227,325 matches
-
decurge din faptul că succesorul său l-a Înlocuit pe tron. Acest delicat joc mitologic nu mai subzistă Într-o lume burgheză, iar dacă un burghez devine „Osiris”, acesta este rezultatul unui mecanism care, Între timp, s-a distrus; se ajunge totodată la situația În care orice mort, ca beneficiar al unei formule funerare regale, devine rege și, prin urmare, se identifică cu un zeu care este rege al celor morți. Astfel, orice mort devine Osiris, se identifică cu membrii societății
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
la situația În care orice mort, ca beneficiar al unei formule funerare regale, devine rege și, prin urmare, se identifică cu un zeu care este rege al celor morți. Astfel, orice mort devine Osiris, se identifică cu membrii societății care ajung „dincolo” după judecata morală care le asigură supraviețuirea. În concordanță cu această concepție este faptul că În reprezentările obiectelor personale, Înzestrate cu nume, de pe sarcofagele epocii, apar, pe lângă obiectele de uz cotidian - arme, provizii -, și coroanele și Însemnele regale, de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
vieții lor pământene: numele oficial al celor morți va fi „Osiris... al lui ...”, și va avea ca atribut specific „glasul drept”, fiind astfel recunoscut ca nevinovat de tribunalul postum despre atotcunoașterea căruia vorbește Învățătura către Merikara. Ultimul punct la care ajung aceste inovații, care cuprind cu totul modul de a trăi religia, vor fi misteriile osirice care vor răspândi cultul egiptean În tot bazinul mediteranean, În epoca greacă, iar apoi În cea romană. În privința Egiptului, mai ales a Egiptului din această
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
peste morții care apun Împreună cu soarele). Acest zeu tipic funerar identificat uneori cu Osirisxe "Osiris", apare deja În Textele Piramidelor, iar numele său devine doar un titlu major și universal pentru zeului morților - Osiris -, care devine Osiris Khenty amentiu. Abydos ajunge astfel centrul unui cult care interesează Întregul Egipt, iar a avea mormântul (sau cel puțin un cenotaf) În acest pământ binecuvântat unde se află și mormântul zeului devine o aspirație comună a suveranilor și a supușilor acestora. Prin urmare, de la
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de apropiere, În funcție de caracterul mai mult sau mai puțin deschis pentru public al cultului. Templul apare ca un organism complex, o componentă nu doar religioasă, ci și economică a societății, autosuficientă, dar neruptă de lumea exterioară, la care se poate ajunge pe diferite căi. Aceste complexe templiere au nevoie, pentru a funcționa, de un personal În privința căruia nu am făcut decât să constatăm că există. Acum avem o documentare bogată despre activitatea lor: un sat, legat inițial de construirea mormintelor regale
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
o formulă din Textele Sarcofagelor În care mortul Încheie astfel: Prosternați-vă Înaintea mea, o tauri din Nutxe "Nut"! Veniți Încălțați cu sandale În marea mea onoare de stăpân al lui ka, moștenitor al lui Raxe "Ra"-Atumxe "Ra-Atum". Am ajuns aici pentru a-mi primi locul și cinstirea. Mie Îmi aparține totul Înainte ca voi să fi existat, o zei, voi care sunteți ultimii coborâți. Eu sunt Magia! (Coff. T. III 261). 12. LĂRGIREA ORIZONTURILORTC "12. LĂRGIREA ORIZONTURILOR" Un Egipt
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
transforma după bunul plac În animale, plante: Cât despre cel care cunoaște această carte pe pământ sau, pur și simplu, a pus să i se scrie pe sarcofag, acela va ieși la lumină În orice fel ar dori și va ajunge acasă fără să fie Împiedicat. I se dă multă pâine și bere din ceea ce se află pe masa ofrandelor lui Osirisxe "Osiris". El va intra În pace În Câmpia Trestiilor șun fel de Câmpii Elizeeț, pentru cunoașterea acestui decret din
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
tău Horusxe "Horus"”, astfel a spus Atumxe "Atum"... - „Și care este durata vieții?” zise Osirisxe "Osiris". - „Veixe " Vei" fi pentru milioane de milioane, Într-un răstimp de milioane. Dar apoi voi distruge tot ce am creat, iar lumea aceasta va ajunge În Nunxe "Nun" șhaosul primordialț, devenind ocean, ca la Început. Eu sunt cel care va rămâne, cu Osirisxe "Osiris", după ce mă voi fi transformat din nou În șarpele pe care oamenii nu-l cunosc, iar zeii nu-l văd...” 17
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
dintre punctele În care se rupe cel mai tare legătura cu epoca amarniană este figura pe care o va dobândi faraonul. Tipic În această privință este Ramses al II-lea, un personaj care devine rapid fabulos fiind printre cei care ajung În „Sesostris” din legenda greacă. Divinitatea sa nu mai este una subînțeleasă din formule oarecum ermetice, ci este zgomotos proclamată: dacă Amenofis al III-lea fusese reprezentat adorându-se pe sine Însuși Într-un templu Îndepărtat din Nubia, acum Ramses
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
stă la originea unei serii de Întâmplări miraculoase. Cei doi frați care trec de la un Început idilic, pastoral și liniștit În vârtejul unei lumi fabuloase poartă numele a doi zei: Bataxe "Bata" și Anubisxe "Anubis". În realitate sunt chiar ei, ajunși Între oameni pendulând Între condiția lor cotidiană și cea divină. Mai pot fi citate și alte povestiri, având toate aceleași caracteristici formale și aceeași adaptare a divinului la lumea umană, pe care cititorul sau ascultătorul o simte ca fiindu-i
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cel al unei persoane care povestește pe o stelă cum a fost pedepsită de „Piscxe "Pisc"”, care a orbit-o pentru o vină de-a sa, și cum i-a redat vederea În urma penitenței. Ecouri ale acestei călduri și Încrederi ajung până În imnurile oficiale. Un oarecare Mersekhmet, din Deir el Medina compune imnuri În cinstea lui Amonxe "Amon"1: Îți cânt ție, beat de frumusețea ta/Cu mâinile pe harpa cântărețului/Îi Învăț pe copiii cântăreților/Să preaslăvească frumusețea chipului tău
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
care era Încă atât de precaut și atent la tradiție. Amenemope, un Înțelept din acea perioadă, spune 2: Zeul se găsește În perfecțiunea sa, În vreme ce omul În lipsurile sale... Nu spune „Eu sunt fără păcat”, și nu Încerca să-l ajungi șpe zeuț. Păcatul Îi aparține zeului, acesta este pecetluit cu degetul său. Într-adevăr, tu nu cunoști sfaturile zeului; astfel, nu poți să cunoști ziua de mâine. Pune-te În mâinile zeului și tăcerea ta le va face să se
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de la care s-au Îndepărtat principii libieni, „care sunt necircumciși și mănâncă pește”. Acestor regi le este foarte ușor să se prezinte astfel, pentru că, din momentul În care egiptenii au ocupat Nubia, la Napata - cetatea care va deveni capitala dinastiei ajunse În Egipt - a fost importat cultul pe Amonxe "Amon". Acesta a fost probabil amestecat cu un cult local mai vechi, ajungându-se la o formă particulară care Îl reprezenta lui Amon ca berbec și care a avut șansa de a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
prezinte astfel, pentru că, din momentul În care egiptenii au ocupat Nubia, la Napata - cetatea care va deveni capitala dinastiei ajunse În Egipt - a fost importat cultul pe Amonxe "Amon". Acesta a fost probabil amestecat cu un cult local mai vechi, ajungându-se la o formă particulară care Îl reprezenta lui Amon ca berbec și care a avut șansa de a ajunge să contamineze cel mai autentic centru al cultului amonian, Teba, care importă berbecul ca animal sacru al zeului. Această legătură
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În Egipt - a fost importat cultul pe Amonxe "Amon". Acesta a fost probabil amestecat cu un cult local mai vechi, ajungându-se la o formă particulară care Îl reprezenta lui Amon ca berbec și care a avut șansa de a ajunge să contamineze cel mai autentic centru al cultului amonian, Teba, care importă berbecul ca animal sacru al zeului. Această legătură Între Amon din Teba și Amon din Napata oferă probabil justificarea invaziei și este evocată mereu. Desigur, statul teban, ca
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În societatea imediat următoare, cea saitică - a celei de-a XXVI-a dinastii. 23. EPOCA SAITICĂ ÎNTRE ARHAIC ȘI MODERNTC "23. EPOCA SAITICĂ ÎNTRE ARHAIC ȘI MODERN" Familia care preia puterea după regii nubieni - după ce o invazie asiriană, care a ajuns la Teba și a prădat-o, i-a alungat pe aceștia din Egipt până În teritoriile lor de origine - este o familie de principi libieni din Deltă, stabilită În cetatea Sais. Aceasta a știut să profite de invazia asiriană pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
simplu dintre miturile egiptene a cunoscut un orizont de civilizație mult mai amplu și a avut rezonanțe ecumenice. S-a cercetat Îndelung dacă de la speculația teologică s-a mers la alte experiențe (cum ar fi cea gnostică) și s-a ajuns la unele concluzii justificate 2. Dar preferăm să ne oprim aici, În zorii unei experiențe care depășește cu mult sarcina noastră. BibliografieTC "Bibliografie" Allen, J.P. (1988), Genesis in Egypt. The Philosophy of Ancient Egyptian Creation Accounts, New Haven. Alliot, M.
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
avem zona nordică a crescătorilor de măgari, aflată sub protecția zeiței Nin¿ursangaxe "Ninh~ursanga"/B¶lxe "Be>l"et-ilșxe "Be>let-ilș"/Ninma¿xe "Ninmah~" (Adab și Kish). 4) Regiunile agricultorilor sunt situate la nord de zona ierboasă centrală, care ajunge până În interiorul regiunii Akkad; pe lângă acestea sunt și zonele situate la nord de Lagaș. Zeii prezenți În orașele din aceste regiuni sunt legați de cereale, agricultură și de lumea rurală: zeul Enlilxe "Enlil" (Nippur), strâns legat de agricultură; zeița Ninlilxe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
din punctul de vedere al atestării. Ne referim În special la panteonul semitic mesopotamian din perioada presargonică (de la Începuturi până la sfârșitul lui 2 334 Î.Hr.) și sargonică (2 334-2 154 Î.Hr.), adică pornind de la Începuturile atestării pentru a ajunge În perioada neosumeriană. Panteonul antic semit ni se face cunoscut aproape exclusiv prin intermediul onomasticii semite, prin care aflăm atât numele divinităților venerate (cel puțin 76)1, cât și ceea ce se spune despre ele (epitetele): cel puțin 32 pentru perioada presargonică
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
dintre anunnaki primesc alte patru atribuții: Anumxe "Anum" este declarat tată și rege al zeilor, deși rolul său va fi mai degrabă cel al unui deus otiosus; Enlilxe "Enlil" devine sfetnicul zeilor; Ninurtaxe "Ninurta", șambelan; Ennughixe "Ennughi", prim-ministru. Se ajunge chiar la atribuirea, prin tragere la sorți, a reședințelor: cerul este al lui Anumxe "Anum"; pământul, al lui Enlilxe "Enlil"; Apsûxe "Apsû", adică regatul apelor dulci subterane, revine zeului Înțelepciunii Enkixe "Enki"/Ea. Este vorba aici despre cele trei divinități
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cu rădăcini adânci În tradiția sumeriană (un adevărat ciclu epic), care și-a primit expresia fundamentală În perioadă babiloniană antică și În diversele redactări. Poemul povestește că Ghilgameșxe "Ghilgameș", rege În Uruk, probabil o figură istorică divinizată după moarte (erou), ajunge pradă disperării după moartea lui Enkiduxe "Enkidu", marele său prieten, asemenea lui În putere fizică și valoare, tovarășul său În aventuri eroice și glorioase: dacă a murit Enkidu, care nu Îi era cu nimic inferior, atunci el Însuși va trebui
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
vei găsi viața pe care o cauți. Când zeii au creat omenirea, au hotărât pentru aceasta moartea, iar viața au păstrat-o În mâinile lor. Dar Ghilgameșxe "Ghilgameș" nu se descurajează și, după chinuri grele și mari pericole, reușește să ajungă la Utnapiștimxe "Utnapiștim", căruia Îi pune o Întrebare clară (XI, 7): Spune-mi cum ai intrat În adunarea zeilor și ai obținut viața șfără de moarteț? Utnapiștimxe "Utnapiștim" nu poate să răspundă la Întrebare atât de gravă, pentru că este vorba
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
beneficiilor aduse de vântul din sud. Odată descoperit și Învinovățit pentru „delictul” său, Adapa este chemat la judecată În fața zeului suprem Anuxe "Anu"; Însă reușește să scape datorită Învățăturilor oferite cu iubire de către tatăl său Ea. Ba mai mult, Anu ajunge să Îi ofere „pâinea și apa vieții”, care l-ar fi făcut nemuritor. Dar Adapa, urmând până la capăt Învățăturile tatălui său, temându-se că ar putea fi vorba despre „pâinea și apa morții”, refuză oferta și, odată cu aceasta, și nemurirea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
erou sau semizeu - să rămână și el „victimă” a regulii rigide care condamna la moarte orice ființă umană. c) Aporia zeilor care mor În ciuda celor spuse mai sus, putem citi În mitologia sumero-akkadiană despre unele divinități aparținând lumii cerești care ajung să moară. 1) Innanaxe "Innana"/Iștarxe "Iștar", Dumuzixe "Dumuzi", Gheștinannaxe "Gheștinanna" - Trebuie citat În primul rând, mitul sumero-akkadian despre Coborârea lui Inanna/Iștar În Infernxe "Infern". Mitul povestește că marea zeiță, dornică să cunoască secretele surorii sale Ereșkigalxe "Ereșkigal", regina
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
primită atât de solemn În regatul infernului care este păzit de șapte porți. Astfel, paznicul Îi scoate rând pe rând toate Însemnele (coroana, cerceii, colierul, agrafele, etc), În timp ce o conduce prin cele șapte porți ale infernului. La ultima poartă, zeița ajunge complet goală. La protestele repetate ale zeiței, paznicul răspunde că „acestea sunt poruncile Stăpânei ținutului șcelor morțiț”, adică ale lui Ereșkigal. Aceasta din urmă, În momentul În care se găsește În fața mândrei sale surori, o tratează cu cruzime, o umilește
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]