22,750 matches
-
în ultimul rând o lume de colombine și arlechini. Lucrările sale analizează în mod plastic mișcarea chipului uman dintr-un unghi diferit al conflictelor care apar în zona figurativului. Privind pictura lui Corneliu Ionescu se vede o abordare modernă cu vizibile tendințe de sinteză și simplificare a formelor, fapt care dă discursului lui o încărcătură spirituală aparte. Fie că pictează un arlechin, o balerină, un peisaj sau o natură statică, efectul pictural este controlat aproape cu minuție didactică. Corneliu Ionescu se
Corneliu Ionescu () [Corola-website/Science/335818_a_337147]
-
o face foarte greu de descoperit accidental. Pentru a o vedea mai ușor este nevoie de îndeplinirea unor condiții cît mai favorabile de observare. Astfel, suprafața prezentată ochiului trebuie să fie cît mai albă și mai uniformă, fără o textură vizibilă, de exemplu suprafața netedă a unei coli de hîrtie iluminată de soare sau altă sursă care să nu fie prea slabă în partea albastră a spectrului. Polarizarea luminii venite de la această suprafață e bine să fie cît mai aproape de o
Peria lui Haidinger () [Corola-website/Science/332674_a_334003]
-
la 24 noiembrie 1938, într-un cadru festiv. La început, monumentul a fost amplasat în curtea casei familiei, însă în anul 1947 a fost dat jos de către autoritățile comuniste, fiind aruncat la Mogoșoaia, printre pietre. Monumentul este avariat, urmele fiind vizibile și astăzi, câteva degete de la mâna stângă și o parte din reverul hainei fiind sparte. În 1991, din inițiativa doamnei Ioana Brătianu, a fost adusă de la Conacul Goleștilor, unde fusese depozitată între timp, și reamplasată pe locul ei de odinioară
Statuia lui Ion I. C. Brătianu din București () [Corola-website/Science/332684_a_334013]
-
elefanții decât cu alte ungulate. Sunt mamifere mici cu o lungime de 44-54 cm (cât un iepure de casă) și o greutate de 1,8-5,4 kg. Corpul lor este scurt și îndesat, gâtul scurt și gros, coada scurtă, abia vizibilă. Membrele anterioare au patru degete (tetradactile), lipsește degetul I, iar membrele posterioare au numai trei degete (tridactile), lipsesc degetele I și V. Degetele rămase sunt acoperite dorsal cu o unghie lată în formă de gheară, în afară de degetul II de la picioarele
Hiracoidee () [Corola-website/Science/332827_a_334156]
-
de construcție. Astfel a ajuns ruină și uitată. Abia din anul 2004, după ce primăria a curățat de copaci și lăstari coasta dealului pe care se afla vechea cetate săsească, ascunsă de ani de zile privirii, cetatea a devenit din nou vizibilă din vale și domină solemn Saschizul. Cu contribuția voluntarilor fost amenajat drumul care duce la cetate (trepte, bănci, coșuri de gunoi). Potrivit unui studiu de fezabilitate, readucerea Cetății Țărănești din Saschiz la stadiul în care se afla în anul 1965
Cetatea Țărănească din Saschiz () [Corola-website/Science/332854_a_334183]
-
Asta se poate datora undelor de șoc care excită H-ul, ce se lovește de halou la diferite viteze. Aspectul general al Nebuloasei Ochi de Pisică în infraroșu (lungimi de undă de 2-8 μm) este similar cu cel al luminii vizibile. NGC 6543 a fost observată pe scară largă în lungimi de undă ultraviolete și optice. Observațiile spectroscopice la aceste lungimi de undă sunt utilizate pentru determinarea abundenței, în timp ce imaginile realizate în aceste lungimi de undă au fost folosite pentru dezvăluirea
Nebuloasa Ochi de Pisică () [Corola-website/Science/332852_a_334181]
-
Galați. Cu această ocazie au fost aduse la Galați și o parte din moaștele Sf. Ierarh Nectarie de Eghina. Surse: Compartimentarea este următoarea: pridvor deschis pe coloane, pronaos, naos, altar. Absidele laterale sunt înglobate în grosimea zidurilor.La exterior temelia vizibila este din blocuri de piatră cioplită.Pridvorul deschis se sprijină pe coloane duble și arcuri trilobate. Biserica este încinsă de un brâu casetat la 1/3 din înălțimea zidurilor și de un brâu în torsada deasupra ferestrelor. Firide mici se
Catedrala arhiepiscopală din Galați () [Corola-website/Science/332860_a_334189]
-
un silicat hidratat de cupru. Se mai numește "smarald de cupru", din cauza culorilor asemănătoare. Formula sa chimică este Cu[SiO] x 6HO. Numele dioptaz este derivat din cuvintele grecești „dia” (prin) și „optomai” (a vedea), deoarece pe acest mineral sunt vizibile foarte bine planurile de clivaj. Mineralul a fost descris pentru prima dată de către savantul german Rudolph Ferber, la sfârșitul secolului al XVIII - lea, care însă l-a definit incorect ca o varietate de smarald. Abatele francez René Just Haüy este
Dioptaz () [Corola-website/Science/332888_a_334217]
-
un naos, un pronaos și două șanțuri puțin pronunțate. Pe latura sudică a fost ridicat un turn - clopotniță, cu rol de apărare a intrării. Construcția a fost de forma unei nave rectangulare, cu două ieșiri rectangulare aflate în dreptul sânurilor și vizibile numai la exterior. Absida principală de formă circulară și mai îngustă ca naosul (acoperit de către o cupolă și prevăzut cu două ferestre), la răsărit a format altarul (unde s-a aflat o singură fereastră situată axial - de factură gotică). Pronaosul
Mănăstirea Bociulești () [Corola-website/Science/332935_a_334264]
-
Un studiu efectuat de niște cercetători de la Philosophical Transactions of the Royal Society, clasifică deșeurile din plastic în trei categorii: macroplastice (< 20 mm), mezoplastice (2 - 20 mm), și microplastice (>2 mm). Alți cercetători au definit microplasticele ca fiind particule greu vizibile care trec printr-o sită de 500 μm dar sunt reținute de o sită de 67 μm (cu diametrul de ~0.06 - 0.5 mm). Agenția pentru Protecția Mediului a Statelor Unite a declarat într-un raport din anul 1992 că
Microplastic () [Corola-website/Science/333542_a_334871]
-
portic cu 50 de arcade cărora le corespund cele 100 de ferestre de la cele două superioare. Deși terminate în arc central, luminozitatea deschiderilor amintesc de stilul venețiano-bizantin al primei procurații, construită în secolul al XII-lea, în timpul dogelui Sebastiano Ziani (vizibilă în celebra pictură a lui Gentile Bellini "Procesiunea în Piață Sân Marco") și destinată a adăposti locuințele procuratorilor din "citra", cei mai mari magistrați. Aceasta, deteriorată parțial de incendiul de la începutul secolului al XVI-lea, a fost demolată și reconstruită
Procurațiile () [Corola-website/Science/333567_a_334896]
-
cometă cu perioadă lungă, de culoare verzuie, care a fost descoperită de astronomul amator australian, Terry Lovejoy, la 17 august 2014, cu un telescop Schmidt-Cassegrain de 20 de centimetri, în constelația sudică Pupa. Cu o magnitudine de 15 (în spectrul vizibil) la primele observații, cometa a câștigat în strălucire atingând 7,4 în luna decembrie 2014. În 28−29 decembrie 2014, cometa a trecut la 1/3° de roiul globular Messier 79. În luna ianuarie 2015, ea a atins magnitudinea 4
C/2014 Q2 (Lovejoy) () [Corola-website/Science/333598_a_334927]
-
ceste sens,câștigă voința de a le controla. La 21 de ani,Elsa are o construcție înaltă,subțire,cu păr lung de culoare blond-platinat,ochi albaștri,un nas mic,iar pielea foarte palidă,un praf de pistrui,dar nu foarte vizibilii.Fața ei este imagina în oglindă a mamei sale,ca și în încoronarea ei.Ea ere o asemănare izbitoare cu mama ei,deși culoarea părului este diferită(mama ei are o culoare de castaniu închis).Pleoapele ei sunt date cu
Elsa (Disney) () [Corola-website/Science/333642_a_334971]
-
Coada bicoloră, acoperită cu peri scurți, pe fața superioară este roșcată și se termină cu un smoc de peri mai lungi, de culoare neagră. Blana de vară este de culoare mai închisă decât cea de iarnă. Capul este turtit, ochii vizibili, rotunzi, proeminenți. Urechile sunt scurte, largi la bază și au marginile rotunjite fiind clar distincte din blană; fața internă a pavilionului foarte puțin păroasă. Membrele sunt scurte, cu gheare turtite. Pe talpa picioarelor posterioare, are câte 6 pernițe elastice. Craniul
Șoarece scurmător () [Corola-website/Science/333702_a_335031]
-
din toate timpurile. La 18 ani,Anna are o figură subțire și un ten echitabil.Ea are ochii albaștrii,obraji roz,păr lung de culoare blond-roșcat legat în două cozi împletite,breton pe partea dreaptă a frunți și un praf vizibil de pistrui.Când ea poartă rochii fără mâneci,se poate vedea că are pistrui și pe umerii,în plus față de cei de pe fața ei.Fața ei este puțin mai rotundă decât a lui Elsa,dar încă la fel de frumoasă.Ea a
Anna (Disney) () [Corola-website/Science/333764_a_335093]
-
despre existenta unui convoi german de dragoare de mine care venea din sens opus, el a decis să activeze luminile roșii și verzi de navigație ale navei sale pentru a evita o coliziune în întuneric, făcând nava "Wilhelm Gustloff" ușor vizibilă la fața locului, în noapte. Sursa sau autenticitatea acestui mesaj radio nu au fost confirmate, iar mai târziu s-a dovedit că nu a existat nici un convoi dgerman e dragoare de mine din sens opus Deoarece "Wilhelm Gustloff" a fost
MV Wilhelm Gustloff () [Corola-website/Science/333768_a_335097]
-
un șir de peri rigizi, probabil cu rol tactil. Coada rudimentară este foarte scurtă sau absentă. Pavilioanele urechilor sunt rudimentare, reduse la o cută tegumentară pe marginea conductului ascunsă în blană. Ochii sunt mici, acoperiți de piele și nu sunt vizibili la exterior. Mușchii oculari și nervul optic slab dezvoltați sau absenți. Membrele sunt pentadactile (cu cinci degete) și subegale; ele sunt foarte scurte, însă puternice și înzestrate cu degete lungi și cu gheare mari neascuțite, cu capetele rotunjite. Labele anterioare
Orbete () [Corola-website/Science/333784_a_335113]
-
și mai târziu ale lui Dollfus nu arată polarizare. În 1966 Dollfus a descoperit satelitul Janus al lui Saturn, cel mai apropiat de planetă. A făcut această descoperire într-un moment în care inelele, foarte apropiate de Janus, nu erau vizibile de pe Pământ decât pe muchie și, prin urmare, practic invizibile. Cu această ocazie, Dollfus a observat probabil și satelitul Epimetheus, dar creditul acestei descoperiri i-a revenit lui Richard L. Walker. Asteroidul 2451 Dollfus a fost denumit în onoarea sa
Audouin Dollfus () [Corola-website/Science/333821_a_335150]
-
a lui Sadoveanu a devenit tot mai solidă, opiniile criticilor au fost mai puțin indulgente la adresa acestui roman, cartea fiind mai puțin apreciată decât la data apariției sale. Lipsa de experiență și stângăciile scriitorului aflat la început de drum sunt vizibile pe tot parcursul romanului; scenele istorice epice se succed monoton, fiind lipsite de profunzime și chiar de o legătură organică între ele, ceea ce face ca textul literar să aibă un aspect fragmentar. Criticul Șerban Cioculescu scria că "Șoimii" este „o
Șoimii (roman) () [Corola-website/Science/333819_a_335148]
-
încet. Avea o pereche de tentacule mari pe cap și o serie de prelungiri, care erau, probabil, branhii. În aceste însușiri, diferă de cefalocordatele actuale. Acest animal arată caracterele incipiente ale vertebratelor. Corpul aplatizat este divizat în perechi de miomeri, vizibili ca linii verticale subțiri. Mușchii din miomeri stau pe o parte și de alta a unei structuri flexibile, ca o sfoară, care începe la cap și se termină în vârful cozii. Există multe dezbateri pe acest subiect în comunitatea științifică
Pikaia gracilens () [Corola-website/Science/333042_a_334371]
-
asupra celuilalt contribuie inconștient, împotriva propiei voințe dominații înșiși, care acceptând limitele impuse actualizează “emoții” corporale -rușine, umilință, timiditate, anxietate, culpabilitate- sau pasiuni și sentimente - dragoste, admirație, respect; emoțiile sunt cu atât mai dureroase cu cât se trădează prin manifestări vizibile precum roșeața, neîndemânarea, tremurul vocii, furia nerputincioasă, tot atâtea modalități de a se supune judecății dominante (P. Bourdieu, 1998: 45). Școala este o instituție socială profund marcată de norme, stereotipuri și ideologii de gen, ceea ce face ca modelele de gen
Gen (sociologie) () [Corola-website/Science/333023_a_334352]
-
în continuare activ prin perenitatea stereotipurilor și conseervatorismul lingvisitc. Strategiile de marginalizare a experienței feminine cu excepția abjectului (mama denaturată, vrăjitoarea, femeia adulteră etc.) sunt dublate de variate mecanisme discursive de invizibilizare: Femeile în viața publică sunt nu doar mai puțin vizibile decât bărbații, ci și tratate după alte stsandarde (“În timp ce pentru bărbați contează antecedentele și experiența politică, pentru femei esențialul continuă să fie situația familială și aspectul fizic” -L‘Image de la femme dans les médias, 1997: 16). Dacă mass-media occidentale privilegiază
Gen (sociologie) () [Corola-website/Science/333023_a_334352]
-
printr-un spectrograf cu prismă și lentile de cuarț, se înregistrează fotografic spectrul atomic al hidrogenului. Acest spectru este alcătuit din cinci serii, formate din numeroase linii spectrale și situate în toate regiunile spectrului. Seria spectrală a hidrogenului din domeniul vizibil, numită și "seria Balmer", este formată din numeroase linii spectrale, dintre care cele mai importante sunt: Aceste linii sunt urmate de altele cu lungimi de undă tot mai mici decât ale celor precedente, sunt din ce în ce mai apropiate între ele, din ce în ce mai puțin
Spectrul atomic al hidrogenului () [Corola-website/Science/333252_a_334581]
-
examen servește la diagnosticarea retinopatiilor, adică a afecțiunilor care ating retina. Este utilizat când se observă o problemă vizuală (cecitate, nistagmus etc.) care nu poate fi explicată printr-un simplu examen oftalmologic clinic, sau când problema vizuală nu corespunde anomaliei vizibile în fund de ochi. Principalele indicații ale unei electroretinografii sunt bolile ereditare ale retinei, leziunile retiniene toxice sau traumatice, datorate prizelor de antipaludeene (medicamente împotriva malariei) de sinteză sau prezenței unui corp străin metalic în ochi. În plus, în unele
Electroretinogramă () [Corola-website/Science/333272_a_334601]
-
și se încearcă exprimarea cantitativă a acestora. O senzație luminoasă se poate percepe numai pentru un interval spectral limitat, și anume pentru radiații din domeniul situat aproximativ între 400 și 780 nm. Energia radiantă în acest domeniu se numește "radiație vizibilă" sau "lumină", în sensul obișnuit al cuvântului. Senzația luminoasă depinde așadar de: Deci ochiul este un receptor care are sensibilitate diferită pentru diferite lungimi de undă din domeniul vizibil. Pentru a caracteriza cantitativ dependența sensibilității ochiului în raport cu lungimea de undă
Fotometrie (optică) () [Corola-website/Science/333395_a_334724]