23,406 matches
-
acele lucruri pe când răsucea cu o Îndemânare de invidiat pastele pe furculiță, se ștergea la gură cu șervetul ori Îl privea pe Faulques În ochi, cu toată lumina Renașterii reflectată În ai săi. În cinci minute, a adăugat imediat, coborând tonul (se aplecase nițel spre el, cu coatele pe masă și degetele Împletite, privindu-l dezinvolt), vreau să mergem la hotel, să mă iubești și să mă faci curvă. Capisci? Stau aici, cu tine, și mănânc spaghete exact la optzeci și
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
spre sud-vest. Părea, a gândit Faulques, și nu era Întâia oară, o acuarelă venețiană. Efectul luminilor și ceții de pe ape era tot mai evident de pe la mijlocul după-amiezii, când soarele Începea să scapete, lăsând În contralumină, eșalonate În diverse planuri și tonuri, care mergeau de la cenușiu negricios la gri luminos, succesivele neregularități ale țărmului, pe măsură ce acestea Înapoiau planurile spațiului. - Oare cât poate cântări lumina? a Întrebat croatul pe neașteptate. Faulques a meditat puțin. Apoi a dat din umeri. - Cam cât Întunericul, aproximativ
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
care un bărbat cu dozele adecvate de fanatism, ură și scopuri mercenar-lucrative putea ucide fără discriminare. Pusese Întrebări tehnice, de la profesionist la profesionist, despre distanțe, câmp de fugă, influența vântului și temperaturii asupra traiectoriei cartușelor. Brizante, precizase celălalt, pe un ton obiectiv. În stare să facă să explodeze un cap precum un pepene sub un ciocan ori să facă mațele să curgă absolut eficient. Și cum optezi, Întrebase Faulques. Vreau să spun, cum tragi, la Întâmplare ori Îți alegi țintele? Atunci
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Întregii scene o lumină extraordinară, făcând armurile să sclipească de parcă ar fi fost din metal adevărat; deși totul se datora efectului pictural al liniilor fine de alb de titan pe cenușiu neutru și repetiției, În tușe delicate ceva mai luminoase, tonurilor care Înconjurau metalul lucios. - Se spune că Înainte de a muri, a comentat croatul, trebuie să plantezi un copac, să scrii o carte și să ai un copil. Cândva am avut un copil, dar nu-l mai am. Au ars până
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
procesului Început de dumneata, de mine, de cine-o fi fost, eu sunt acum aici. Ca să te omor, să nu uiți. Faulques i-a Înfruntat privirea. - Nu, nu uit, a spus. Nici un moment. — Fapt e, a continuat croatul pe același ton, că nu poți să-mi porți pică pentru asta. Îți dai seama? Cum nici eu nu-ți port dumitale. Din contră. Îți sunt recunoscător că mă ajuți să Înțeleg. Din punctul dumitale de vedere, amândoi suntem hazarduri și determinări ale
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
marea și linia Îndepărtată a țărmului spre Capul Rău, În vreme ce Carmen Elsken se estompa molcom În gândurile lui. Soarele Începea să scapete, iar lumina intensă dădea obiectelor o claritate precisă de o mare frumusețe, aidoma hașururilor care, În loc să Întărească, luminau tonurile culorilor pe o imensă transparență. „Frumusețe”, și-a zis, revenind la amintirile lui, era unul dintre cuvintele posibile; dar numai unul dintre ele. Se gândise la asta de vreo două ori și Împreună cu Olvido, pe vremuri. Peisajele frumoase nu Însemnau
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
niciodată” În șoaptă și plecase În urma ostașilor pe când, printre toate siluetele ce păreau suspendate pe mantaua de ceață care acoperea malul, Începeau să răsune, Întâi unul izolat, apoi două-trei și, În fine, Înmulțindu-se În jur, trăgacele armelor, care ciocăneau. Tonuri portocalii și aurii se insinuau pe cer, spre răsărit, când intraseră până la brâu În apă, trecând peste molozul podului cu ajutorul frânghiilor montate Întreaga noapte. Ajunși de cealaltă parte, când Începeau să urce un povârniș printre două coline, uzi de la talie
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Înspăimântați, neliniștiți, senini, indiferenți. În total, Întreaga varietate posibilă printre bărbații confruntați cu Încercări identice, În lumina despre care un pictor de acuarele ar fi spus că era nespus de frumoasă și care Îi Învăluia ca un giulgiu anticipat, În tonuri subtile și foarte delicate, pe cei gata să moară. Faulques o privise pe Olvido și o văzuse mergând la patru-cinci metri În stânga lui, printre soldați, cu blugii uzi lipiți de picioare, haina trei sferturi de croială militară Închisă până În gât
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
direct pe perete, a trecut iar peste chipul lui Hector, aplicând alb și albastru peste siena, ca să Întărească racursiul din partea inferioară, după ce sfârșise de Întunecat umbra chiverei pe gât și pe ceafă. Accentua astfel aerul de duritate stoică al războinicului, tonurile lui reci În fața acelora calde, armonios gradate, ale trupului și chipului femeii, gestul resemnat, rigid aproape până la caricatura militară, al bărbatului supus regulamentelor. Păi, a șoptit iar pictorul de război, eu zic că nu există nici un bărbat pe care să
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
peste oraș pe când radioul chema În cazărmi, Faulques fotografiase sute de bărbați care Își luau rămas-bun de la soții, Înainte de a da fuga la centrele de recrutare. Una dintre acele fotografii fusese pe coperțile revistelor dintr-o jumătate de lume: cu tonuri În contrast violent sub lumina orizontală a dimineții, un grec cu fața crispată, nebărbierit, cu cămașa prost băgată În pantaloni din pricina grabei, Își Îmbrățișa soția și fiii, pe când altul, cu trăsături asemănătoare, poate fratele lui, Îl trăgea de mână, cerându
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
În jos, printre pini, Carmen Elsken s-a Întors de două ori să privească Înapoi. Când Faulques s-a Întors În turn, soarele se lăsase mai jos și apunea lent peste Capul Rău, iar lumina care intra pe ușă imprima tonuri gălbui văruielii de pe peretele opus, unde, desenate În cărbune sub fereastra ce dădea spre răsărit, figuri cu un aer Între Bruegel și Goya - frontiera atrocității văzută cu ochi moderni - se Înșiruiau la picioarele vulcanului În flăcări: bărbatul care Îl răpunea
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
carne, amenințător, cu tăișul ușor ruginit. Croatul Îl urmărea cu privirea. - Ce-i mai rău cu amintirile, a spus Markovic În fine, e că te pot face profet. Nu crezi? Inclusiv În ceea ce te privește. A spus-o pe un ton enigmatic. Părea că aștepta o aprobare, un gest de complicitate. În cele din urmă, a scos un pachet cu țigări și a băgat una În gură. - Ți-ai Închipuit vreodată un sobol nebun, domnule Faulques? A plecat capul ca să-și
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
orice război era o călătorie În infern, Africa era scurtătura. Țac, țac. Pocnetul cuțitoaielor care loveau În carne și oase nu se putea nici fotografia, nici picta. Unele sunete erau perfecte prin ele Însele și aveau culoare: verdele temperat În tonurile medii și lungi ale unei viori, albastrul-Închis al vântului de noapte, cenușiul ploii care răpăia În ferestre. Dar pocnetul acela era imposibil de compus pe paletă. Contururile i se pierdeau precum planurile În culoarea lui Cézanne. - Nu i-ai convins
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
privire. A continuat să lucreze cu mâinile, fără peneluri. Acum aplica vopseaua cu degetele, alb, albastru, galben și alb, obținând nuanțe unice de verde, asemănătoare luminii de dimineață pe o pajiște, griuri aidoma asfaltului de pe o șosea răscolită de șrapnele, tonuri de albastru murdar pentru cerul Înnegurat de fumul venit de la casele În flăcări. Și un verde lichid ca ochii femeii pe care și-o amintea În acel peisaj, cu blugii strâmți pe picioarele lungi, sahariana kaki, părul blond strâns În
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
a ieși afară, În noapte, pictorul de război și-a privit opera pentru ultima oară. O să se vadă mai bine, și-a Închipuit, când lumina reală va intra pe fereastra dinspre răsărit și Își va pune, ca În fiercare zi, tonul auriu caracteristic pe efectele luminii picturale reprezentate pe frescă. Atunci, pe măsură ce razele soarelui vor avansa pe perete, vâlvătăile orașului vor fi mai roșii, vulcanul va fi mai sumbru, ploaia mai cenușie. Deși nu era o capodoperă, și-a spus, imparțial
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
țigării s-a Înțețit de trei ori Înainte ca Markovic să vorbească iar. - Cred că acum Înțeleg bine, domnule Faulques. Spre răsărit, unde Insula Spânzuraților Își arăta creasta Întunecată, la intrarea În mare, linia zorilor Începea să se insinueze În tonuri mai limpezi, Întețind contrastul dintre apa și cerul Încă negre. Pictorului de război i s-a făcut frig. Mașinal, a atins mânerul cuțitului care Îi atârna de curea, În spate. - Ar trebui să terminăm odată cu asta, a spus În șoaptă
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
În căutarea locului unde să poată pune stavilă hemoragiei, apoi pipăind gâtul inert și pândind pulsul deja imposibil. - O iubeai? a Întrebat Markovic. Faulques a privit spre răsărit. Nu se simțea briza, dar linia luminii era mai concretă: vira În tonuri albastre și cenușii, pe când lumina stelelor era mereu tot mai slabă. - Poate că de aceea ai și făcut poza. Nu? Ca să duci lucrurile Înapoi, În starea lor naturală. Pictorul de război a tăcut. În fața ochilor lui, În tăvița din laborator
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
și a aruncat peisajului o scurtă privire circulară. Pescărușii țipau, zburătăcind În jurul turnului, ale cărui pietre le aurea lumina roșietică de la răsărit. Dincolo de zare, coasta accidentată se profila În negura ușoară a zorilor, cu Înălțimi marcate În perspectivă de diferite tonuri de cenușiu, de la cel mai Întunecat și apropiat la cel mai difuz și depărtat. Ca În tablourile vechi. Era o zi frumoasă, a hotărât senin. A coborât pe poteca Îngustă și Înclinată și, ajungând pe plaja care Încă mai stătea
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
din lemnul uscat și decorticat, cu un randament de 3-5 %. India este principalul producător de ulei de santal, cu o producție anuală de aproximativ 100 de tone. Uleiul este un lichid vâscos de culoare galbenă-închisă, cu miros de pădure, cu tonuri de mirodenie orientală. Este constituit în exclusivitate din sescviterpenoide și s-au identificat următorii componenți principali: a-santaloli (cca 60%), β-santalol (30%), a și β-santalen, β farnesen, santen, teresantalol. Uleiul de santal din India de Est (Mysore) este o materie primă
Aromaterapia, magia parfumului, cromoterapia şi meloterapia : terapii alternative by VIOLETA BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/373_a_651]
-
naștere, 19 august. Este un parfum modern și progresiv, o adevărată imagine a timpului și aduce o nouă tendință. Diorelle a lui Dior este, de asemenea, o creație de miros nouă, în notă floral-proaspătă, care provine de la Femme (Rochas), cu tonuri accentuate de mușchi și fructe. Atât Diorelle, cât și Eau Sauvage (Lancôme) sunt parfumuri moderne, iar originalitatea lor se bazează pe folosirea unor substanțe odorante noi. Numărul substanțelor odorante de sinteză realizate până în prezent este foarte mare, iar posibilitățile chimiei
Aromaterapia, magia parfumului, cromoterapia şi meloterapia : terapii alternative by VIOLETA BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/373_a_651]
-
plantă aromatică și reprezintă forma cea mai pură a unei note de parfumare. Acord. Combinație de substanțe odorante, care oferă acele echilibru și efect dorite la crearea unui parfum. Ca și în muzică, unde câteva tonalități dau naștere unui anumit ton, mai multe produse odorante se amestecă pentru a crea un acord. Adâncime. Calitate a parfumurilor obținută prin includerea în compoziție a unor componente aromatice, care creează senzația de profunzime {note lemnoase, animalice, balsamice și de licheni de stejar), în muzică
Aromaterapia, magia parfumului, cromoterapia şi meloterapia : terapii alternative by VIOLETA BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/373_a_651]
-
acord. Adâncime. Calitate a parfumurilor obținută prin includerea în compoziție a unor componente aromatice, care creează senzația de profunzime {note lemnoase, animalice, balsamice și de licheni de stejar), în muzică, iluzia de adâncime fizică este creată prin sublinierea discretă a tonurilor joase. Aldehidic. Efectul odorant produs de anumite aldehide alifatice. Notele aldehidice sunt extrem de puternice și de persistente și se asociază de obicei cu note florale și de licheni pentru a crea acorduri moi. Ajută la intensificarea notelor de vârf și
Aromaterapia, magia parfumului, cromoterapia şi meloterapia : terapii alternative by VIOLETA BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/373_a_651]
-
fuste materne”, a tatălui (bărbatul puternic, dominator, cu care nu discuți, nu ai dialog, ci i te supui, ascultându-i ordinele), În fine, a Bisericii, care și-a pierdut definitiv austeritatea, fiind „prea liberă” - colorează tabloul realității În nuanțe sumbre. Tonul este al disperării ultime, iar regresul la condiția paradisiac-primară nu are nimic auroral, pur sau tandru: el amintește mai degrabă târâitul spasmodic al ofidienelor, decât amplitudinea energicei mișcări adolescentine. Totodată, izbește aerul de neagră negativitate al acestui discurs. Nimic nu
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
și, În consecință, de o Înspăimântătoare coerență. Ciudat e că aproape niciodată actul sinuciderii nu e pus În termeni de slăbiciune sau putere. Sinucigașul nu scrie niciodată: „Cred că mă voi omorî”, ci enunță, cu o fermitate mai Întâi a tonului și abia apoi a acțiunii, „Am să mă omor”. La aceste ființe, pulsiunea morții organizează autoritar toate celelalte mișcări ale psihicului ori chiar cele ale fiziologicului. Elegiacul și melancolia se Întâlnesc Întotdeauna În textele sinucigașilor, pentru că Înainte de a fi un
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
În cele din urmă el răzbește. E drept, tot cu ajutorul femeilor. Lista lor - prea lungă și prea complicată - dă adevărata dimensiune a celui care scrie că singurul lucru care „m-a emoționat profund și În același timp mi-a furnizat tonul just este războiul”. Despre adevăratele aptitudini războinice ale lui Pierre Drieu la Rochelle s-a scris destul, iar jurnalul său e o sofisticată operație de a-și motiva lașitatea printr-o scârbă mimată și printr-o detașare abil pusă În
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]