25,546 matches
-
pentru care scria anual câte un eseu alcătuit din patru părți. Însă în anul 1978 a fost rugat să scrie o povestire SF în patru părți, lucru pe care autorul l-a făcut în timpul unei călătorii cu trenul spre California. Povestirea a apărut la începutul anului 1979. Povestirea a apărut pentru prima oară în numărul din ianuarie 1980 al revistei "Analog Science Fiction and Fact", fiind reeditată ulterior în culegerea de față și în "The Best Science Fiction of Isaac Asimov
Vântul schimbării () [Corola-website/Science/325373_a_326702]
-
alcătuit din patru părți. Însă în anul 1978 a fost rugat să scrie o povestire SF în patru părți, lucru pe care autorul l-a făcut în timpul unei călătorii cu trenul spre California. Povestirea a apărut la începutul anului 1979. Povestirea a apărut pentru prima oară în numărul din ianuarie 1980 al revistei "Analog Science Fiction and Fact", fiind reeditată ulterior în culegerea de față și în "The Best Science Fiction of Isaac Asimov" (1986) și "Robot Dreams" (1986). Fizicianul ateu
Vântul schimbării () [Corola-website/Science/325373_a_326702]
-
Vocea îl împiedică fără efort. În cele din urmă, omul realizează că Vocea nu are cunoștință despre propria sa creație și, implicit, nici despre distrugerea ei și își stabilește ca scop găsirea celui din urmă răspuns: cum să distrugă Vocea. Povestirea a fost scrisă în onoarea primei navete "Columbia", al cărei prim zbor a avut loc în anul 1981. Ea a apărut în pe 10 aprilie 1981 în suplimentul "Today" al ziarului "Gannett". Povestirea, scrisă pentru un serial hollywoodian care nu
Vântul schimbării () [Corola-website/Science/325373_a_326702]
-
din urmă răspuns: cum să distrugă Vocea. Povestirea a fost scrisă în onoarea primei navete "Columbia", al cărei prim zbor a avut loc în anul 1981. Ea a apărut în pe 10 aprilie 1981 în suplimentul "Today" al ziarului "Gannett". Povestirea, scrisă pentru un serial hollywoodian care nu a mai fost produs niciodată, a apărut pentru prima dată în numărul din februarie 1982 al revistei "Isaac Asimov's Science Fiction Magazine", fiind reeditată în culegerea de față, precum și în "Robot Dreams
Vântul schimbării () [Corola-website/Science/325373_a_326702]
-
să urce pe scara companiei, șantajându-și superiorii, până când aceștia decid că este cazul să îi adminstreze antidotul. Tentativa lor este împiedicată de logodnica lui John, Susan, căreia îi promite că nu-și va mai folosi puterea pentru scopuri malefice. Povestirea are la bază o idee a arheologului specializat în paleolitic Alexander Marshak, pe care acesta i-a împărtășit-o lui Asimov. Textul a fost publicat în numărul din februarie 1979 al revistei "Isaac Asimov's Science Fiction Magazine". Asimov colabora
Vântul schimbării () [Corola-website/Science/325373_a_326702]
-
specializat în paleolitic Alexander Marshak, pe care acesta i-a împărtășit-o lui Asimov. Textul a fost publicat în numărul din februarie 1979 al revistei "Isaac Asimov's Science Fiction Magazine". Asimov colabora cu revista "Gallery", căreia îi furniza periodic povestiri cu mistere care formau o serie. Textul de față a fost respins de către editorul Eric Potter pentru că era fantasy și, după ce a operat modificările necesare pentru a nu mai semăna cu celelalte texte ale seriei, Asimov a publicat-o în
Vântul schimbării () [Corola-website/Science/325373_a_326702]
-
a nu mai semăna cu celelalte texte ale seriei, Asimov a publicat-o în numărul din aprilie 1982 al revistei "The Magazine of Fantasy and Science Fiction". Ea a deschis drumul unei alte serii asimoviene, Azazel. Aceasta este o altă povestire din seria drăcușorului Azazel și a fost publicată în numărul din noiembrie 1982 al revistei "The Magazine of Fantasy and Science Fiction". Povestirea a apărut în numărul din vara anului 1977 al revistei "Isaac Asimov's Science Fiction Magazine". Jim
Vântul schimbării () [Corola-website/Science/325373_a_326702]
-
Fantasy and Science Fiction". Ea a deschis drumul unei alte serii asimoviene, Azazel. Aceasta este o altă povestire din seria drăcușorului Azazel și a fost publicată în numărul din noiembrie 1982 al revistei "The Magazine of Fantasy and Science Fiction". Povestirea a apărut în numărul din vara anului 1977 al revistei "Isaac Asimov's Science Fiction Magazine". Jim Postul pariază că roka sa care se hrănește cu zahăr pudră poate învinge într-un concurs un elivierme care folosește fotosinteza. Pariul pus
Vântul schimbării () [Corola-website/Science/325373_a_326702]
-
învinge într-un concurs un elivierme care folosește fotosinteza. Pariul pus de el îi aduce o grămadă de bani, confirmând dictonul "Prost să fii, noroc să ai". În februarie 1976, revista "Seventeen" i-a solicitat lui Asimov să scrie o povestire science fiction polițistă pe tema bicentenarului Statelor Unite. Textul scris de Asimov a fost respins și acesta, după ce l-a redus la jumătate din lungimea inițială, l-a publicat în numărul din februarie 1977 din "Saturday Evening Post". În culegerea de
Vântul schimbării () [Corola-website/Science/325373_a_326702]
-
l-a publicat în numărul din februarie 1977 din "Saturday Evening Post". În culegerea de față apare versiunea inițială integrală. În cadrul unei antologii realizate de Asimov împreună cu Alice Laurance, "Speculation", erau cuprinse texte al cărui autor nu era trecut în dreptul povestirii. Lista autorilor apărea la începutul antologiei, iar cititorii trebuiau să își dea seama care povestire aparține fiecăruia. Antologia a apărut în anul 1982.
Vântul schimbării () [Corola-website/Science/325373_a_326702]
-
față apare versiunea inițială integrală. În cadrul unei antologii realizate de Asimov împreună cu Alice Laurance, "Speculation", erau cuprinse texte al cărui autor nu era trecut în dreptul povestirii. Lista autorilor apărea la începutul antologiei, iar cititorii trebuiau să își dea seama care povestire aparține fiecăruia. Antologia a apărut în anul 1982.
Vântul schimbării () [Corola-website/Science/325373_a_326702]
-
(în ) este una dintre cele 56 povestiri scurte cu Sherlock Holmes ale lui Sir Arthur Conan Doyle și a noua povestire din volumul "Aventurile lui Sherlock Holmes". Ea a fost publicată în revista Strand Magazine din martie 1892, cu ilustrații de Sidney Paget, apoi în volumul ""Aventurile
Aventura degetului cel mare al inginerului () [Corola-website/Science/325387_a_326716]
-
(în ) este una dintre cele 56 povestiri scurte cu Sherlock Holmes ale lui Sir Arthur Conan Doyle și a noua povestire din volumul "Aventurile lui Sherlock Holmes". Ea a fost publicată în revista Strand Magazine din martie 1892, cu ilustrații de Sidney Paget, apoi în volumul ""Aventurile lui Sherlock Holmes"" (în ) editat la 14 octombrie 1892 de George Newnes Ltd din
Aventura degetului cel mare al inginerului () [Corola-website/Science/325387_a_326716]
-
mari de nichel și tablă, dar nicio monedă. Acestea se aflau probabil în cutiile voluminoase din trăsură. Acest caz este unul dintre puținele în care Holmes nu reușește să-i aducă pe răufăcători în fața justiției. În al doilea paragraf al povestirii, Watson afirmă că acest caz a avut loc "în cursul anului 1889, la scurtă vreme după căsătorie". După afirmația sa, acesta este unul dintre cele două cazuri aduse de dr. Watson în atenția lui Sherlock Holmes, celălalt fiind cazul nebuniei
Aventura degetului cel mare al inginerului () [Corola-website/Science/325387_a_326716]
-
atenția lui Sherlock Holmes, celălalt fiind cazul nebuniei colonelului Warburton, care i-a oferit detectivului un teren propice pentru un observator ager și original". Cazul nebuniei colonelului Warburton este un caz inedit, el nefiind povestit de Arthur Conan Doyle. Această povestire a servit ca sursă de inspirație pentru al 41-lea film cu Sherlock Holmes (filmat în 1923) din seria de filme mute cu Eille Norwood. Povestirea a fost adaptată pentru un episod din 1954 al serialului de televiziune "Sherlock Holmes
Aventura degetului cel mare al inginerului () [Corola-website/Science/325387_a_326716]
-
colonelului Warburton este un caz inedit, el nefiind povestit de Arthur Conan Doyle. Această povestire a servit ca sursă de inspirație pentru al 41-lea film cu Sherlock Holmes (filmat în 1923) din seria de filme mute cu Eille Norwood. Povestirea a fost adaptată pentru un episod din 1954 al serialului de televiziune "Sherlock Holmes" cu Ronald Howard în rolul lui Holmes și Howard Marion Crawford în rolul dr. Watson. Episodul a fost intitulat "The Case of the Shoeless Engineer", iar
Aventura degetului cel mare al inginerului () [Corola-website/Science/325387_a_326716]
-
literară fiind concentrate operele lui S. Bărnuțiu, A.D.Xenopol, Pompiliu Eliade, G. Barițiu. Sunt consacrate articole pe probleme sociale importante: Revoluția de la 1848, Unirea Principatelor, Războiul pentru Independență etc. În 1922, Ion Agârbiceanu a publicat în revista "Cosînzeana" din Cluj povestirea "Piciorul de lemn", prima formă a romanului "Stana". În 1990 a apărut revista "Cosânzeana", fondată de Andrei Hegedüs și editată de Școala de Arte și Meserii „Sfânta Maria” în colaborare cu cotidianul "Mesagerul de Bistrița-Năsăud" inițial un număr pe an
Cosînzeana (revistă) () [Corola-website/Science/325392_a_326721]
-
(în ) este una dintre cele 56 povestiri scurte cu Sherlock Holmes ale lui Sir Arthur Conan Doyle și a șaptea povestire din volumul "Memoriile lui Sherlock Holmes" (respectiv a șasea în edițiile americane ale acestui volum). Ea a fost publicată în revista Strand Magazine din iunie 1893
Enigma din Reigate () [Corola-website/Science/325397_a_326726]
-
(în ) este una dintre cele 56 povestiri scurte cu Sherlock Holmes ale lui Sir Arthur Conan Doyle și a șaptea povestire din volumul "Memoriile lui Sherlock Holmes" (respectiv a șasea în edițiile americane ale acestui volum). Ea a fost publicată în revista Strand Magazine din iunie 1893, cu ilustrații de Sidney Paget, apoi în volumul ""Memoriile lui Sherlock Holmes"" (în ) editat
Enigma din Reigate () [Corola-website/Science/325397_a_326726]
-
Magazine din iunie 1893, cu ilustrații de Sidney Paget, apoi în volumul ""Memoriile lui Sherlock Holmes"" (în ) editat în anul 1894 de George Newnes Ltd din Anglia. În 1927, Conan Doyle a clasat "" pe locul 12 în lista celor 12 povestiri favorite cu Sherlock Holmes. Watson se deplasează cu Holmes la moșia unui vechi prieten, colonelul Hayter, de lângă Reigate, în comitatul Surrey. Scopul deplasării îl constituia faptul că detectivul avea nevoie de odihnă după un caz destul de obositor, pe care l-
Enigma din Reigate () [Corola-website/Science/325397_a_326726]
-
alternează. Prin analizarea scrisului, el constată că un om este tânăr, iar celălalt destul de bătrân. Mai mult decât atât, ei sunt înrudiți. Holmes, un expert în studierea scrisului de mână, nu exprimă aceste constatări sau orice alte observații până la sfârșitul povestirii. De asemenea, el observă că în fragmentul de text apar cuvintele "douăsprezece fără un sfert", care coincid cu momentul uciderii lui William Kirwan. Unul dintre primele fapte care încep să iasă la iveală este existența unui litigiu îndelungat între Acton
Enigma din Reigate () [Corola-website/Science/325397_a_326726]
-
să încerce așa ceva cu Alec -, iar ei s-au gândit să se folosească de spargerea recentă pentru a scăpa de Kirwan. Dacă ar fi fost puțin mai atenți la detalii, ei ar fi putut să scape de orice bănuială. Acțiunea povestirii se petrece în intervalul 14 - 26 aprilie 1887. Aceasta este una dintre rarele povestiri care arată o parte din dăruirea lui Watson și din viața sa de dinaintea întâlnirii lui Holmes, precum și încrederea lui Holmes în Watson. Colonelul Hayter este un
Enigma din Reigate () [Corola-website/Science/325397_a_326726]
-
spargerea recentă pentru a scăpa de Kirwan. Dacă ar fi fost puțin mai atenți la detalii, ei ar fi putut să scape de orice bănuială. Acțiunea povestirii se petrece în intervalul 14 - 26 aprilie 1887. Aceasta este una dintre rarele povestiri care arată o parte din dăruirea lui Watson și din viața sa de dinaintea întâlnirii lui Holmes, precum și încrederea lui Holmes în Watson. Colonelul Hayter este un fost pacient tratat de Watson în Afganistan și s-a oferit să-i găzduiască
Enigma din Reigate () [Corola-website/Science/325397_a_326726]
-
iar succesul său nu a reușit să-l scoată din deprimare. El are nevoie de ajutorul lui Watson și-i trimite o telegramă de la Lyon, iar Watson sosește în camera lui în mai puțin de 24 de ore. La începutul povestirii, Watson îl avertizează pe Holmes să se odihnească și să nu se apuce de o nouă problemă. Cu toate acestea, Watson cunoaște și a evidențiat în alte scrieri că inactivitatea este un lucru aproape imposibil pentru Holmes. La încheierea cazului
Enigma din Reigate () [Corola-website/Science/325397_a_326726]
-
lucru aproape imposibil pentru Holmes. La încheierea cazului, el îi spune lui Watson: Cred că vacanța noastră liniștită la țară a fost un adevărat succes și cu siguranță mă voi întoarce mâine mult mai înviorat în strada Baker". La începutul povestirii, dr. Watson menționează o serie de cazuri investigate anterior de Sherlock Holmes: Dr. Watson menționează că acestea "sunt mult prea proaspete în mintea publicului și au o prea strânsă legătură cu politica și finanțele pentru a fi subiecte potrivite în cadrul
Enigma din Reigate () [Corola-website/Science/325397_a_326726]