227,325 matches
-
depășește capacitatea, concentrația de azotat va crește brusc în apele de suprafață sau subterane sau nu va crește azotatul ci sulfatul pe care îl dezlocuiește din combinații azotatul! În plus nitrații pe care îi tot deversăm actualmente în sol vor ajunge în unele acvifere peste doar ani sau decenii, când ne putem trezi brusc cu o prăbușire a calității multor ape. Azotații au asupra organismului animal efect de toxicitate prin multe mecanisme, direct sau prin alți compuși pe care îi formează
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
pe cele de origine naturală. Mecanismul de formare a ploii acide constă în oxidarea în atmosferă a oxizilor de azot și sulf la acid azotic și sulfuric sau aerosoli de azotat și sulfat, prin procese complexe incomplet elucidate de oameni. Ajung pe sol și în ape pe cale umedă sau uscată. Pe cale umedă ajung prin ploaie sau ninsoare sau "ocult" prin ceață, chiciură etc. Staționarea în atmosferă durează în medie mai multe zile, permițând astfel afectarea unor regiuni depărtate. Pe cale uscată ajung
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
în oxidarea în atmosferă a oxizilor de azot și sulf la acid azotic și sulfuric sau aerosoli de azotat și sulfat, prin procese complexe incomplet elucidate de oameni. Ajung pe sol și în ape pe cale umedă sau uscată. Pe cale umedă ajung prin ploaie sau ninsoare sau "ocult" prin ceață, chiciură etc. Staționarea în atmosferă durează în medie mai multe zile, permițând astfel afectarea unor regiuni depărtate. Pe cale uscată ajung prin difuzie ca și gaze sau în particule de aerosoli, ca azotat
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
Ajung pe sol și în ape pe cale umedă sau uscată. Pe cale umedă ajung prin ploaie sau ninsoare sau "ocult" prin ceață, chiciură etc. Staționarea în atmosferă durează în medie mai multe zile, permițând astfel afectarea unor regiuni depărtate. Pe cale uscată ajung prin difuzie ca și gaze sau în particule de aerosoli, ca azotat de amoniu sau sulfat de amoniu. În aceste cazuri staționează puțin în atmosferă, astfel că afectează mai mult regiunea înconjurătoare nu marile depărtări. Poluarea cu compuși organici biodegradabili
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
dezvoltării fiind foarte rar limitanți) conducând la o creștere puternică a algelor și macrofitelor ("înflorire") care apoi mor, cu consecințe grave. Eutrofizarea se produce mai rar în râuri și e mai puțin gravă ca cea pe lacuri. Agenți patogeni care ajung în ape pot fi bacterii, virusuri sau paraziți. Ei provoacă la om și animale boli transmise hidric, fie prin ingestie fie prin contact direct sau inhalare de aerosoli din apă contaminată. Contaminarea salină a apelor este cea mai răspândită poluare
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
sunt compuși organo-clorurați, fenoli, cetone etc. Mulți intră în clasa biocidelor (pesticide, fungicide, ierbicide, insecticide etc.). Există peste 10 milioane de compuși chimici, din care zeci de mii sunt în uz în industrie, ceea ce face ca în apă să poată ajunge o uriașă varietate, imposibil de identificat și dozat individual. De aceea se monitorizează numai compușii mai frecvenți și mai toxici. VI.2 Metode de depoluare a apei Creșterea calității apei unui râu o putem obține prin tehnici nestructurale (stoparea poluării
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
dinamica apelor subterane folosite ca apă potabilă (Egipt, China), în băile publice (Grecia, Roma) și pentru tratarea unor boli prin intermediul apelor termale și minerale. Una din primele observații de natură hidrologică apare în versetele eclesiaste atribuite regelui Solomon: “toate fluviile ajung în mare și marea nu deversează niciodată: or, fluviile care se varsă, nu încetează niciodată a curge...”. Istoria hidrologiei este mai interesată de apele terapeutice, comparativ cu cele potabile. Apele terapeutice, cunoscute și sub denumirea de minerale, au o origine
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
șervețelul va rămâne intact. 2.CAPCANA CHIMICĂ Pe obiecte care pot fi atinse de o persoană se presară o substanță numită albastru de brom fenol sau verde de brom fenol, substanțe care în stare uscată sunt aproape incolore. Dacă ele ajung pe degetele persoanei, datorită umidității se colorează în albastru, culoare care nu dispare nici la spălare, ci din contră se intensifică. 3.INELE COLORATE Dizolvați în 450ml de apă gelatină,după care turnați soluția în 3 sticluțe de câte 100
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
nu apare senzația de ușurare. 24.De ce nu putem bea apă de mare? Răspunsul este la îndemână dacă se cunoaște compoziția apei de mare. Aceasta conține săruri. 25.O cantitate de 100 g săruri provenite prin consumarea apei de mare, ajunse în sânge pot genera adevărate accidente. Dacă limita normală de săruri în sânge este depășită, organismul tinde să se debaraseze de cantitatea suplimentară de săruri, un rol important în această curățire jucându-l rinichii. 26.Un adult elimină aproximativ 1
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
conduc la aceasta - oricare ar fi mai apoi numele și figura prin care este recunoscută -, ele sunt totodată asemenea unei monede, care circulă doar Între și pentru oameni, obișnuite cum sunt să-și Împletească existența cu istoria oamenilor, cu care ajung să se confunde. Ca realitate În Întregime umană, religiile au manifestat și continuă să manifeste o gamă amplă de posibilități expresive. Factori de unitate, de comuniune, de viață și de pace, religiile constituie, de asemenea, factori de separare, de antagonism
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
urmare, de moarte. Principiu al mișcării, speranței și progresului, o religie poate fi totodată obstacol și rezistență la schimbare. Loc În care se celebrează și se confirmă ceea ce există, religiile se profilează și ca non-loc al utopiei și al așteptării, ajungând În anumite cazuri până la punctul În care se transformă În negare totală a lumii și a valorilor sale. Natura proteiformă a religiei Își adâncește rădăcinile, mai Întâi În condiționările istorice, În natura la fel de proteiformă a experienței umane și a expresiilor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
necesită, Înainte de toate, o arheologie preistorică a religiei. Dar acest tip de arheologie, la fel ca altele, nu poate funcționa dacă nu Își definește obiectul de studiu: dacă nu abordează, cel puțin Într-o formă provizorie, identitatea fenomenelor religioase. Se ajunge astfel la problema crucială a cercetării: ce este religia? Cum poate fi ea identificată printre urmele lăsate de o umanitate fără scriere? Trebuie să vorbim despre religie sau despre religii? În plus, a anticipa definirea religiei și a porni cu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
lăsate de o umanitate fără scriere? Trebuie să vorbim despre religie sau despre religii? În plus, a anticipa definirea religiei și a porni cu o asemenea premisă la examinarea dovezilor arheologice este o cale necesară, dar nu suficientă. S-ar ajunge la o simplă descriere: dar ceea ce se poate cere arheologiei preistorice sau antropologiei evoluției umane este de a contribui la definirea și explicarea religiei; adică de a oferi elemente În vederea caracterizării conținutului specific și diagnostic al fenomenului religios prin explicarea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
memoriei reapare un comportament bipolar nediferențiat, de tipul „activitate de joacă”/„activitate de școală”; se descoperă ramuri moarte, activități abandonate. La fel, și În cazul expresiilor religioase va trebui să ne așteptăm ca, urmând meandrele evoluției lor În timp, să ajungem la un stadiu relativ nediferențiat În care „religiosul” se dizolvă În „culturalul” generic, pierzându-și vizibilitatea și posibilitatea de a fi identificat. Faptul că nu avem de-a face cu o simplă ipoteză e sugerat de opoziția dintre două caracteristici
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
lume de dincolo, persoane responsabile de cult sau preoți, vestigii iconografice care indică prezența unei credințe În ființe supraomenești (Green, 1986). Dacă s-ar dori Întocmirea unei liste transculturale și diacronice ale expresiilor materiale ale comportamentului religios, s-ar putea ajunge la următoarea schemă: a) alegerea locurilor și a amplasării ambientale; b) obiecte rituale și liturgice; c) simboluri sau statui ale unor forțe sau ființe supraomenești („divinități”); d) structuri care să corespundă unor scopuri cel puțin parțial sacre: 1. mormintele și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pot distinge obiectele și structurile care au funcționat În contextul unui ritual personal de cele care au funcționat Într-un context domestic sau „amical” sau public și, În sfârșit, de cele ce țin de nivelul interacțiunii ideologico-politice În comunitate. A ajunge la un astfel de rezultat nu Înseamnă, desigur, reconstruirea „unei religii” moarte, dar constituie o contribuție care aduce lumină Într-o cercetare deloc ușoară. 5. FORME ALE RELIGIEI ȘI FORME SOCIOCULTURALETC "5. FORME ALE RELIGIEI ȘI FORME SOCIOCULTURALE" Partea metodologică
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
târziu (leptoliticul) apare destul de brusc aproximativ acum 40 000 de ani; neoliticul se manifestă În sud cam pe la 6 500 Î.Hr. și la nord spre 4 000; epoca de bronz Începe În Grecia spre 3 000 Î. Hr. și ajunge În Scandinavia puțin după 2000. Tabelul nr. 1. Evoluția umană: stadii socioculturale principale Notă: Reintroducerea „arheoliticului” este propunerea autorului. Paleoliticul timpuriu este adesea Împărțit În mijlociu și inferior. În Europa, paleoliticul târziu este numit paleolitic superior sau leptolitic, iar În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cu forme neobișnuite și sugestive, cum ar fi cochilii, fosile, minerale, pietre de râu. Aceste obiecte sunt adunate, purtate, folosite În intimitate sau În grup; când este cazul, se fac și ornamente personale, primele podoabe din istoria umană. Se putea ajunge la simetrie și la o anumită perfecțiune a formei În cazul unor obiecte confecționate din piatră șlefuită: calități care nu sunt indispensabile pentru funcționarea uneltei, dar care, probabil, deveniseră pentru meșteșugar indispensabile conceptual, nu doar estetic. Pentru cercetătorii contemporani ai
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
intensifică celebrarea sistematică a unor activități prelungite și organizate (deci ritualuri) În peșteri adânci. Nu Încape Îndoială că interacțiunea socială crescută Împreună cu mediul au creat un teren propice unei extraordinare elaborări ideologice. Dar nu se poate spune că aceasta a ajuns să fie o religie unitară sau că acele credințe au urmat bipolaritatea propusă. De altfel, „arta” de pe micile obiecte din siturile-locuință nu era structurată ca aceea din grote; cele două serii de date pot fi comparate, dar nu trebuie confundate
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
prima oară - cristale, chihlimbar, dinți umani, În sfârșit, figurine gravate. Formele denotă multiplicarea diferențelor tribale și etnice pe fondul unei matrice simbolice comune: poate că și podoabele vorbesc despre mituri. Curiozitatea pentru moarte ia aspecte atât de puternic ritualice, Încât ajunge să implice credințe codificate și prolixe despre destinul defuncților, În strânsă legătură cu viața și nevoile celor vii. Stropirea cadavrelor cu argilă roșie ar putea avea sau nu valoare sacrală (restituirea sângelui); argila servește, de fapt, scopurilor practice, cum ar
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
asupra trecutului ancestral, asupra timpului care transcende viața individului. Nu este hazardat să presupunem că au existat o serie de constructe mitologice pe subiecte de acest tip, mai ales la grupurile de vânători care - ca În Ucraina sau Dordogna - au ajuns să aibă un oarecare grad de sedentarism. Omul și-a Însușit ritmurile timpului, așa cum se observă din secvențele de semne de pe bucăți de oase și pietre de râu, pe lângă alte notații posibile ale calendarului (Marshack, 1991). Avem de-a face
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
activă. Întrucât imaginea are o viață a sa, ea poate fi „ucisă” (urme de lovituri, semne lăsate de sulițe) sau Înviată (picturi retușate). Acțiunea religioasă consta chiar și din Întoarcerea, secole de-a rândul, pentru a retușa culoarea până ce aceasta ajungea un singur motiv sau semn, pentru a rememora cu emoție actul creativ sau mitul pe care Înaintașii l-au lăsat moștenire În anumite locuri speciale. Se cunosc reprezentări care dansează, instrumente muzicale (flaute, lame vibrante sau churinga) și s-a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
alocuri, acestea sunt legate de marea vânătoare, de apă și de ploaie, de locurile sacre ale „originilor”, În Africa de Sud acestea au adesea la bază tauro-trag-ul sau eland-ul (o antilopă mare) și trădează o continuitate uimitoare cu miturile aborigene care au ajuns până la finalul războiului anglo-bur (Lewis-Williams, 1981; 1990). O continuitate de cel puțin 45 000 de ani este dovedită și de ornamentele personale făcute din mărgele de ouă de struț. Uneori era aruncată pulbere de argilă roșie peste cei Înhumați În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sălbatice; păsări răpitoare. Aripi ale prădătoarelor și capete ale caprelor adunate Într-o depunere rituală Într-un sit irakian din jurul anului 9 000 Î.Hr. (Zawi Chemi Shanidar) constituie ceea ce ar putea fi cea mai veche „jertfă” cunoscută. Asia Occidentală ajunge să constituie În sine o mare provincie, caracterizată timp de multe milenii de o comuniune aparte Între religie și societate. Nu este rară manipularea morților după rituri În mai multe faze, care cuprind trepanația craniană și decapitarea adulților pentru păstrarea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pereți și semne grafice convenționale simbolizând idei abstracte (ideograme). În patru milenii de viață, imaginile mitice și cultuale evoluează spre reprezentări mai naturaliste și descriptive, mai puțin Închise În vechiul lor simbolism ezoteric. Și dacă este adevărat că lumea egee ajunge să constituie un fel de relicvariu al moștenirii, chiar și contaminate, a Europei arhaice, atunci ecouri ale acesteia trebuie să fie perceptibile și În mitologia și cultele Greciei clasice. În urma studiului comparativ și diacronic al acestei mase de date, Gimbutas
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]