226,569 matches
-
zonă naturală (păduri de foioase, pajiști naturale, pășuni, zone umede cu izvoare permanente, peșteri, goluri carstice, stâncării calcaroase și grohotișuri) încadrată în bioregiunea continentală a Hunedoarei, aflată la poalele Munților Metaliferi (grupă muntoasă aflată în extremitatea sudică a Apusenilor, ce aparțin lanțului carpatic al Occidentalilor). Acesta se află în bazinul hidrografic superior al râului Căian și include și rezervația naturală Calcarele din Dealul Măgura. „Măgurile Băiței” conservă patru habitate naturale de interes comunitar ("Păduri dacice de stejar și carpen, Păduri din
Măgurile Băiței () [Corola-website/Science/331305_a_332634]
-
pe o suprafață de 13.373 hectare. Situl reprezintă o zonă naturală (păduri de foioase, păduri de conifere, păduri în amestec, păduri în tranziție, pajiști naturale și stepe) încadrată în bioregiunea alpina a Munților Harghitei (grupa muntoasă a Carpaților Moldo-Transilvani, aparținând de lanțului carpatic al Orientalilor). Aria naturală se află la o altitudine cuprinsă între 1.500 și 1.800 m. și face parte (din punct de vedere geologic) din lanțul vulcanic neogen al munților Călimani - Gurghiu - Harghita, cu un relief
Harghita - Mădăraș (sit SCI) () [Corola-website/Science/331298_a_332627]
-
multifuncționale unde sunt expuse primele ediții ale operei lui Nicolae Iorga. În prima dintre acestea este adăpostită o bibliotecă istorică, alcătuită din carte curentă achiziționată în ultimii ani. Salonul familiei redă un interior, datând din ultimele decenii ale secolului trecut, aparținând unei familii cu un venit modest, dar cu un trecut prosper, timp în care s-au acumulat o serie de bunuri, provenind din agoniseală proprie sau moștenite de la familiile avute din care proveneau părinții istoricului. În camera copiilor, pasiunea cititului
Casa Memorială „Nicolae Iorga” () [Corola-website/Science/331323_a_332652]
-
organizat în casa tatălui compozitorului, Costache Enescu, casă în care George Enescu (1881 - 1955) a locuit nouă ani, și cuprinde 6 camere. Clădirea a fost ridicată în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Colecția conține obiecte care au aparținut compozitorului: piese de mobilier (recompunând atmosfera de epocă), pian, viori, partituri, manuscrise (printre care și opera Oedip, și testamentul muzicianului), fotografii și fotocopii, scrisori originale, cărți, picturi, mulajele mâinilor sale, masca mortuară, obiecte de îmbrăcăminte, afișe, distincțiile primite. Clădirea muzeului
Muzeul Memorial „George Enescu” din Dorohoi () [Corola-website/Science/331322_a_332651]
-
reprezentând 20 de milioane de ocurențe, lucrări apărute în anii 1789-1965, din care au rezultat 71.640 de cuvinte. După frecvență și procentajul din numărul de ocurențe, acestea se repartizează astfel: Marea majoritate a celor 907 cuvinte cele mai frecvente aparține fondului popular galo-roman. Cuvintele moștenite ale limbii franceze aparțin substratului galic și fondului latinesc popular. Începând cu secolul al VIII-lea î.Hr. se poate vorbi de substratul format de limba celtică a galilor, la care se adaugă și câteva vestigii
Lexicul limbii franceze () [Corola-website/Science/331267_a_332596]
-
anii 1789-1965, din care au rezultat 71.640 de cuvinte. După frecvență și procentajul din numărul de ocurențe, acestea se repartizează astfel: Marea majoritate a celor 907 cuvinte cele mai frecvente aparține fondului popular galo-roman. Cuvintele moștenite ale limbii franceze aparțin substratului galic și fondului latinesc popular. Începând cu secolul al VIII-lea î.Hr. se poate vorbi de substratul format de limba celtică a galilor, la care se adaugă și câteva vestigii preceltice. Acestea din urmă sunt foarte puține la număr
Lexicul limbii franceze () [Corola-website/Science/331267_a_332596]
-
Alte cuvinte sunt limitate la registrul familiar: "fissa" „repede”, "un chouia" „un pic”, "avoir la baraka" „a avea baftă”. La fel ca majoritatea limbilor europene, indiferent de familia din care fac parte, și franceza a adoptat numeroase cuvinte internaționale. Acestea aparțin unor domenii variate, mai ales științifice și tehnice, din care multe au intrat în vorbirea curentă: Sursa directă a acestor cuvinte poate fi limba în care au apărut inițial, de exemplu în cazul când reflectă o realitate specifică unei anumite
Lexicul limbii franceze () [Corola-website/Science/331267_a_332596]
-
imobilul fiind reconstruit, însă cu materiale moderne. Corpul de clădire ce găzduiește expoziția de bază a fost reconstruit în 1971 după proiectul și planul construcției ridicate pe același amplasament în ultimul sfert al secolului al XIX-lea, construcție ce a aparținut părinților lui D.P. Perpessicius și unde acesta s-a născut și a crescut. În 1977 aici s-a deschis Casa Memorială D.P. Perpessicius. În 1994, odată cu inaugurarea noului corp de clădire, reconstruit și acesta după planurile inițiale, Casa Memorială a
Casa Memorială „D. P. Perpessicius” () [Corola-website/Science/331325_a_332654]
-
fost redeschisă în urma reamenajării expoziției de bază. Fondul memorial cuprinde obiecte achiziționate de la familia poetului, criticului și istoricului literar Dimitrie Panaitescu Perpessicius (1891 - 1971): manuscrise, obiecte personale, piese de mobilier, cărți cu autograf, ediții rare, ediții princeps, fotografii-document care au aparținut scriitorului. În depozite se găsesc și alte fonduri memoriale: Vasile Băncilă, Nae Ionescu, Anton Dumitriu, Edmond Nicolau, Ana Aslan, Basil Munteanu, Mihail Sebastian. Clădirea muzeului este declarată monument istoric, având .
Casa Memorială „D. P. Perpessicius” () [Corola-website/Science/331325_a_332654]
-
este un muzeu județean din Oravița, amplasat în Str. Mihai Eminescu nr. 18. Clădirea a aparținut celui mai vechi teatru construit pe teritoriul actual al României (1817). Din 1997 găzduiește Muzeul de Istoria Culturii Cărășene, cu secții de istorie, geografie istorică, etnografie-folclor, arhiva documentara și bibliotecă "Sim Șam Moldovan - Ionel Bota" de carte și presa veche
Teatrul Vechi „Mihai Eminescu”. Muzeul de Istoria Culturii Cărășene () [Corola-website/Science/331329_a_332658]
-
mai vechi teatru construit pe teritoriul actual al României (1817). Din 1997 găzduiește Muzeul de Istoria Culturii Cărășene, cu secții de istorie, geografie istorică, etnografie-folclor, arhiva documentara și bibliotecă "Sim Șam Moldovan - Ionel Bota" de carte și presa veche, toate aparținând colecției prof. dr. Ionel Bota. Clădirea muzeului este declarată monument istoric, având . Teatrul Vechi „Mihai Eminescu”, monument istoric de artă și arhitectura, cel mai vechi edificiu teatral din spațiul culturii românești , fondat la 1817, este realizat în stilul barocului vienez
Teatrul Vechi „Mihai Eminescu”. Muzeul de Istoria Culturii Cărășene () [Corola-website/Science/331329_a_332658]
-
a fost reconstituită pe locul casei părintești din satul Prislop (în prezent Liviu Rebreanu, Bistrița-Năsăud) și organizată ca muzeu memorial prin efortul profesorului Sever Ursa, cu sprijinul localnicilor și contribuția soției și fiicei scriitorului. Casa, identică cu aceea care a aparținut familiei Rebreanu, s-a ridicat la marginea dinspre Năsăud a satului Prislop și a fost inaugurată la 2 iunie 1957. Cu ocazia inaugurării muzeului a avut loc și dezvelirea bustului dedicat romancierului, operă a profesorului Ioan Nichifor Someșan. Pe fațada
Muzeul Memorial „Liviu Rebreanu” () [Corola-website/Science/331321_a_332650]
-
placă de marmură cu următorul text: „ÎN ACEASTĂ CASĂ RECLĂDITĂ ÎN ANUL 1957 PRIN MUNCA LOCUITORILOR DIN PRISLOP-NĂSĂUD, A TRĂIT ÎN MIJLOCUL EROILOR SĂI DIN ROMANUL ION, MARELE SCRIITOR LIVIU REBREANU”. Sunt expuse biroul de lucru, fotografii de familie, alte obiecte aparținând prozatorului, ediții din opera lui Liviu Rebreanu (1885 - 1944), apărute în țară și străinătate. Muzeul este organizat din trei camere, în prima încăpere sunt expuse obiecte legate de începuturile activității sale de scriitor și dramaturg (reviste, manuale întocmite de Rebreanu
Muzeul Memorial „Liviu Rebreanu” () [Corola-website/Science/331321_a_332650]
-
din cele mai vechi timpuri ale existenței umane până la finele Primului Război Mondial. Călătoria începe, în prima sală, dedicată preistoriei, de la Paleolitic la prima epocă a fierului, cu exponate de la unelte simple din piatră asociate cu resturi de faună, la ceramică neolitică aparținând culturii Gumelnița. Din obiectele aparținând epocii bronzului reținem colierul din cuarț aventurin de la Gorgota. O sabie și câteva topoare celtice descoperite la Brătești și Ocnița ilustrează prima epocă a fierului, Hallstatt. Două săli sunt dedicate celei de-a doua epoci
Muzeul de Istorie din Târgoviște () [Corola-website/Science/331340_a_332669]
-
ale existenței umane până la finele Primului Război Mondial. Călătoria începe, în prima sală, dedicată preistoriei, de la Paleolitic la prima epocă a fierului, cu exponate de la unelte simple din piatră asociate cu resturi de faună, la ceramică neolitică aparținând culturii Gumelnița. Din obiectele aparținând epocii bronzului reținem colierul din cuarț aventurin de la Gorgota. O sabie și câteva topoare celtice descoperite la Brătești și Ocnița ilustrează prima epocă a fierului, Hallstatt. Două săli sunt dedicate celei de-a doua epoci a fierului, La Tene, și
Muzeul de Istorie din Târgoviște () [Corola-website/Science/331340_a_332669]
-
din cele mai vechi timpuri ale existenței umane până la finele Primului Război Mondial. Călătoria începe, în prima sală, dedicată preistoriei, de la Paleolitic la prima epocă a fierului, cu exponate de la unelte simple din piatră asociate cu resturi de faună, la ceramică neolitică aparținând culturii Gumelnița. Din obiectele aparținând epocii bronzului reținem colierul din cuarț aventurin de la Gorgota. O sabie și câteva topoare celtice descoperite la Brătești și Ocnița ilustrează prima epocă a fierului, Hallstatt. Două săli sunt dedicate celei de-a doua epoci
Complexul Național Muzeal „Curtea Domnească” () [Corola-website/Science/331338_a_332667]
-
ale existenței umane până la finele Primului Război Mondial. Călătoria începe, în prima sală, dedicată preistoriei, de la Paleolitic la prima epocă a fierului, cu exponate de la unelte simple din piatră asociate cu resturi de faună, la ceramică neolitică aparținând culturii Gumelnița. Din obiectele aparținând epocii bronzului reținem colierul din cuarț aventurin de la Gorgota. O sabie și câteva topoare celtice descoperite la Brătești și Ocnița ilustrează prima epocă a fierului, Hallstatt. Două săli sunt dedicate celei de-a doua epoci a fierului, La Tene, și
Complexul Național Muzeal „Curtea Domnească” () [Corola-website/Science/331338_a_332667]
-
Galați, amplasat în Str. Mr. Iancu Fotea nr. 2. Clădirea muzeului a fost construită în anii 1937 - 1939. S-a inaugurat la 24 ianuarie 1939, la cea de-a 80-a aniversare a Unirii Principatelor Române, în casa care a aparținut familiei Cuza și în care a locuit Alexandru Ioan Cuza în perioada când a fost judecător și pârcălab al județului Covurlui. Începuturile muzeologiei la Galați datează de la sfârșitul secolului al XlX-lea când, prin donația academicianului Vasile Alexandrescu Urechia, s-
Muzeul de Istorie „Paul Păltănea” () [Corola-website/Science/331344_a_332673]
-
de seamă, dar și să pună în evidență rafinamentul deosebit al proprietarilor. Sigiliul cu monogramă, servieta de diplomat (cu cifru), cutia pentru pălării (cu monogramă), o lampă de birou, trusa de birou, o călimară și o scrumieră care i-au aparținut, însemnele lojei masonice al cărui membru a fost, fotografii ale urmașilor săi, costumul popular și bijuterii care au aparținut Ecaterinei Kogălniceanu sunt valoroase piese de patrimoniu care conferă autenticitate ambientului creat. Având în vedere faptul că astfel de clădiri de
Muzeul Memorial „Mihail Kogălniceanu” () [Corola-website/Science/331349_a_332678]
-
cifru), cutia pentru pălării (cu monogramă), o lampă de birou, trusa de birou, o călimară și o scrumieră care i-au aparținut, însemnele lojei masonice al cărui membru a fost, fotografii ale urmașilor săi, costumul popular și bijuterii care au aparținut Ecaterinei Kogălniceanu sunt valoroase piese de patrimoniu care conferă autenticitate ambientului creat. Având în vedere faptul că astfel de clădiri de patrimoniu devenite muzee nu trebuie să rămână pentru generațiile viitoare doar depozitarele unor colecții de obiecte și pentru o
Muzeul Memorial „Mihail Kogălniceanu” () [Corola-website/Science/331349_a_332678]
-
de apă, teasc pentru struguri). Expoziția “Uneltele și tehnici populare de Valea Mureșului superior și din Câmpia Transilvaniei”, organizată în 1991 în opt săli ale cădirii, prezintă cele mai reprezentative exponate ale muzeului, ilustrând meșteșuguri și ocupații ale zonei, obiecte aparținând artei populare, ceramică mobilier, port popular și textile. Arhiva etnografică conține materiale multimedia, relevee, fotografii, schițe, desene din domeniul ocupațiilor și obiceiurilor zonei reprezentate.
Muzeul Etnografic din Reghin () [Corola-website/Science/331357_a_332686]
-
sunt relevate atât dimensiunea științifică, cât și cea culturală, chiar și în identificare populară românească a constelațiilor și a anumitor fenomene cosmice), observații astronomice gratuite a unor fenomene sau clase de obiecte din sistemul solar (planete, sateliți naturali etc.) ori aparținând universului de adâncime (galaxii, clustere etc.), organizează expoziții de bază (”Universul în mileniul III”, ”Sistemul Solar”, ”Mișcări pe bolta cerească”) și temporare (”Telescopul Hubble”, ”Instrumente și tehnici de navigație”, ”Astronomicus” etc.), găzduind de asemenea o colecție filatelică foarte valoroasă, cu
Planetariul din Baia Mare () [Corola-website/Science/331355_a_332684]
-
în anul 1963 de profesorul Nicolae Simache (1905-1972), ilustrează prin colecțiile sale evoluția mijloacelor de măsurare a timpului. Clădirea în care funcționează Muzeul Ceasului din 1971 este un monument de arhitectură de la sfârșitul secolului al XIX-lea (1890), care a aparținut magistratului și politicianului Luca Elefterescu. Casa păstrează, în linii generale, arhitectura și decorația originală, în stil romantic, inițialele primului proprietar regăsindu-se și azi, încadrate într-o splendidă feronerie a ușilor de la intrare. Expoziția de bază a muzeului prezintă o
Muzeul Ceasului „Nicolae Simache” () [Corola-website/Science/331366_a_332695]
-
Ploiești este și existența unui număr semnificativ de ceasuri de personalități culturale și politice, românești și străine, care prin valoarea și semnificația lor deosebită particularizează prestigiul și renumele acestei unice instituții culturale din România. Menționăm dintre acestea ceasurile care au aparținut domnitorului Alexandru Ioan Cuza, lui Mihail Kogălniceanu, regilor Carol I și Mihai I, țarului Alexandru al II-lea, Marelui Duce Nicolae, generalului Alexandru Averescu, istoricului Nicolae Iorga, diplomatului Nicolae Titulescu, poetului Vasile Alecsandri sau pictorului Theodor Aman. Diversitatea colecției Muzeului
Muzeul Ceasului „Nicolae Simache” () [Corola-website/Science/331366_a_332695]
-
este un muzeu județean din Ploiești, amplasat în Str. Democrației nr. 2. “Giuvaer al vechii noastre arte”- expresia îi aparține profesorului Nicolae Simache, întemeietorul lăcașurilor de cultură din județul Prahova - casa a fost construită în jurul anului 1785 de meșteri pricepuți pentru un negustor localnic. Urmând moda timpului, structura sa îmbină elemente de arhitectură românească cu unele de influență orientală. De pe la
Muzeul „Casa de târgoveț din secolele al XVIII-lea - al XIX-lea” (Hagi Prodan) () [Corola-website/Science/331364_a_332693]