23,403 matches
-
în care apare amintesc de romanul "Cărarea pierdută" (1913) de Alain-Fournier, având o latură fantastică pronunțată. Din acest motiv, cercetătoarea Elizabeth Klosty Beaujour considera că Marie Urbach ar fi o vrăjitoare ce are legături cu Diavolul, asemănând-o cu Margareta, celebrul personaj al romanului "Maestrul și Margareta" (1966-1967) de Mihail Bulgakov. Marie are o reputație diabolică datorată curajului de a urca singură pe piscul Cele Trei Călugărițe sau de a coborî în grote adânci, precum și a lipsei de respect față de străvechea
Orașe și ani (roman) () [Corola-website/Science/333192_a_334521]
-
(11 mai 1914, Varșovia — 2 februarie 1998, Paris) a fost un vulcanolog și geolog francez. A devenit celebru prin faptul că a filmat erupții vulcanice și curgeri de lavă, fiind și autor al mai multor cărți despre vulcani. S-a născut în Varșovia (pe atunci în Imperiul Rus), tatăl său fiind un medic tătar, iar mama sa o
Haroun Tazieff () [Corola-website/Science/333236_a_334565]
-
lui Marcel Loubens atunci când cablul troliului s-a rupt, iar Loubens a căzut peste 80 de metri. El a murit după 36 de ore, iar cadavrul său a putut fi scos din peșteră abia în 1954. Harun Tazieff a devenit celebru în Franța, după publicarea cărții "Le Gouffre de la Pierre Saint-Martin" (apărută în 8 ediții, prima dintre ele fiind editată în 1952 de Editura Arthaud din Grenoble). Tazieff a murit în 1998 și a fost îngropat în Cimitirul Passy din cartierul
Haroun Tazieff () [Corola-website/Science/333236_a_334565]
-
Național de Arheologie). Transferul colecțiilor bibliotecii a fost făcut prin 1925. Biblioteca a suferit de pe urma bombardamentelor din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, iar ocupația militară ulterioară a clădirii a provocat pagube grave. Astăzi, palatul și clădirile adiacente găzduiesc celebrul Teatro San Carlo, mai micul Teatrino di Corte (recent restaurat), Biblioteca Nazionale Vittorio Emanuele III, un muzeu și birouri, inclusiv pe cele ale Consiliului de turism regional. În 1888, regele Umberto I de Savoia a făcut modificări la fațada de
Palatul Regal din Napoli () [Corola-website/Science/333266_a_334595]
-
mare biserică de cărămidă din lume, având o lungime de 105 m și o lățime de 66 m. Altarul principal al bisericii este un altar poliptic gotic care datează din 1511-1517 și a fost realizat de meșterul Michael din Augsburg. Celebrul ceas astronomic din biserică, cu o înălțime de peste 14 m, a fost realizat de Hans Düringer în 1464-1470. După reforma protestantă biserica a fost folosită mai întâi alternativ de catolici și luterani, apoi exclusiv de luterani. Până în 1945 a fost
Bazilica Sfânta Maria din Gdańsk () [Corola-website/Science/333302_a_334631]
-
clădirii. Din anul 1993 teatrul se află sub conducerea următorilor șefi de orchestră: Salvatore Accardo (1993-1995), Gabriele Ferro (1999-2004), Gary Bertini (2004-2005), Jeffrey Țațe (2005-2010) și Maurizio Benini (din 2010). Pe scena Teatrului Sân Carlo din Napoli are loc moartea celebrei cântărețe de operă Stilla în românul "Castelul din Carpați" (1892) al lui Jules Verne. Ea interpreta rolul Angélica din opera ficționala "Orlando" a compozitorului Arconati, aceasta fiind ultima să reprezentație înainte de plănuita să retragere datorată viitoarei căsătorii cu contele român
Teatrul San Carlo din Napoli () [Corola-website/Science/333321_a_334650]
-
a rămas nelocuită până în 1285, când Carol a murit și i-a succedat fiul său, Carol al II-lea. a devenit curând nucleul centrului istoric al orașului și a fost de multe ori locul în care s-au desfășurat evenimente celebre. De exemplu, la 13 decembrie 1294, papa Celestin al V-lea a demisionat ca papă într-o sală a castelului. Unsprezece zile mai târziu, Bonifaciu al VIII-lea a fost ales aici ca papă de Colegiul Cardinalilor și imediat s-
Castel Nuovo () [Corola-website/Science/333330_a_334659]
-
Francesco Laurana, a fost adăugat la poarta principală pentru a sărbători intrarea lui Alfonso în Napoli. Decorația a fost realizată de sculptorii Pere Johan și Guillem Sagrera, chemați de Alfonso din Catalonia. Într-o sală a castelului a avut loc celebra conspirație a baronilor împotriva regelui Ferdinand I, fiul lui Alfonso. Regele a invitat baronii pentru o sărbătoare; dar, de la un anumit moment, a dispus postarea străjerilor la toate ușile sălii, iar toate baronii au fost arestați și mai târziu executați
Castel Nuovo () [Corola-website/Science/333330_a_334659]
-
la Regatul Piemontului în 1860, palatul a devenit sediul comandantului militar al provinciile napoletane, generalul Enrico Morozzo Della Rocca. Astăzi, palatul este reședința comandantului general al forțelor armate din sudul Italiei. Palatul Salerno a găzduit, de asemenea, "cafeneaua turcească", o celebră adunare literară și artistică. Palatul are o fațadă realizată în stil neoclasic asemănătoare cu cea a palatului de vizavi, "Palazzo della Foresteria", actualmente sediul prefecturii. Aripa marginală a clădirii poartă încă numele de "Palazzo Croce", un nume derivat din prezența
Palatul Salerno din Napoli () [Corola-website/Science/333332_a_334661]
-
Liturghia Cuvântului, apoi, începând din sec. al V-lea, trimiterea credincioșilor la terminarea celebrării Liturghiei. Sub numele de misă au fost compuse, începând din sec. al XIII-lea, numeroase opere vocale a capella destinate să ilustreze textele liturgice. Printre compozitorii celebri de mise amintim pe Guillaume de Machaut, Guillaume Dufay, Johannes Ockeghem, Josquin des Prés, Orlando di Lasso, Giovanni Pierluigi da Palestrina. Începând cu sec. al XVII-lea, misa devine concertantă și admite instrumentele odată cu Nicolas Formé (1567 - 1638), Marc-Antoine Charpentier
Misă (muzică) () [Corola-website/Science/333356_a_334685]
-
Guillaume Dufay, Johannes Ockeghem, Josquin des Prés, Orlando di Lasso, Giovanni Pierluigi da Palestrina. Începând cu sec. al XVII-lea, misa devine concertantă și admite instrumentele odată cu Nicolas Formé (1567 - 1638), Marc-Antoine Charpentier, Antonio Lotti (v. 1667 - 1740). Între misele celebre se numără "Misa cu patru psalmi" de Claudio Monteverdi, "Misa în Si minor" de Johann Sebastian Bach, "Missa solemnis" de Ludwig van Beethoven, "Missa Brevis" și "Missa Longa" de Wolfgang Amadeus Mozart, 14 mise, printre care "Missa in tempore belli
Misă (muzică) () [Corola-website/Science/333356_a_334685]
-
24 mai 1973, Pedro este arestat, dar în închisoare comite multe alte crime, ajungând să obțină 400 de ani de detenție. Datorită sistemului de detenție din țară, este eliberat la 24 aprilie 2017, după 34 de ani de închisoare. este celebru nu numai pentru crimele comise, ci și pentru faptul că a promis uciderea altor persoane, printre care și un alt criminal în serie, Francisco de Assis Pereira.
Pedro Rodrigues Filho () [Corola-website/Science/333363_a_334692]
-
de a le învăța o meserie artizanală cum ar fi cusătoria sau dantelăria. Această asistență prevenea astfel ca acele fete să fie nevoiet să aleagă prostituția pentru a obține mijloacele de trai. Lucrările de dantelărie realizate în acest institut sunt celebre și foarte căutate.
Le Zitelle () [Corola-website/Science/333371_a_334700]
-
Tânăr, apoi cu pictorul de compoziție Eduard Kurzbauer. Nemulțumită de lucrul în studio, Bertha decide să studieze în natură. Se împrietenește cu pictorița suedeză Jeanna Bauck, cu care întreprinde mai multe călătorii de studiu în Italia. De altfel, unul din celebrele portrete ale Berthei Wegmann este cel dedicat prietenei sale, lucrare prin care depășește tiparele epocii în care artistul era predominant de gen masculin. Cele două se mută la Paris în 1881, unde Bertha expune la câteva saloane și se bucură
Bertha Wegmann () [Corola-website/Science/333388_a_334717]
-
Regatului Lombardia-Veneția (1818-1848). Lucrările de construcție au fost conduse de inginerul Andrea Noale, iar de realizarea armăturilor s-a ocupat inginerul Bermani. Pe parcursul executării lucrărilor, antreprenorul Antonio Busetto a fost asistat din prietenie de inginerul Pietro Modulo, o rudă a celebrului jurist din Padova, Antonio Modulo, autor, împreună cu Gio. Batta Cavalini, al faimosului "Notarelon", primul inventar alfabetic analitic al actelor civile existente în oraș. La momentul construcției sale era cel mai lung pod din lume. Podul peste laguna venețiană a fost
Podul Libertății din Veneția () [Corola-website/Science/333386_a_334715]
-
în 1799, în timp ce Romă era ocupată de către Armata Revoluționară Franceză, Conclavul papal care l-a ales pe Papă Pius al VII-lea a fost convocat acolo. Cardinalii s-au întâlnit în "chorum nocturnis" (sau corul nocturn), unde este încă expusă celebra pictură pe pânză "Sfanțul Gheorghe ucigând balaurul" de Vittore Carpaccio. Cu toate acestea, în 1806 mănăstirea a fost desființată și călugării alungați; multe dintre comorile rămase ale mănăstirii au fost vândute sau furate. Doar câțiva călugări au putut să rămână
Mănăstirea San Giorgio Maggiore () [Corola-website/Science/333383_a_334712]
-
a rândul. O serie de elemente din descrierea femeii iubite au fost preluate, de asemenea, de poeții din generațiile următoare. Imru’al-Qays este un maestru al descrierilor, fiind imitat și în această privință de poeții care i-au urmat. Sunt celebre descrierile sale de cai și comparația lor cu diferite animale și păsări ( gazela, struțul, vulturul, vulpea, lupul ) sau elemente ale naturii ( stâncile, ploaia, muntele ), descrierea fulgerului, deșertului. Mulțimea comparațiilor oferă poeziei sale o nesfârșită bogăție de imagini care se succed
Divizia 3 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/333420_a_334749]
-
și cazărmile ofițerilor. Reconstrucția a avut loc între 1599 și 1601 sub conducerea arhitectului Domenico Fontana. În ciuda reconstrucției succesive de-a lungul secolelor, castelul își conserva structura sa inițială. Construit din tuf vulcanic, el domină orașul Napoli, iar chiar de la celebrul incidentul Tavola Strozzi (sfârșitul secolului al XV-lea) a fost timp de secole un simbol și un bastion al opresiunii guvernamentale. Aici a fost închis în 1604 Tommaso Campanella, considerat eretic, iar mai tarziu, în 1799, au fost deținuți patrioții
Castel Sant'Elmo () [Corola-website/Science/333341_a_334670]
-
("Deadly women") este un serial tv produs de ID Investigation Discovery, prezentat de Candice Delong și narat de Lyanne Zager. Este un documentar gen crimă care analizează poveștile unor criminale celebre. În fiecare episod se spun 3 povești ale unor criminale în care apar reporteri precum Diane Fanning,legistul Janis Amatuzio sau persoane simple(rude,prieteni ale victimelor sau a criminalilor)care spun evenimente importante. Primele episoade au apărut în 2005
Femei criminale () [Corola-website/Science/333432_a_334761]
-
Pe 27 februarie 1968 formația, acompaniată de orchestra de coarde a orașului Massachusetts alcătuită din 17 membri, a pornit în primul lor turneu german cu spectacole la Hamburg Musikhalle. Formația a fost susținută de Procol Harum (care aveau un hit celebru, "A Whiter Shade of Pale"). Turneul i-a dus la 11 locații în tot atâtea zile și au susținut în total 18 concerte. După aceea, formația s-a deplasat în Elveția. Pe 17 martie formația a apărut la emisiunea "The
Bee Gees () [Corola-website/Science/333361_a_334690]
-
Grație statutului special din 1360, azilul s-a îmbogățit rapid prin primirea mai multor donații. Acest lucru i-a permis în 1544 procuratorului de San Marco să ia în mod independent inițiativa de a renovă complet această clădire, sarcina încredințată celebrului Jacopo Sansovino al carui proiect a fost aprobat în anul următor. În cursul anului 1547, lucrările au trebuit să fie suspendate temporar. Dogele Francesco Donà a subliniat procuratorilor ca unică autoritate a azilului era, conform vechiului obicei, numai dogele. Pentru
Ca' di Dio (Veneția) () [Corola-website/Science/333441_a_334770]
-
În timp ce majoritatea de caracter popular, a jucat o mulțime de stiluri si a fost cantareata cea mai lunga (ce mai înzestrați) în epoca iei. Ea a cântat zambras, boleros cubanos, tangouri și chiar mazurcas, gen care a fost introdus de către celebrul Carlos Gardel. Cu toate acestea ea a excelat ca interpret dublupas, devenind numit "Reguna dublupas". De asemenea, includ calitatea sa mare ca, cântăreț flamenco, jucând cluburi la fel de diverse ca highland, Columbia, Guajira, fandangos, soleares, tanguillos, sevillanas și săgeți. Tocmai când
Estrellita Castro () [Corola-website/Science/334528_a_335857]
-
care a decis, după o aruncare cu banul, să-și petreacă ultimele zile de viață la Hotel del Coronado. O mare parte a romanului este reprezentată de un jurnal secret, completat frecvent de Richard. El devine obsedat de fotografia unei celebre actrițe, Elise McKenna, actriță ce a jucat pe scena hotelului în anii 1890. După câteva cercetări, Richard descoperă că ea a avut un manager supra-protectiv, pe nume William Fawcett Robinson, că nu s-a măritat, dar și că ar fi
Undeva, cândva (roman) () [Corola-website/Science/334639_a_335968]
-
Ivan L'vovici Blok (în ; n. 1858 - d. 1906) a fost un om de stat rus, viceguvernator al guberniilor Basarabia și Ufa, ulterior, guvernator al guberniilor Grodno și Samara. A fost unchiul celebrului poet rus Aleksandr Blok. În anii 1870, Ivan a locuit cu părinții săi în Sankt Petersburg, în apropiere de Podul Palatului. Și-a început cariera de funcționar public la 16 mai 1880, în următorii 10 ani, însă, nu se cunoaște
Ivan Blok () [Corola-website/Science/334642_a_335971]
-
fost o eroina sârbă a Primului Război Mondial, cu grad de sergent în Regimentul 2 Infanterie al Armatei Sârbe, decorată de patru țări (Șerbia, Franța, Regatul Unit, Rusia). Ea a fost cea mai decorată femeie-soldat a Șerbiei și una dintre cele mai celebre femei care au luptat în Primul Război Mondial. A fost rănită în lupte de nouă ori și a fost poreclita „Ioana d'Arc a Șerbiei”. S-a născut în 1890 (deși dosarul său de personal din Armată afirmă că anul
Milunka Savić () [Corola-website/Science/334683_a_336012]