KorAP: Find »[drukola/base=ajunge & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...9019 9020 9021 ...9093 >

227,325 matches

Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330

manifestări religioase puternic legate de concepte ce țin de structura cosmosului, În ceea ce este crucial pentru viața rurală, În privința originii lumii, a viețuitoarelor, a omului. Dacă ambițioasa reconstrucție ideologică provoacă perplexitate, rămân totuși valabile dovezile tangibile ale cultului. Este de ajuns un semn. În România și Moldova se cunosc mari construcții rectangulare, chiar cu două etaje, care pot fi identificate ca temple. Pe acoperiș sunt reprezentate cranii de bou și alte embleme animaliere. În interior sunt adăpostite un altar sub formă

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
aceleiași perioade și destul de răspândite În ceea ce Îi privește pe nou-născuți și copii. Folosirea religioasă a peșterilor este bine cunoscută În regiunile aride În care apa reprezintă un bun vital, de exemplu, În Italia peninsulară, unde o „religie subterană” autentică ajunge să cuprindă strângerea cultuală a picăturilor de apă, folosirea simbolică a stalactitelor, oferirea primelor roade, cereale și boabe, un fel de infanticid votiv, rituri inițiatice (vechea semnificație „liminală” a grotei!) și picturi ezoterice pe pereții de calcar (Skeates, apud Garwood

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
fel de Buddha neolitic, nelegat neapărat de culte ale fecundității (Bonanno, 1986). Toate acestea se Întâmplau Începând cu 3 600 Î.Hr., la finalul unui mileniu de evoluție indigenă În contact cu Italia meridională. În aceeași epocă, În vestul Sardiniei ajung rituri funerare cu statuete feminine. Legături strânse cu tipul de religie din Europa arhaică se găsesc În Anatolia, care face, la rândul său, parte dintr-o lume Învecinată, medio-orientală, descendentă din cea epipaleolitică (vezi subcapitolul 9). Afinitatea celor două lumi

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
care constituiau teatrul ceremoniilor tribale complexe. Aceeași construcție era, evident, și emblemă colectivă de supremă importanță pentru micile comunități. Un exemplu este Newgrange (Irlanda). Trecând de blocul de piatră de la intrare, cu sculpturi În formă de spirale și romburi, se ajunge la o galerie care duce În camera mortuară sprijinită pe trei arcade și Împodobită cu spirale. Pe jos se află un vas de piatră. Aici au fost incinerate cel puțin cinci persoane Îmbrăcate și Împodobite; În fiecare an, În cea

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Nici un studiu nu demonstrează această realitate mai bine decât cel al preistoriei, cu posibilitatea sa exclusivă de a oferi o perspectivă temporală amplă. Până aproape de sfârșitul paleoliticului, se poate spune că religia a cuprins totul, că viața și religia au ajuns să coincidă. Din acest punct de vedere, este mai potrivit să vorbim despre „religie” pornind de la momentul În care actul religios Începe să se distingă se celelalte aspecte ale vieții. În unele locuri, În paleoliticul târziu, cunoașterea religioasă devine tot

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
care, de la Buto, din Deltă, protejează Egiptul de Jos. Regiunea tebană are În antichitate un zeu indigen, Montu, având cap de șoim, cu două pene Înalte. Este un zeu războinic, reprezentat adesea Înarmat cu un arc. Originar din Teba, el ajunge să fie Înlocuit Într-o epocă ulterioară (la Începutul mileniului al II-lea Î.Hr.) de un zeu cu o natură complexă, Amonxe "Ammon", care o are ca soție pe Mutxe " Mut" și ca fiu pe Khonsuxe "Khonsu", un zeu

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
sistemul nu aduce ordine completă, ci constituie doar un punct de plecare pentru socializarea panteonului. O abordare diferită este Însă concepția conform căreia o divinitate poate fi recunoscută În alta, dacă prezintă o activitate sau o trăsătură specifică asemănătoare. Se ajunge la o experiență sincretistă de o amploare extraordinară, În cadrul căreia aproape orice zeu egiptean se poate identifica cu altul, purtând numele ambilor (uneori a mai multora). Amonxe "Ammon" și Raxe "Ra" devin Amonxe "Amon"-Raxe "Amon-Ra", Atumxe "Atum" și Ra

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-Raxe "Amon-Ra", Atumxe "Atum" și Ra devin Ra-Atumxe "Ra-Atum", iar Ptahxe "Ptah", Sokarixe "Sokari" și Osirisxe "Osiris" devin Ptah-Sokari-Osirisxe "Ptah-Sokari-Osiris". Încrucișările și identificările posibile sunt atât de numeroase Încât se poate spune că, pornind de la o figură divină, se poate ajunge la oricare alta; cu o singura excepție: nu se fac identificări Între persoane de sex opus. Este evident că acest proces de nivelare face ca mentalitatea teologică egipteană să devină destul de complicată, Însă astfel se ajunge la conceperea unității naturii

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
figură divină, se poate ajunge la oricare alta; cu o singura excepție: nu se fac identificări Între persoane de sex opus. Este evident că acest proces de nivelare face ca mentalitatea teologică egipteană să devină destul de complicată, Însă astfel se ajunge la conceperea unității naturii divine, ascunse În spatele numelor și Înfățișărilor sale diferite. Zeilor despre care am vorbit până acum li se adaugă alții, de natură foarte diferită. Înainte de toate trebuie amintit cultul obiectelor, plantelor, animalelor. La Heliopolis, coloane, pietre ridicate

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
alese după criterii clare și tot după criterii cultuale clare Își petrec viața, până la moartea care este urmată de funeralii umane, chiar regale. Aceste culte străvechi, chiar dacă se vor diminua cu timpul, reușesc să se Înmulțească până În punctul În care ajung să existe animale sacre În toate templele; de altfel, la un moment dat, În unele regiuni, toate animalele de un anumit tip devin sacre: cultul indivizilor unici se transformă, În epoca târzie, În sacralitate de orice fel. Tauri, berbeci, crocodili

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
care fertilizează, arată „ca” un berbec; Anubis, zeul cimitirelor este „ca” un șacal; Horus, zeul cerului, arată „ca” un șoim. La fel, sfinxul, care Îl reprezintă pe suveran, spune despre el că este „ca” un leu (animal regal prin excelență). Ajungem astfel la un ultim grup de zei: suveranii 1. Așa cum, În gândirea egipteană, un zeu se poate Întrupa, În mod succesiv, În animalele sacre, la fel, Horusxe "Horus", zeul regalității, se manifestă mereu În suveranii care Își urmează unul altuia

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
caz a fost descoperit la Assuan, În insula Elefantina 1, la baza unei serii de temple, ridicate succesiv unul peste altul, Înlocuind clădirile mai vechi cu altele noi, păstrând totuși legătura cu templul de bază, În care se mai putea ajunge Încă multă vreme, străbătând până la capăt un puț care amintea de existența acestuia. Un astfel de sanctuar primitiv, În mijlocul cantităților masive de granit care Îl cuprind, pare mai mult un loc sacru decât o clădire propriu-zisă: acolo au fost depuse

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
al structurii urbane a capitalei, se află mormântul regal propriu-zis, care constă dintr-un apartament subteran multiplu - și, În antichitate, plin de ofrande - unde se află un tumul care Îl domină și care a suferit modificări În timpul construcției, până când a ajuns să aibă aspectul unei scări imense Îngustate spre vârf: invitație de a urca spre cer sau aluzie la tumulul primordial pe care a apărut, la Începutul timpurilor, soarele. În zonele libere se află construcțiile care trebuie să conțină atributele regalității

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Memphis și va rămâne În continuare (până la uniformizarea culturală greacă) cetatea „Înțelepciunii” egiptene. Însă toate aceste limite nu pot diminua importanța faptului căxe "Atum" ritualurile respective sunt reinvestite ca izvoare pentru o mare parte a aspectelor religioase și că ele ajung - tocmai pentru că sunt unite Într-un orizont unic - să se ilumineze reciproc și să se păzească de contaminări nepotrivite. Divinitățile sunt multe și variate și, chiar dacă nu sunt toate cele pe care le vom găsi În epoca mai târzie (sau

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
de Înțeles cu exactitate: ren este „numele” (și am văzut că numele este vital și are autoritate), ib este „inima” (adică memorie și voință). Mai puțin clară este semnificația lui akh, „strălucitor” - se pare că acesta este mortul care a ajuns să aibă natură celestă; ba, care este tradus aproximativ prin „suflet”, este reprezentat ca o pasăre având cap de om, aspect sub care defunctul poate părăsi mormântul pentru a frecventa din nou lumea celor vii, Într-o formă diferită; și

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
se naște din folosirea atentă și scrupuloasă a unei limbi menite unei utilizări superioare comunicării, ce are drept scop crearea unei realități valabile prin ea Însăși și capabile de o repetare validă pentru ea Însăși. Pe această cale, se poate ajunge la formule magice mai clare („o față a căzut Împotriva altei fețe - o față a privit o față. Atunci ieși un cuțit colorat, negru și verde, Împotriva acestuia - și a fost Înghițit ceea ce fusese rănit”, ș228ț), iar operațiunea de Înfășurare

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
În trupul oricărui zeu pe care va trebui să-l vadă. (415) 5. LUMEA DIN JURUL PIRAMIDELORTC "5. LUMEA DIN JURUL PIRAMIDELOR" O cercetare rapidă a bogatei lumi din Textele Piramidelor ne arată câte aspecte variate și ce abundență de motive au ajuns la maturitate de-a lungul primelor secole ale istoriei egiptene; de asemenea, trăsăturile esențiale ale specificității sale pot fi identificate În mod particular, și nu doar recunoscute generic. În cele ce urmează vom aminti sau integra aceste pagini. Dar, pentru

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
construit pe pământ, deasupra unui puț În fundul căruia se află depus trupul. Pe peretele estic al construcției sunt reprezentate două porți, care simbolizează intrarea În locuința veșnică, iar În fața acestora se află mesele pentru ofrande. Cu timpul, una dintre porți ajunge să fie poziționată din ce În ce mai spre interiorul nucleului construit: astfel, se formează zone ai căror pereți sunt decorați cu reprezentări ale scenelor legate de producerea bunurilor de orice natură, bunuri de care, se consideră, cel care se află În mormânt va

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
EPOCII PIRAMIDELORTC "7. SFÂRȘITUL EPOCII PIRAMIDELOR" Tot ceea ce am spus până acum gravitează În jurul ambientului de la curte și se situează geografic În regiunea memphită unde se află aceasta. Dar tocmai progresul și organizarea organismului statal, Înmulțirea funcțiilor și a funcționarilor ajunge să mărească, Încetul cu Încetul, teritoriul controlat. Persoanele care au fost trimise În provincie dețin un tip de autoritate locală ce se concretizează În moștenirea oficiului deținut, În asumarea funcției de preot principal al zeității locale, În Înființarea de necropole

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
de susținere a culturii religioase În epoca piramidelor. Sfărâmarea și apoi dispariția acestui punct de sprijin duce și la nevoia revizuirii sensului experiențelor religioase. Lumea este răvășită: „țara se Întoarce ca roata olarului.”; „Cei bogați jelesc, săracii sărbătoresc.”; „Cerșetorii au ajuns stăpâni de comori, cel care nu-și putea face Încălțări, astăzi deține bunuri”. Aceste formulări luate din Plângerile lui Ipuwer 1 dau mărturie despre o revoluție socială care a răsturnat raportul tradițional Între clase. Dar ceea ce ne interesează aici este

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
unele repercusiuni ale acestei experiențe va trebui să mai discutăm: trebuie menționat În primul rând că această anarhie reprezintă În realitate doar Îndreptarea unei societăți spre un model mai atent la nevoile și existența fiecărui individ În parte, care au ajuns să se definească mai bine odată cu distrugerea structurii monarhice Într-o serie de curți princiare, care vor repeta la scară redusă structura curții, Înmulțindu-se astfel puterile, funcțiile și preoții. Una dintre caracteristicile acestor curți este faptul că principii (care

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
iubește; el te-a Însărcinat să-i reclădești templul”. Și se adaugă: „Zeul cetății tale te călăuzește, tatăl tău care te iubește”. Este, desigur, o indicare retorică a filiației, dar foarte semnificativă pentru independența față de vechea teologie regală. Se va ajunge (Încă În timpul dinastiei a XI-a, când vechiul ordin este pe punctul de a fi reconstituit) să i se spună principelui Mentuhotep 2: „Eram fiul lui Neprixe "Nepri" șzeul grâuluiț, soț al lui Taitxe "Tait" șzeița țesutuluiț, cel pentru care

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
regreta atât de clar Ipuwer). 8. CRIZA CONȘTIINȚELORTC "8. CRIZA CONȘTIINȚELOR" Faptul că lumea divină beneficiază de o prezență puternică În societatea acestor vremuri este demonstrat și de alte texte, care, tocmai din cauza greutății condițiilor de trai și a cutumelor, ajung să ridice Întrebări asupra semnificației prezenței zeului În lume și asupra responsabilității sale. Unul dintre personajele mizerabile pe care le descria Ipuwer ajunge să scrie: „Dacă aș ști unde este zeul, i-aș aduce ofrande”. Iar pe pereții unui mormânt

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
vremuri este demonstrat și de alte texte, care, tocmai din cauza greutății condițiilor de trai și a cutumelor, ajung să ridice Întrebări asupra semnificației prezenței zeului În lume și asupra responsabilității sale. Unul dintre personajele mizerabile pe care le descria Ipuwer ajunge să scrie: „Dacă aș ști unde este zeul, i-aș aduce ofrande”. Iar pe pereții unui mormânt princiar de la Teba, un harpist cântă o invitație foarte umană la bucurie 1: „Generațiile pier și trec”. Chiar și monumentele funerare sunt o

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
foarte umană la bucurie 1: „Generațiile pier și trec”. Chiar și monumentele funerare sunt o garanție caducă și: „Nu vine nimeni de Dincolo să ne spună despre felul lor (?) și despre lucrurile lor și să ne liniștească inimile până să ajungem și noi În locul În care au mers ei”. De aceea, „urmează-ți inima atât cât trăiești! Unge-ți capul cu mir, Împodobește-te cu pânzeturi albe, parfumează-te cu miresme exotice adevărate, din acelea pe care le oferi zeului”. Moartea

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]