români, mai stați În amorțeală? / Până când, Români, din somn nu vă treziți? / Până când, Români, vă mai lăsați pământul ...” Poezia a circulat prin satele din jur, la liceu, printre
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]