23,608 matches
-
se maturizeze ca om și să se dezvolte ca ființă socială. Vedem, pe-ndelete, cum visurile și ambițiile lui se schimbau. Devenea treptat conștient de durerile multora și le-a făcut loc În ființa sa. TÎnărul bărbat, care ne face să zîmbim la Început, cu absurditățile și nebunia lui, devine În fața ochilor noștri tot mai sensibil, pe măsură ce ne povestește despre complexa lume indigenă a Americii Latine, despre sărăcia poporului său și despre exploatarea la care sînt supuși oamenii. În ciuda tuturor acestora, el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
gânduri, îi pune această întrebare: mamă și tu ai dat inima Maicii Domnului? - Da, răspunse, am dat-o demult și cu totul Sfintei Fecioare. - Dar atunci cum poți să trăiești fără inimă? Aceasta e imposibil, nu o pot crede. Mama zâmbind îi spune: - Copilul meu, nu e vorba de a trăi fără inimă, dar e vorba de a o încredința Mariei pentru ca ea să o păstreze curată și frumoasă. A doua zi, mama își vede copilul stând îngenuncheat la picioarele icoanei
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
mare lucru. De altă parte nu se ferește de a căuta să-și arate iubirea sa prin tot ce-i cade la îndemână, o floare ce o găsește în cărare, e mare lucru pentru el; o ia și o duce zâmbind mamei sale, stând în brațele tatălui, îi ia pălăria și i-o dă apoi ca un dar din partea lui. Dacă a greșit, nu se sfiește să mărturisească repede și sincer; Când e supărat se împacă repede, nu știe dori demnitățile
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
și pentru Dumnezeu. Fii întotdeauna în casa ta semnul de pace și de distrugere a oricărei gâlcevi. Roagă-te pentru bărbatul și copiii tăi. Fii-le reazăm și mângâiere. Nu înceta de a cere de la Domnul harul tăriei, pentru ca să poți zâmbi când alții plâng, să taci când alții vorbesc, să îndrepți cu rod când ar greși și să poți duce adesea pe umeri tăi crucea ce ar trebui să o poarte alții. De ești bărbat ori tată, noul an te îndeamnă
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
După ce acesta s-a retras și fratele s-a apropiat iarăși de pat, când Pr. Mihai i-a explicat cine era acel vizitator nepoftit, fratele a sărit în sus zicând: „De ce nu mi-ai spus?” dar Pr. Mihai a spus zâmbind: „L-am iertat!” În dorința de a se vindeca, pentru a fi de folos sufletelor, Pr. Mihai a făcut o ultimă încercare, făcând un pelerinaj la Lourdes, unde însă, Maica Domnului i-a dat de înțeles că îl așteaptă la
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
După ce acesta s-a retras și fratele s-a apropiat iarăși de pat, când Pr. Mihai i-a explicat cine era acel vizitator nepoftit, fratele a sărit în sus zicând: „De ce nu mi-ai spus?” dar Pr. Mihai a spus zâmbind: „L-am iertat!” 1 Tertulian --------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
gelos pe această muzică ce are atâta putere asupra ta!) Era ceva de Chopin, și nu din cel mai bun, cel puțin așa ziceați voi... Tu stăteai trântit pe pat, aproape gol, cu pielea de culoarea au rului închis, și zâmbeai la nu mai știu ce observații ale amicului nostru. Te priveam... și veni o clipă în care mi-am simțit inima plesnind de iubire... Te adoram! M-ai privit: aveam ochii plini de lacrimi și mi-a fost rușine... Mi-
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
aproape cu desăvârșire, dat fiind că pe acea vreme eu eram în străinătate. Dar și Mihai însuși fusese net antilegionar, atât în ultimele clase de liceu, cât și în facultate. Prin urmare, cum era posibil? — Ei, îmi riposta prietenul meu zâmbind, Dinu nu era din cei ce se mânjiseră direct în acele contorsiuni sângeroase, iar participarea lui fusese de ordin pur intelectual, teoretic și se desfă șurase doar în sferele superioare ale disputei cu privire la imperativele naționale ale neamului pus față-n
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
o zi cu soare, am întâlnit-o pe una din străzile frumoase ale Bucureștiului. Îmbătrânise mult, dar am recunoscut-o imediat și am salutat-o cu multă deferență. M-a privit uimită și mi-a răspuns la salut. Ne-am zâmbit și am trecut mai departe, fiecare pe drumul său... și tot în cursul inferior al liceului l-am avut pe profesorul de istorie Ion Totoiu: sclipitor de isteț, povestitor neîntrecut, având o jovialitate, un farmec și totodată o duritate pe
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
alerg la Giglio: vorbesc despre toate, povestesc totul. Asta ușurează. Numai Castilia este cel căruia îi mai pot vorbi, căci este singurul care a mai rămas în București. Revin la Mihai, ferm decis de data aceasta să-l fac să zâmbească, dar nu în chip trist. Sunt aproape sigur de victorie... Se face ordine în hârtii. Pagini și siluete ale trecutului care reapar. Câteodată chiar imagini materiale ale predecesorilor. Îi iubesc, pentru că l-au iubit. Așa sunt eu în toată sinceritatea
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
atragă atenția, Mihai încetini pașii, prefăcându-se a contempla Cazinoul... Mircic și Ion îl zăriseră la rândul lor și își făcură de treabă pe acea porțiune a acoperișului care dădea spre faleză. S-au privit câteva clipe și și-au zâmbit, în timp ce Mihai se depărtă încet, încet, fără a mai întoarce capul... Prin urmare, în aceeași primăvară a anului 1953 în care s-au întâmplat atât de multe, printre care și moartea lui Stalin (spre marea bucurie a Tatei) și am
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
să-și împartă cu mine, un străin, bucu riile lor adevărate. Zeii mei nu sunt zeii lor. Morții mei nu sunt morții lor. Împrejurările sunt acelea care au făcut să ne putem înțelege într-o oarecare măsură și, dacă ne zâmbim uneori, muindu-ne buzele în aceeași cupă cu vin, aceasta nu ne împiedică să avem păreri bine definite unii despre alții... În țara mea sunt șef de trib și, ca atare, în vremurile acestea de restriște, tovărășia mea e preferată
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
teamă să nu fie o reșută. Augusta, din București, lui Pierre la Satulung 27 august 1954 Dragul meu băiat, Mi-am amintit mult timp de conținutul convorbirii noastre telefonice și al ultimei tale cărți poștale și de fiecare dată am zâmbit... „În drum, am avut oarecari cheltuieli și, de, cum nu-mi place să-mi refuz oarecari nimicuri plăcute...“ (N.V. Gogol - Hlestakov din Revizorul ) A fost, poate, singura mea bucurie. Căci Bucureștiul e la fel și noi suntem aceiași, doar mai
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
ce nu permit a fi călcate; cred în destinul meu care se cere împlinit, în steaua mea, și am să le fiu credincios precum am vrut și am promis. Astăzi, între trei și șapte după-amiază - singur cu mine însumi. Îmi zâmbesc cu înțelepciune și mustrare și cu puțină ironie... Celălalt Eu se apropie sfios, cu capul plecat. Ridică timid ochii, apoi, zărind zâmbetul meu, zâmbește la rândul său neîncrezător, abia perceptibil la început, apoi din ce în ce mai mult bucuria îi îneacă privirea. Un
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
am vrut și am promis. Astăzi, între trei și șapte după-amiază - singur cu mine însumi. Îmi zâmbesc cu înțelepciune și mustrare și cu puțină ironie... Celălalt Eu se apropie sfios, cu capul plecat. Ridică timid ochii, apoi, zărind zâmbetul meu, zâmbește la rândul său neîncrezător, abia perceptibil la început, apoi din ce în ce mai mult bucuria îi îneacă privirea. Un zâmbet bun, de împăcare cu sine însuși, asemănător zâmbetului de ieri, care e tot ce poate fi mai frumos în viață. Aveam nevoie de
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
asta n-ar fi fost încă nimic, dar a fi sclavul unei concepții străine despre dragoste, urâte mie, lucrul acesta mi se pare pur și simplu revoltător, astăzi mai mult decât oricând. și, dacă până acum nu îndrăznisem nici măcar să zâmbesc, astăzi am de gând să râd în hohote, să râd de mine însumi. Astăzi nu mai sunt ținut să realizez din contactul meu cu oamenii numai un anumit lucru sau nimic, ci sute și mii de lucruri, o infinitate, care
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
de două-trei zile, desfășurându se însă în condiții foarte grele, de dimineața și până seara. Alice a fost prezentă tot timpul la dezbateri, sorbindu-l din ochi pe Mihai, care, la rândul lui, se uita în direcția ei și îi zâmbea cu zâmbetul său sfios... Ca apărător al său a fost angajat fostul lui coleg Costel Vișinescu, dar Alice a rămas foarte nemulțumită de pledoaria acestuia, bănuindu-l chiar de a fi de conivență cu instanța judecătorească în ceea ce privește verdictul dinainte stabilit
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
după pronunțarea sentinței pentru a cere ceva în biroul lui Radu Marin, dădu acolo cu totul pe neașteptate peste Mihai, care era pregătit pentru transferarea la Văcărești... S-au cuprins în brațe, dar la intervenția grosolană a zbirului Mihai a zâmbit luminos și a lăsat-o pe Alice să înțeleagă cu câtă statornicie întâmpină el această nouă experiență pe care i-o dăruia soarta și cu speranța că, la capătul celor cinci ani, sau poate chiar mai curând, se vor revedea
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
supraviețuitoare de la Buchenwald, care n-a lăsat-o niciodată pe fiica ei să poarte pantofi cu talpa de lemn și care nu suportă să se frigă carne în prezența ei. Care la un picnic la iarbă verde, brusc, se uită zâmbind la cer și-ți spune parcă ruptă de sine: „E frumos aici ca pe Ettersberg“1, apoi continuă să mănânce ca și cum n-a făcut decât să-ți descrie o zi de vară. Femeia asociază imaginile la fel cum o face
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
durat mult: după o primă strofă despre vară, următoarea o cârmea voios spre cultul Conducătorului mult iubit, căruia un copil îi oferea în dar cea mai frumoasă floare roșie. Iar în a treia strofă, Conducătorul se bucura nespus și le zâmbea tuturor, fiindcă el, Conducătorul, le purta cea mai mare grijă copiilor din țară. Mintea lor nu percepea nicidecum detaliile particulare ale primei strofe - pajiștea, iarba, culesul florilor. Încă de la primul cuvânt, cântatul lor răsuna febril, îi îndemna pe copii la
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
florilor. Încă de la primul cuvânt, cântatul lor răsuna febril, îi îndemna pe copii la grabă. Cântau tot mai tare, mai lătrat, mai iute cu cât textul se apropia mai mult de momentul când Conducătorului i se dăruia floarea, iar el zâmbea. Cântecul consuma cu vara o strofă, dar îți interzicea intuirea peisajului dintru început, de unde demara prinzând „viteză“. La fel interzicea și intuirea momentului când Conducătorului îi era dăruită floarea. Căci, deși Ceaușescu lua deseori copii în brațe, aceștia mai întâi
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
s-a rupt. Toți, cu excepția unui băiat, s-au reașezat la mesuțele lor. Băiatul însă a venit la mine, m-a privit țintă și m-a întrebat: „Tovarășa, dumneavoastră de ce n-ați cântat? Cealaltă tovarășă cântă totdeauna cu noi“. Am zâmbit și i-am spus: „Dacă eu cânt cu voi, nu mai aud cum cântați, dacă bine sau rău“. Am avut noroc, căci micuțul gardian nu se așteptase defel la acest răspuns. Cum, de altfel, nu mă așteptasem nici eu. Drept care
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
De unde sunteți de baștină, sunteți cumva franțuzoaică?“. Pentru că nu-mi place cuvântul „baștină“, am ezitat și eu, între noi s-a lăsat o tăcere înainte să spun: „Nu, vin din România“. A zis: „Ei, ce-are a face“, și-a zâmbit ca și cum brusc ar fi apucat-o durerea de dinți. Suna binevoitor, ceva de genul: se mai întâmplă, nu-i un cap de țară. și nu și-a mai ridicat privirea, rămânând cu ochii pironiți la buchetul gata învelit. Îi era
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
că vrea să însemne: „Fără supărare!“. Mai urmează totuși, pe ton interogativ, și-un: „E limpede?“. Dau din cap și-i întrec toate așteptările, cerând: „Vă rog, niște covriigi sărați“. Iar vânzătorul exclamă admirativ: „Mortal, zău așa!“. și încă mai zâmbește larg când următorul la rând cere o japoneză. În timp ce urc cu scara rulantă, cuvântul „mortal“1 încă îmi umblă prin minte. Din familia lui, mai cunoscute îmi sunt cu totul alte semnificații: „mort-copt“, „epidemie mortală“, „nu vine când o chemi
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
zero grade zise înțeleapta divinitate faraonică. Marele zeu, impresionat de seriozitatea și perseverența acestor liliputane creaturi, a dat ordin unui nor din zona tropicală să se interpună între el și minusculele insecte pentru a nu le transforma în mumii... A zâmbit apoi într-un inimitabil stil egiptean, caracteristic somităților imperisabile cu o nealterată înțelegere a tot ceea ce se întâmpla și printr-o elegantă și majestuoasă mișcare circulară s-a grăbit să-și răcorească săgețile fierbinți în undele răcoritoare ale prietenului său
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]