23,406 matches
-
Dar această meditație, care ar putea umple o lungă bătrânețe, se poate reduce la fulgerătoarea viziune a ultimelor ceasuri, de dinaintea „prematurei” mele morți. Bărbatul care scria aceste rânduri tocmai Împlinise 46 de ani. Există o evoluție a vocii și a tonului În jurnalul lui Drieu, care marchează o deplasare dinspre zona realului spre cea a irealității. Prizonier al unei aglomerări de evenimente care Îl agresează fără nici un răgaz, el Încearcă să plonjeze Într-o lume a fantasmelor. Nu mai are decât
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
un lanț fără sfârșit, ea percepe insignifianța propriului prezent cu o Îndurerată uimire. Exaltată, ușor romanțioasă, ea comunică multă vreme În clișeele imaturității pe care știe să o mimeze cu un farmec provenit dintr-un Îndelung exercițiu al autoanalizei. În tonuri Întunecate, cu un atent cultivat aer desuet, cu o prețiozitate pe care fragilitatea vârstei o răscumpără miraculos, Sylvia Plath pare mai degrabă destinată unei cariere filozofice decât uneia literare. Analizează până la obsesie cele mai mici detalii ale banalei vieți de
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
În slujba altora - prin muncă socială sau de alt fel? Aș deveni atunci oare mai sensibilă față de ceilalți oameni și problemele lor? Aș fi atunci capabilă să scriu cinstit și despre alte ființe decât despre adolescenta Înaltă și introspectivă? Chiar dacă tonul e ezitant și plin de contradicții, nu e mai puțin adevărat că Sylvia Plath e pe deplin conștientă de ceea ce o așteaptă. Semnele de Întrebare diseminate cu destulă generozitate În Întregul text al jurnalului vorbesc, În fapt, nu de ezitările
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
fi și un a nu fi apriorice. E, probabil, stadiul cel mai complex din viața jurnalului intim, pentru că „stadiul precizării ideilor” necesită o sumă de operații mentale de o mare delicatețe. El va da, În cele din urmă, nu doar „tonul” jurnalului, ci va stabili Întreaga lui strategie. Pactul retoric Prea Îndepărtat Încă de o formulă precisă, incapabil să se identifice cu o realitate anume, jurnalul, pură proiecție spirituală, se dovedește neputincios În surmontarea complexelor induse de o bogată activitate ficțională
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
e, Într-un fel, o poziție terminală a jurnalului. Astfel de considerații se Întâlnesc doar la capătul unor ani Întregi de exersare a confesiunii zilnice. De la orgoliosul: „Luni. Eu. Marți. Eu. Miercuri. Eu. Joi. Eu.” al lui Gombrowicz 13, până la tonul aproape acru al lui Gide nu se interpun două mentalități doar, ci ani și ani de zile de practică diaristă. Jocul ideii presupune, adeseori, și despărțirea autorului de sine. Dialog prin ricoșeu Eul intrinsec, atât de caracteristic jurnalului intim, devine
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
pure”, nu cu violență, ci bazându-se pe elemente de valoare tradițională, fiind „concepută de astă dată ca un «mijloc» poetic și considerată în sensul absolut contemporan al poeziei”. Neîndoielnic, mai toți poeții de la Cercul Literar au fructificat această teorie, tonul lor fiind preponderent baladesc până târziu: Ștefan Aug. Doinaș, Eta Boeriu, Ioanichie Olteanu, Dominic Stanca ori mai puțin cunoscutul Al. T. Țion. Cât despre S., a fost în exclusivitate baladist. Tot Ion Vartic susține că el „a ilustrat cu strălucire
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289860_a_291189]
-
Iată în continuare câteva aspecte importante: autismul primar (Kanner) comunică prin ecolalie și limbaj cinetic ectosemantic, iar psihopatia Asperger are elaborat un limbaj verbal cu unele carențe, adesea reproducând chiar accentul terapeutului (ori a partenerului de conversație). Aproape toți au tonul și vocea monotonă, mimica săracă și sunt lipsiți de capacitatea de a-și imagina ceva, chiar prin joc, prezentând o incapacitate de centrare a unui întreg intelectiv. Toate aceste aspecte ne condiționează terapia în mod specific fiecărui caz pe care
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
fizic sau verbal; plânge și cere mereu ceva, refuză spălarea pe cap, tăierea unghiilor, spălarea pe dinți; preferință clară pentru anumite haine, se descalță rapid de papuci. * Astuparea urechilor cu mâna; face mult zgomot ca să blocheze zgomotul celorlalți; preferință pentru tonuri joase; preferă căștile pe urechi. * Pune mâna la ochi în anumite situații (ochelari de protecție). * Mănâncă greu, alege mâncarea, vomită. * Nu-i place mirosul de ceapă prăjită, alt parfum. * Refuză să urce scările. * Se împiedică tot timpul. Stimulii senzoriali au
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
diftongate, fonemele terminale sunt adesea eludate, oclusivele posterioare sunt slab pronunțate, fapt cauzat de aspectul paretic al glotei, siflantele și șuierătoarele sunt slăbite. Ceea ce impresionează este inversarea unor nazale cu oclusive și fricative, inversarea de silabe, egalizarea ritmului și a tonului, toate conducând către o aprozodie vădită. Fiind vorba de o dizartrie pseudobulbară (fiind lezate căile supranucleare bilaterale care unesc acești nuclei cu scoarța) este ușor afectat și actul masticației și al deglutiției cât și cel al respirației. Fața copilului este
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
legătura dintre sunetul auzit și cel emis. R. West precizează că „vorbirea nu se dezvoltă din strigătele de protest, foame sau durere ale copilului, acestea pot fi preexercițiu fonator. Ea se formează din formele de „joc oral” o modulare a tonului laringian, care corespunde cu gânguritul și îngânatul, evocat de emoții plăcute. C. Păunescu arată că modificările calitative și cantitative ce survin în structura limbajului pe parcursul evoluției sale sunt condiționate de interacțiunea a trei factori: maturație învățare dezvoltare. Odată cu maturizarea motorie
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
stabilit diverse scale auditive, în care se arată nivelul de intensitate pentru diferite sunete sau zgomote. Exemple: vorbirea șoptită are cam 20 db, conversația normală cam 50-70 db, iar atunci când nivelul de intensitate atinge 130 db senzația devine dureroasă. Unele tonuri au o frecvență foarte ridicată încât nu le putem auzi, indiferent de intensitatea lor, iar altele o frecvență atât de joasă, încât nu sunt percepute drept sunete, ci doar ca vibrații. Cea mai înaltă frecvență care poate fi auzită de
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
poemele Peisaj mut, Carnet intim. Influențele se resimt și în versurile apărute în ,,Cetatea literară” din 1926 (Flirt, Pierrot, Anonimat). Deși prins în unele tipare ce aparțin mai ales parnasianismului și simbolismului, poetul reușește într-o măsură să descopere un ton propriu. Comentatorii notează mai târziu un „ermetism structural” și „o putere de sinteză remarcabilă” (Emil Gulian). Mai bine conturate liric sunt poemele În margine (,,Herald”, 1933), Verset, Cuprindere (,,Azi”, 1934), tipul de text fiind, de pildă acesta: ,, Dincolo de vis le
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289664_a_290993]
-
procesul căderii", îndeplinind deopotrivă rolul personajului înșelat (de către șarpe) și înșelător (în raport cu Dumnezeu). Într-un anume fel, acest nefast rol va fi favorizat de inocența Evei, care asemenea copiilor este dispusă să creadă orice i se spune cu un anume ton, într-un dialog aparent firesc și limpede. * Un astfel de dialog este prilejuit de apariția în scenă a șarpelui, "mai șiret decît toate fiarele cîmpului pe care le făcuse Domnul Dumnezeu" [Facerea, 3:1]. Existența acestuia, anterioară celor două personaje
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
exista obiceiul ca pe timpul Șahului să se facă frecvent invitații la masă; de cele mai multe ori acestea erau nesincere, și cei invitați erau la curent cu adevărul. Ea scrie: "O invitație ar trebui făcută de trei ori la rînd, pe un ton insistent, ca să poată fi luată în serios". În această privință iranienii urmau exemplul personajului Bellman al lui Lewis Carroll (1910:3), care insista că "ceea ce îți spun de trei ori trebuie să fie adevărat". Pentru populația Navajo, dacă o minciună
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
discutați în contradictoriu, aveți curajul de a-i respecta punctul de vedere, fără să ridicați vocea și cu grijă la limbaj. Nu trebuie să tolerați lipsa de respect numai ca să păreți un părinte modern, stabiliți anumite limite pentru a restricționa tonul și atitudinea copilului. - EDUCAȚIA este soluția pentru a face față oricărei situații de viață. Cheia comunicării eficiente constă în învățarea abilității de a vorbi și de a asculta. Părintele perfect este un bun ascultător.El trebuie să-l facă pe
ARTA DE A FI PĂRINTE by Camelia Acatrinei () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93076]
-
din școli a beneficiat de o finanțare de la Banca Mondială în anul școlar 2002-2003, aspectul este modest, sărăcăcios, cu mobilier învechit, holuri înguste, săli de clasă friguroase și neîngrijite. Atât elevii, cât și cadrele didactice aveau o ținută vestimentară în ton cu atmosfera din școală: modestă și mohorâtă. Unul dintre puținele aspecte comune între cele două școli este acela că toate cadrele didactice intervievate sunt de părere că școala în care-și desfășoară activitatea e amplasată într-o zonă defavorizată (cartier
[Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
Poezia - și în general frumosul - ne ucide [...], pentru că apropierea - sub orice formă - de nemurire înseamnă moarte”. Într-o plină de vervă Autoimortalizare, tributară spiritului frondeur al tinerei generații din acești ani, Mihail Steriade își creionează un foarte viu profil anticipând tonul burlesc-duios al autoportretelor literare ale lui Eugen Ionescu. Până și formulele adresării directe sună identic: „Domnilor critici, fiți buni și nu mai tăceți”. Poemele publicate (Frunză verde, Pocăință, Imagină, Cântec de toamnă, Mi-ai surâs, Rugă, Dezamăgire, Primăvară, Final, Pământ
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288077_a_289406]
-
rol în izolarea anumitor elemente ale enunțului: "Bravo, mă! prostovane! (îi zic așe doară nu spre admonițiune, ci spre înghemn și încurajare).", "Spune-ne tu doară, Bârsăscule! (zic eu școlerului) ce înțăleji tu prin curbă, o linie curbă?", "Profesorul (cu ton de mângâiere): Că-z astea nu le-am spus pentru kine." (I. L. Caragiale, Un pedagog de școală nouă). I.7. Principiile ortografice ale limbii române actuale Scrierea corectă este condiționată de cunoașterea și aplicarea normelor limbii literare actuale, sintetizate într-o
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
cădere, fărâmase pipa piticului. Și asta îl întărâta și mai mult pe băiat." (Mircea Sântimbreanu, Mărul) (e) "Jupânul corb, pe-o creangă cocoțat, / ținea în clonț un boț de caș furat. / Ademenită-ndată de miros, / cumătra-i spuse pe un ton mieros: Să ne trăiți multi ani, Măria Voastră, / că sunteți, zău, ca din cutie scos! / Iar de-ați avea și glasul mlădios / pe cât v-arată penele frumos, / ați fi curat o Pasăre Măiastră!" (Jean de la Fontaine, Corbul și vulpea) (f
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
ei notă socială, patosul sincer al revoltei și speranței. În poemul Spre țărmul dreptăței apare viziunea revoluției triumfătoare. Energiile colective, încărcate de revoltă, vor purifica lumea (Poporul). Amestec de obidă și ură, de sarcasm și profeție, lirismul poetului preia adesea tonul coșbucian din Noi vrem pământ (în Moment de revoltă) ori din Doina (în Sorțarii). Modelul eminescian se simte în linia poeziei satirice (Lor este un ecou al Junilor corupți). Reminiscențe evidente sunt La steaua, Unei proletare, Cusutoreasa. Influența lui Eminescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288396_a_289725]
-
un model inspirator, decât o mărturie a «flexibilității vieții». Atunci când suntem constrânși să asumăm o atitudine «exemplară», riscăm să cădem în unicul defect pe care Domnul Isus, în evanghelie, nu-l poate suporta deloc: ipocrizia. Episcopul Romei, cu al său ton cumsecade, a reamintit acest lucru episcopilor din Asia, în acești termeni: «Mai există și o a treia ispită, care este aparenta siguranță a ascunderii în spatele răspunsurilor simpliste, a frazelor meșteșugite, a legilor și a regulamentelor. Isus a luptat mult cu
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
Literatură și a revistei „Tânărul scriitor” și-a pus însă amprenta asupra talentului său autentic. Tributul plătit a constat atât în poezii comandate de regimul comunist (Rapsodii pentru Republică, 1972), cât și în redundanța facilă a versului, mai ales când tonul grav al baladei este înlocuit cu romanța lacrimogenă (Rapsodie albă, Nelimitare). Versurile din Piatră de hotar (1977) cultivă tot registrul patriotic, susținut de clișeele ideologice ale epocii, transpuse în motive poetice: Carpații, ilegalistul, pacea, trecutul glorios, ostașii, cât și poeții
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290447_a_291776]
-
o seamă din mărimile politice ale zilei, reprezentate caricatural plutind în nori. Procedeul de a înlocui textul cu imaginea e folosit frecvent, desenele unor plasticieni talentați, între care Victor Ion Popa, ilustrând temele zilei și exprimând totodată spiritul insurgent și tonul polemic al publicației, ale cărei ținte sunt politicianismul și oportunismul. Dacă predominantă rămâne critica vieții sociale și politice, literatura și arta nu sunt nicidecum neglijate. Apar poezii de Teodor Scarlat, Constantin Salcia, Vlaicu Bârna, Ion Moldoveanu și, mult mai numeroase
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288874_a_290203]
-
TR, 1989, 37; Ion Buzași, „Dor albastru”, TR, 1992, 9; Al. Piru, Iulian Negrilă, „Curierul Aradului”, 1994, 145; Dumitru Protase, „Privighetorile timpului”, F, 1996, 4-5; Florin Bănescu, Mușchetarii Câmpiei de Vest, Nădlag, 2000, 145-147; Dicț. scriit. rom., III, 427-428; Constantin Toni Dârțu, Personalități române și faptele lor, Iași, 2002, 177-184. N.M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288410_a_289739]
-
de garoafe” (Dimineață la mare). Însă Cantoria (1980), volum cu timbru pasionat, senzual, neliniștit și violent, conține cele mai realizate poeme de dragoste ale lui C. Pornind de la un gidianism provocator de destin („Abandonează-te întâmplării”), poetul ajunge la un ton sumbru din ce în ce mai accentuat: „Mi-a întors spatele și mă respinge / Mumă-mea marea, la țărm despuiat; / Pământul mă zvârle, numai un astru fârtat, / miloasă, steaua mea neagră mă ninge.” Dacă, tânăr, poetul se simțea un intermediar între două lumi („Ci
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286218_a_287547]