23,608 matches
-
preferențiale, subiective. Când mergeam la școală ori ne întorceam, ne opream în fața lui ca în fața pedagogului-șef ori a părintelui duhovnic, într-un dialog virtual, rapid și eficient. Dragă ceasule, totul e bine? Da, da, totul e-n regulă. Și zâmbea subțire cu mustățile lui negre în coadă de rândunică. Și mai era ceva. Ceasul acesta era simplu, dar frumos. Sub sticlă, în partea superioară, pe cartonul unde sunt indicate sub formă de cerc cele douăsprezece ore alternând ziua cu noaptea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
bucura de o pauză binevenită și binemeritată stând pe ciocălăii din grămadă adunați sub formă de piramidă, în timp ce cornul alb al semilunii prevestind înserarea se uita cu simpatie la grupul de copii fericiți că-și ajutau tatăl. "Pe-un stog, zâmbind, ce bine mi-ar fi mie. Cu luna-n ochi, un pai să mozolesc... Pe unde ești tu, simplă bucurie, Ca mult iubind nimic să nu doresc?" (Serghei Esenin) Când tata oprea căruța goală între cele două rânduri de grămezi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
plânge, baby! Plânsul n-are rost! Nu uita că-n viață, Lacrima cu-n zâmbet piere Uită-a ta durere, Nu te întrista!" ("Nu mai plânge, baby!") Ei copii, dar frățiorul vostru nu plânge tot timpul ne-a întrerupt mama zâmbind nu? Și-atunci? Nici propunerea noastră n-a convins-o. Dragii mei copii, mai este până la botez, dar încetați cu cearta între voi. Așa ceva nu se cade; nu-i frumos. Voi sunteți frați și trebuie să vă iubiți ca și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Tata suferea pe nedrept chinurile unei detenții neomenești, în timp ce mama lupta din răsputeri să supraviețuim într-o lume în care dragostea față de aproapele dispăruse. Ne-am apropiat și am făcut roată împrejurul fratelui care dormea liniștit pe salteaua de paie zâmbind îngerește spre noi parcă ne-ar fi spus: Știu că sunteți lângă mine, că mă iubiți din toată inima, că sunteți gata să vă dați viața pentru mine. Și eu vă iubesc mult, mult de tot. Sunt atât de fericit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
parcă ne-ar fi spus: Știu că sunteți lângă mine, că mă iubiți din toată inima, că sunteți gata să vă dați viața pentru mine. Și eu vă iubesc mult, mult de tot. Sunt atât de fericit! Și continua să zâmbească îngerește, radiind o stare de adâncă purificare celestă din toată făptura lui gingașă, micuță și neprihănită. Vrăjiți de minunata făptură înfășată în costumașul crinilor albi, simbol al purității absolute, frații Aciocîrlănoaiei au dat glas unei imperioase chemări lăuntrice, și în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Lucrez ca serveur (chelner, dar traducerea nu este tocmai exactă) la o nuntă, un job temporar găsit prin intermediul biroului de plasare al Universității. Trebuie să stau în spatele unei mese înalte, încărcată cu sticle de vin, lichior, suc de fructe, să zâmbesc frumos, dar nu prea mult (o artă ce se învață cu vremea) și să servesc invitații în ordinea venirii, dar și a importanței sociale (și asta se învață cu timpul...). Am mai făcut acest tip de muncă de câteva ori
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
de fildeș se învârt în fața clientului, apoi pare cifra 19.00. Cu un gest teatral, Nino îi întinde clientului o monedă de un franc, așezând-o apoi cu un zgomot sec, un "poc" amplificat de pereții localului. Clientul refuză moneda zâmbind, moneda se întoarce la odihnă în sertarul închis cu zgomot. Nino mai învârte odată manivela, totul intră în ordinea și firescul lumii. Sunt convins că moneda era mereu aceeași, niciodată alta. Ea se va schimba fie cu moartea lui Nino
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
timid, cu ochelari, care la intrarea în tură își pronunță numele cu un "r" inimitabil, prelung, rugos, ca un cârâit de cioară pe ogor în Bărăgan, "Cardoso". Dona Maria, o portugheză în vârstă cu mâinile distruse de acizii de curățare; zâmbea tot timpul și cânta imnuri religioase cu voce joasă, prin sălile de conferința golite de tipii scorțoși și borșiți în costume de 3000 de dolari bucata. Joaquim, șeful de echipă, dat cu gel în cap de parcă ar fi căzut în
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
lansat către ea și a început să-și facă numărul. ,,Uite-o, nu e, dar totuși uite-o! Ați câștigat o sută de franci!". Țoapa a căzut în plasa ridicol de bădărană a personajului (posibil candidat la alegerile din 2004). Zâmbea și dădea de înțeles că nu vrea. O aparență. ,,Să văd banii! Ați câștigat suta, da' scoateți banii să vadă lumea asta că aveți, că ați jucat pă cinstite!" (el). Și ea scoate o bancnotă de 200 franci elvețieni (care
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
scaune, ca la o cursă cu obstacole, am turnat vin și apă minerală în pahare de diverse forme și mărimi etc. La final, am fost îmbrăcat într-o tunică albă, cu nasturi de argint și mi s-a cerut să zâmbesc. Am înghețat, pentru că zâmbetul la comandă, fals, în stil occidental, nu mi-a "ieșit" niciodată prea bine, dar am fost acceptat. Ura! Experiențele anterioare, prin diverse baruri, restaurante și nunți elvețiene m-au ajutat foarte mult. Recunosc că debutul meu
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
et ne nourrit pas. (Mai bine este să ai pâine în buzunar decât pană la pălărie tot ce este superficial nu hrănește). La sfârșit, i-am cerut doamnei R. permisiunea de a păstra mica pungă de hârtie ca souvenir. A zâmbit amuzată, a fost de acord, chiar dacă sunt convins că nu a înțeles prea bine gestul meu. Pe de o parte, nu mă pot opri să nu mă gândesc la faptul că noi românii nu vom ajunge niciodată la un asemenea
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
numește Zhegra Kebap. După cum o spune și numele este un restaurant care vinde... kepab. Este ținut de doi kosovari, unul înalt, osos și bavard, altul mic, îndesat, lat în umeri, chel, pe care nu l-am auzit niciodată vorbind. Nici zâmbind, cu toate că aici în comerț zâmbetul adresat clientului este quasi-obligatoriu. Zhegra Kepab este de departe un local foarte cunoscut, pentru că porțiile sunt mari, totul este curat și servirea e promtă cele trei ingredinete ale succesului sunt universale, fie că este vorba
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
fiecare pas. Asadar, pentru a mă provoca la dialog, îmi trimite e-mail-ul următor. Iată pasajul cu pricina: Și à propos de America și de zâmbetul nord-american de care pomenești, uite ce zicea Baudrillard în cartea-i omonimă: "Cu siguranță îți zâmbesc aici, deși nici din curtoazie, nici din vreun efort de a fermeca. Zâmbetul acesta semnifică doar nevoia de a zâmbi. Seamănă cumva cu rânjetul Pisicii de Cheshire: continuă să plutească pe fețe mult timp după ce au dispărut toate emoțiile. Un
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
de America și de zâmbetul nord-american de care pomenești, uite ce zicea Baudrillard în cartea-i omonimă: "Cu siguranță îți zâmbesc aici, deși nici din curtoazie, nici din vreun efort de a fermeca. Zâmbetul acesta semnifică doar nevoia de a zâmbi. Seamănă cumva cu rânjetul Pisicii de Cheshire: continuă să plutească pe fețe mult timp după ce au dispărut toate emoțiile. Un zâmbet disponibil în orice moment, dar pe jumătate speriat să existe, să se desconspire. Nu există niciun motiv ascuns în spatele
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
ne servește cu cafea și ne avertizează discret să fim atenți, să nu zgâriem masa joasă de cristal care a costat nu știu câte sute de dolari canadieni. Culmea "integrării" este reprezentată de fotografiile celor doi copii, proaspăt absolvenți de colegiu. Ei zâmbesc cu gura până la urechi, purtând tichii caraghioase, pătrate, pe capul lor de absolvent. S-au integrat pe deplin. Toronto, final de partidă. Împreună cu Alexandru și Diana, la petrecerea KPMG, organizată într-un spațiu care se dorea deopotrivă șic și cool
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
de mama sa prin poștă, într-o cutie de tablă ermetic închisă, după cum cer normele canadiene de securitate alimentară. Un grup de studenți din Madagascar, cu facies-ul lor specific de rozătoare simpatice și inteligente (dau tot timpul impresia că zâmbesc) mănâncă și ei, dar direct cu degetele, dintr-o farfurie mare în care se găsește un amestec de orez, mirodenii și carne tocată. Amestecul este aproape inacceptabil din punct de vedere olfactiv pentru un european. Doi tunisieni unul extrem de înalt
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
în rusește, pe mongoli să mă ia și pe mine cu ei. „Să fii până la prânz înapoi, nu e un drum cu avionul.” I-am răspuns: pravilna. Tot drumul, cei trei - mongolii și ungurul - nu vorbiră cu mine, nu-mi zâmbiră, nu existam pentru ei care, oricum, se înțelegeau într-o rusă împiedicată. Pentru că nu invadasem Cehoslovacia, eram pentru ei românul ciumat, eram Iliescu din filmul cu Odessa, eram Ceaușescu, eram Maurer. După atâtea zile cu proiecții dezgustătoare, antipatice sau stupide
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
rândul meu să-i arăt, din bărbie, colțul tavanului), de un an sunt și eu pe un stat de plată, am toate motivele să-mi țin gura, dar sunt zile când mă răzbește patetismul, „știi ce-i patetismul?” (Vali îmi zâmbi, în sensul de așa și așa) „Nu mai sunt copil, crede-mă... (intrasem într-un presto finale) Patetismul nu-i pentru copii, dar după Cehoslovacia - un an de încercări... (El îmi puse, brusc, palma pe gură)... mă țin cu dinții
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
încât, cum începu să-mi fixeze electrozii, am întins mâna dreaptă spre Netocika, i-am luat degetele într-ale mele și am stat așa până s-a terminat zumzetul aparaturii; nu o scăpam din ochi pe rusoaică și ea îmi zâmbea ca mama lui Esenin - altceva nu aveam în minte; m-am lăsat dus de tic-tacul electrocardiogramei, ritmând „solsolmibemol”, asta ca să termin cu literatura. Când am coborât de pe masă, am încercat să glumesc: Koneț filma?, dar nu avu nici un efect, ceea ce
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
pun fericită pe nas așa, plini de noroi, cum abia urc la prietenii mei, cum plâng, fiindcă mi-e milă de mine, cum gem de durere când Anda, pe care de obicei o alint Vulturaș, îmi pansează genunchiul și cum zâmbesc când văd ce transport mă așteaptă. Las cofrajul cu un singur ou spart, plus merele, îmi îndes în geantă un xerox franțuzesc despre strategiile narative pe care Nelu mi-l împrumută și înșfac cu dreapta toarta unei sacoșe negre de
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
des era tapat în stilul chelnerițelor din anii ’60. La sfârșit de zi, râurile de sudoare îi lipeau șuvițele de cap și-i amestecau rujul și rimelul cu fondul de ten, dându-i un aer de clovn trist și îngândurat. Zâmbea des și vorbea puțin, iar când o făcea, cuvintele - cu accent moldav - ieșeau șuierate și mutilate din cauza dentiției precare. Purta rochițe scurte, prost croite, dar vesele, care ofereau generoasa priveliște a unor picioare remarcabile, puternice și totuși subțiri, sârguincios epilate
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
lor copulative s-ar fi concentrat asupra acelui perimetru privilegiat. Acesta consta într-o poză-afiș (de tip centerfold, aveam să-mi dau seama ulterior) ce înfățișa un bărbat în pielea goală, culcat pe burtă pe o blană de leopard și zâmbind larg și tâmp, cu ochii ațintiți în lentila aparatului. „Exact ca pozele cu bebeluși culcați pe blănița fotografului din vitrina de la Baby Foto!“, am exclamat în sinea mea, stăpânindu-mă să nu pufnesc în râs. Ceea ce-l făcea pe inculpat
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
în pat. Aceiași oameni, același film video, All That Jazz, același small talk. Salată bouef, sarmale, șampanie la 12.00. Din când în când, cineva îmi aruncă o privire compătimitoare și un mesaj încurajator: hai, dragă, revino-ți, am învins! Zâmbesc. Oare cine sunt oamenii ăștia?... Aici și acum începe tranziția! Un fel de club cu 22 de milioane de membri, în care fiecare se crede mai bun decât ceilalți. Semnez ca membru fondator... 1990 Frankfurt. Negociem proiectele unei asociații umanitare
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
numărul nașterilor. Despre aceasta se vorbea mai departe tot în șoaptă. Pe medicul meu ginecolog, care m-a asistat și la nașterea băiețelului meu, l-am întâlnit într-o zi la farmacia din centrul orașului. Era abătut. Mi-a spus zâmbind trist: „Doamnă, voi pleca. Nu mai suport!“. L-am reîntâlnit după ani cu totul întâmplător în Germania, la Dortmund, după Revoluție, la o universitate populară unde fusesem invitată să țin o prelegere despre România și exil. Doctorul îmbătrânise, se pensionase
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
hainele erau făcute de o croitoreasă din sat, stofele fiind destul de ieftine. În cei patru ani de studenție, am purtat un palton raglan verde, care după doi ani a fost întors pe dos și a mai ținut încă doi ani. Zâmbesc când scriu aceste lucruri și constat că nu mă simțeam frustrată din cauza unor asemenea lipsuri. Cred că atunci am învățat să renunț, lucru care m-a ajutat și mai târziu în viață. Care erau condițiile din școlile în care ai
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]