KorAP: Find »[drukola/base=ajunge & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...9025 9026 9027 ...9093 >

227,325 matches

Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330

ci și o divinitate atât În India, cât și În Iran. După cum am văzut, În Avesta apare printre entitățile demne de cult cărora le era dedicat un imn (Yasna 9-10). Din cauza naturii sale compozite, de divinitate și materie, Haomaxe "Haoma" ajunge să reprezinte, după un timp, victima, preotul și zeul jertfei zoroastriene (Zaehner, 1961, pp. 93, sq.; Duchesne-Guillemin, 1962a, p. 95). Panxe "Pan"teonului iranian Îi mai aparțin și alte divinități, amestecate printre yazataxe "yazata" zoroastrismului, care nu au paralele clare

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
indo-iraniene primare, chiar dacă aceasta nu era foarte marcată de valori propriu-zis morale. O existență fericită după moarte era probabil rezervată unei elite de preoți și războinici; Însă, În cadrul escatologiei individuale, domina credința Într-o supraviețuire cenușie, de umbră, a spiritelor ajunse Într-o locuință subterană; aici erau „căile părinților”, adică drumurile parcurse de strămoșii defuncți (Oldenberg, 1917, pp. 546 sq.). Această existență de umbră, nici frumoasă, nici urâtă, nici bună, nici rea, Își găsește ecoul În concepția zoroastriană a unei zone

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
comentariile din persana medie - limba pahlavi a cărților zoroastriene. Comparația lingvistică indo-iraniană, În special cea gathico-vedică, a permis progrese importante, mai ales În ultimele decenii (K. Hoffmann, H. Humbach, S. Insler, J. Kellens), deși, În unele cazuri destul de importante, au ajuns să obscureze semnificația specifică și inovatoare a gândirii și experienței spirituale și umane a lui Zoroastru. Nu există motive suficiente pentru a nega autenticitatea atribuirii tradiționale a gathelor lui Zoroastruxe "Zoroastru", În ciuda opiniilor unor cercetători cu autoritate (J. Darmesteter, M.

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
istoric datarea tradițională care Îl plasează pe Zoroastru cu „258 de ani Înainte de Alexandru”, datare atestată de izvoarele zoroastriene și reflectată În izvoarele islamice. Pe baza acesteia, confruntând informațiile despre viața lui Zoroastru din textele În limba pahlavi, s-a ajuns la propunerea alternativă a trei date diferite pentru nașterea și moartea sa, ținând cont de faptul că tradiția religioasă Îi plasează moartea la 70 de ani, iar evenimentele semnificative ale vieții la 30 (prima revelație), la 40 (primul său succes

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Îl prezintă pe Zoroastruxe "Zoroastru" ca pe o figură pe deplin umană, formată În mediu său familial și tribal. El se deosebește de ceilalți doar prin relația directă cu zeul său. Însă tradiția religioasă ulterioară i-a conferit trăsături supraomenești, ajungând să dea viață unei adevărate legende, bogate În elemente mitice și miraculoase. Devine omul perfect cu care Începe ultima perioadă de trei milenii a istoriei cosmosului, Împărțită În patru cicluri de câte trei mii de ani, probabil conform unei doctrine

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
zorii, amiaza și noaptea sunt șmomenteț care Îi amintesc celui sârguincios de țelul său? Doamne, iată, eu te Întreb aceasta - răspunde-mi cu adevărat: Dacă lucrurile pe care le voi vesti sunt adevărate: „Devoțiunea Întărește Adevărul prin fapte; la tine ajunge puterea prin mijlocirea Gândului Bun;” pentru cine ai creat tu Vacaxe "Vaca" gestantă care Îi face mai fericiți? Doamne, iată, eu te Întreb aceasta - răspunde-mi cu adevărat: Cine face ca Devoțiunea prețuită (să se Însoțească) cu puterea? Cine i-

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
un fragment din Uștavaitș G³th³, poetul Își exprimă dorința de a putea traversa podul Împreună cu toți cei care, „bărbați și femei”, au făcut fapte bune prin mijlocirea Gândului Bun și au Întărit Adevărul. El adaugă că la „podul Despărțitorului” vor ajunge și karapan și kavi (cf. mai sus, subcapitolul 2.3) pentru a deveni apoi, după ce vor fi puși În fața propriei conștiințe (da¶n³xe "dae>na>"), oaspeți ai locuinței Minciunii, adică ai infernului (Yasna 46, 10-11). Același lucru este spus despre

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
pe care persoana respectivă le-a săvârșit de-a lungul vieții. Semnificația „religiei” (cf. Humbach, 1991, I, pp. 68 sqq.), care, tradițional, se exprimă cu un cuvânt echivalent, este probabil secundară: aceasta se poate explica probabil prin valoarea pe care ajung să dobândească, colectiv, toate da¶n³ - adică toate individualitățile interioare, toate conștiințele - care s-au unit În aceleași gânduri, cuvinte, fapte bune, fiind adepți ai aceleiași Învățături religioase. În ceea ce privește sfârșitul timpurilor, care, În tradiția ulterioară, va avea un loc de

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
potrivnice, incompatibile una cu alta (sp³d³ anaoåanh³), menționată În Uștavaitș G³th³ (Yasna 44, 15) Într-un context caracterizat de lupta Între adepții Adevărului și cei ai Minciunii, a fost probabil concepută În perspectivă escatologică. De altfel, nu degeaba, s-a ajuns să se vadă În Zoroastru primul „apocaliptic” al Orientului antic (Nyberg, 1938, p. 267; Duchesne-Guillemin, 1948, pp. 142 sq.; Rudolph, 1961, pp. 113 sqq.; Widengren, 1983, pp. 77 sqq.; Boyce, 1984a, p. 74). Desigur, acest lucru nu Înseamnă că toată

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
lui Ș³buhr II (Hoffmann-Narten, 1989). Studierea tradiției manuscrite arată că aceasta trebuie să provină dintr-un singur manuscris de bază din secolul al IX-lea, În timp ce, cel mai vechi dintre manuscrise este din 1288. Întregul corpus al Avestei care a ajuns până la noi poate fi considerat un ansamblu de texte și fragmente eterogene, utilizate cel mult pentru cerințele liturgiei, ale practicilor de purificare și, poate, pentru conduita morală. Preponderența unor asemenea cerințe, mai ales de tip liturgic, nu trebuie să Înșele

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
și să-l Îmbogățească cu noi informații păstrate mai ales În tradiția orală. Manuscrisele prezintă versiunile În pahlavi, cu glosele și comentariile, dezvoltate vers cu vers, frază cu frază. Chiar și textul pahlavi era memorat În Întregime. În acest fel, ajung să facă parte din patrimoniul cultural și noțiuni derivate din doctrine străine, indiene, grecești, babiloniene, din moment ce clerul zoroastrian, sub impulsul dat de unii suverani cu o sensibilitate aparte pentru diferitele forme de cunoaștere ale epocii, s-a străduit mereu să

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
și În puținele date pe care le avem pentru a reconstitui religia Ahemenzilor (cf. infra, subcapitolul 3.2). Chiar și după epoca sasanidă, religia lui Zoroastruxe "Zoroastru" va cunoaște perioade ulterioare de reorganizare, determinate de noile condiții În care au ajuns să se găsească diferitele comunități de credincioși, atât În Persia, În secolele IX-X, cât și În India britanică din zilele noastre. Deși foarte conservator și animat de un tradiționalism puternic, zoroastrismul, cu aproape trei milenii de istorie, nu poate fi

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
deși, Într-un fel sau altul, de aceeași natură cu Spiritul Beneficxe "Spiritul Benefic" (Spenta Mainyuxe "Spenta Mainyu"), inspiratorul lui Zoroastruxe "Zoroastru". Zeul suprem este În vârful unui sistem compus din abstracții-entități, Ameșa Spentaxe "Ameșa Spenta", care, după un timp, ajung să fie propriile sale aspecte sau modalitățile sale de manifestare și acțiune (cf. supra, „Religiile Iranului antic și Zoroastrului”, subcapitolul 2.7). Este evident caracterul celest al zeului, subliniat de Înțelepciunea și atotcunoașterea sa. Unic În G³th³, el pare a

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
de ani ai anului cosmic, creația este concepută inițial ca o stare m¶n½g și abia apoi se trece În starea g¶tșg, al cărei rod și manifestare este. Ohrmazdxe "Ohrmazd" este singurul care deține o creație ce reușește să ajungă În starea g¶tșg; Ahrimanxe "Ahriman", care, prin natura sa, este distructiv și aducător de moarte, nu poate da viață unei creații materiale și trebuie să se limiteze la invadarea creației lui Ohrmazd, Împins de invidie și dintr-o nevoie

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
folosite În situații speciale, pentru funcțiile funebre sau În sărbătorile legate de anotimpuri. Rugăciunile zilnice fac parte dintr-o nouă regulă liturgică sau dintr-un serviciu divin (bandagș) foarte vechi (Boyce, 1992, pp. 84 sq., 138 sq.). Această regulă a ajuns mai apoi să fie modificată și, Într-un final, probabil În perioada sasanidă, codificată. Zoroastrismul este bine organizat În ceea ce privește sărbătorile legate de anotimpuri și, În general, riturile care nu sunt zilnice, ci fixate de un calendar. Prin termenul g³h³nb³r se

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
lui Așaxe "Așa", element esențial În viața domestică și rituală, acesta este important pentru casă, protejează, hrănește, este izvor de căldură și lumină, judecător și instrument pentru ordalii - prin flacăra și metalul topit vărsat pe piept -, fiind calea pe care ajung jertfele și rugăciunile În lumea divină. Kustșg-ul, care strânge pe talie o cămașă albă (sadre), este folosit pentru prima oară de tânărul care urmează să fie inițiat În Religia cea Bună (la o vârstă cuprinsă Între șapte și zece ani

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
istorică, marcată de evoluția rapidă a religiei după perioada profetică și contactul culturii și civilizației Iranului cu alte tradiții culturale și religioase. În realitate, politica imperiului persan, de la granițele indiene și central asiatice până la Mareaxe "Marea" Egee și Egipt, a ajuns, din nevoia unei politici religioase flexibile și diferențiate, la o concepție despre regalitate care moștenește, În mare parte, obiceiurile și ideile proprii monarhiilor milenare din Orientul Apropiat. În urma evoluției societății persane În perioada ahemenidă, s-a afirmat o nouă concepție

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
modificând un punct esențial din dualismul originar din G³th³ (cf. „Religiile Iranului antic și Zoroastru”, subcapitolul 2.6). Se mai pot spune și altele despre pătrunderea În Iran a astrologiei mesopotamiene - iar apoi a celei grecești - care, prin intermediul iranienilor, a ajuns În India, Încă din timpul ahemenizilor (Panaino, 1992b). Aceasta a fost abia mai târziu integrată În zoroastrism, după cum se observă din poziția doctrinară a acestuia reflectată În textele de limbă pahlavi (cf. MacKenzie, 1964, Henning, 1942b), Însă difuzarea sa În

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
numai -, a reușit să câștige o poziție Înaltă, prestigiu și privilegii substanțiale. În 936 d.Hr. (Hodivala, 1925, pp. 70 sqq.; pentru dată cf. Cereti, 1991, pp. 13 sq.), o comunitate mică din satul Sanj³n din Iranul nord-oriental (Khorasan), a ajuns și s-a stabilit În Gujarat după ce stat nouăsprezece ani În insula Diu, unde a debarcat venind din portul Hormuz. Astfel a Început istoria zoroastrismului indian care nu e aceea a unor indieni convertiți la religia lui Zoroastruxe "Zoroastru", ci

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Împăratului Moghul Hum³y¿n, În 1534, până la cea a fiului său Akbar, În 1572. Mai ales odată cu domnia Împăratului eclectic Akbar (1556-1605), zoroastrismul dobândește un prestigiu deosebit: un preot din Naosari, Meherji Rana, este chemat la curte unde, În 1597, ajunge și un dast¿r din Kerman, Ardashșr Noshiriv³n, pe care safavidul Ș³h ‘Abb³s Îl trimite În India pentru a răspunde cererii omologului său Mogul (Modi, 1903; Duchesne-Guillemin, 1962a, p. 369; Boyce , 1979, p. 183; Ambashthya, 1976; Hartman, 1980, pp. 12

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
sa, până când acest organism a Început să-și piardă influența și autoritatea, În anii ’30 ai secolului al XIX-lea, În urma unei mișcări reformiste și progresiste a clasei medii, nemulțumite de monopolul plutocrat și oarecum ereditar pe care Panchayat a ajuns să-l reprezinte (Kulke, 1978, pp. 65 sq.). La jumătatea secolului al XIX, competențele Panchayat-ului din Bombay erau deja limitate la organizarea și administrarea operelor de caritate și asistență, domeniu În care parsii s-au evidențiat În mod deosebit printr-

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
oportune. De exemplu, parsii au fost multă vreme lipsiți de unele texte importante din Avesta. Legăturile dintre cele două comunități au fost inexistente până În cea de-a doua jumătate a secolului al XV-lea, când un parsi, Nariman Hoshang, a ajuns În Iran (1477) de unde s-a Întors cu primul riv³yat (cf. supra, subcapitolul 1.3). El a fost trimis la Yazd și Kerman de către un laic bogat și influent din Naosari, Changa Asa (Karaka, 1884, I, p. 216; II, pp.

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
lărgirea orizonturilor culturale ale Învățaților parsi: aceștia au Învățat metodele filologiei și ale istoriei (Duchesne-Guillemin, 1958, pp. 1-37). Încetul cu Încetul, parsii au devenit capabili să-și Înțeleagă și să-și valorifice propria tradiție. În ceea ce privește textele de limbă pahlavi, au ajuns să le citească corect, după un timp Îndelungat În care pierduseră cheia pentru descifrarea limbii scrise Într-un alfabet bogat În semne polivalente și caractere aramaice. Însă Întâlnirea cu occidentalii, care au adus Înnoiri importante, nu s-a desfășurat doar

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
și cultului morților, precum și ale practicilor și regulilor privind purificarea. Cei mai radicali dintre reformiști - precum Dosabhay Framji Karaka, scriitor care a și-a desfășurat activitatea la jumătatea secolului al XIX-lea (Boyce, 1979, pp. 200 sqq., cf. infra) - au ajuns să susțină că zoroastrismul originar, care trebuie recuperat, a fost un monoteism pur de tipul celui imaginat de Th. Hyde la sfârșitul secolului al XVII-lea adică după descoperirea Avestei (Duchesne-Guillemin, 1958, pp. 10 sq.). Acest tip de gândire este

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
de singurul teonim care poate fi reconstituit cu siguranță: În vedică Dyau¡xe "Dyauh{", În greacă Zeusxe "Zeus", În latină I¿(piter), În oscă diúveí (dat.), În umbriană Iu-(pater), În iliră Dei(patyros)xe "Dei(patyros)", hitită sius (care ajunge să aibă sensul generic de „zeu”). În alte regiuni, termenul mai vechi folosit pentru „zeu” este substituit de forme inovatoare, așa cum se Întâmplă cu germanicul *gudaz (despre care se va vorbi la momentul potrivit), slavul bogu (Împrumutat din iraniană), grecescul

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]