227,325 matches
-
nu trebuie exclusă posibilitatea unei concepții care nu vede În insulă un simplu obiect material, egal mereu cu el Însuși, ci un obiect viu, mereu În creștere. Aceeași apariție a lacurilor și câmpiilor se va repeta la următoarea invazie, Irlanda ajungând astfel la deplinătatea ei fizică. Partholán și oamenii săi mor din cauza unei ciume, iar cea de-a treia invazie este lucrarea lui Nemedxe "Nemed". După moartea acestuia, oamenii săi trăiesc sub stăpânirea foarte dură a uriașilor Fomoirexe "Fomoire", care cer
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Oricum, vor trebui să facă față uriașilor Fomoirexe "Fomoire". În bătălia de la Moytura regele Tuatha dé Danann, Nuaduxe "Nuadu", Își pierde o mână și, după cum cere tradiția irlandeză, nemaifiind perfect din punct de vedere fizic, trebuie să abdice; În locul său ajunge rege Bresxe "Bres", fiul unui Fomoirexe "Fomoire" și a unei femei din Tuatha. Acesta Însă se dovedește a fi un suveran foarte rău, astfel Încât se va ajunge la o confruntare deschisă Între Fomoire, care Îl susțineau pe Bres, și cei
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
irlandeză, nemaifiind perfect din punct de vedere fizic, trebuie să abdice; În locul său ajunge rege Bresxe "Bres", fiul unui Fomoirexe "Fomoire" și a unei femei din Tuatha. Acesta Însă se dovedește a fi un suveran foarte rău, astfel Încât se va ajunge la o confruntare deschisă Între Fomoire, care Îl susțineau pe Bres, și cei din Tuatha: a doua bătălie de la Moytura. În luptă Tuatha sunt din nou conduși de Nuaduxe "Nuadu", vechiul lor suveran, devenit acum Nuadu airgetlám („Nuadu cel cu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
promite la Început că vitele din Irlanda vor avea mereu lapte și că În fiecare an vor fi patru recolte. Oferta nu a fost primită, dar, În cele din urmă, Bres se va salva, după cum am văzut, devenind stăpânul agriculturii. Ajungem inevitabil la concluzia că, În cadrul teologiei tripartite indo-europene, Fomoire reprezentau cea de-a treia funcție, cea economică. La rândul lor, Tuatha prezintă un tipar magic care face din aceștia reprezentați ai primei funcții, cea sacrală; și, la fel ca În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pare că, În acest caz, germanicul *gudaa avut o evoluție asemănătoare cu cea a vedicului somași a avesticului haoma-, care desemnau inițial băutura folosită În cadrul jertfei; Însă aceasta, având efecte miraculoase asupra credincioșilor (conținea probabil un halucinogen, cf. Kuiper, 1970), ajunge să fie transformată În divinitate, astfel Încât panteonul vedic și cel avestic sunt Îmbogățite cu doi zei noi: Somaxe "Soma", respectiv Haomaxe "Haoma". În favoarea acestei etimologii se adaugă și argumentul că astfel de substanțe halucinogene erau obișnuite În cultura șamanică ce
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
obiective a identificării, ci este doar o dovadă a răspândirii sale În mediile germanice mai expuse contactului cu lumea romană precreștină. Martexe "Marte", zeul războiului, Îl acoperă aici pe *Teiwaz (nordicul antic, Tyrxe "Tyr"; În germană nordică veche, Zio etc.), ajuns astfel la capătul unui proces evolutiv despre care vom vorbi mai târziu. Legitimitatea identificării este dovedită, și În acest caz, de numele „ziua lui Marte” (marți) care este redat În germanică cu „ziua lui Teiwaz” (germană nordică veche, Ziestag; În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
unde preoții formau un grup cu o putere destul de mare. În schimb, nu vedea nimic asemănător În lumea germanică, unde, Într-adevăr, exista senzația că preoții sunt puțini și fără puteri prea mari; doar din aceste motive s-a putut ajunge la o negare atât de fermă. 7. RELIGIA GERMANICĂ ÎN EVUL MEDIU NORDICTC "7. RELIGIA GERMANICĂ ÎN EVUL MEDIU NORDIC" Dacă dorim să analizăm religia germanică În perioada medievală găsim informații sigure și abundente În lumea nordică, unde, datorită creștinării
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Freyja". În faza actuală a universului, cele două grupuri coexistă pașnic, iar oamenii pot cinsti, fără nici o greutate, zeii din ambele grupuri și Îi pot desemna În mod unitar ca „zei”; Însă, Într-un trecut Îndepărtat, cele două grupuri au ajuns să se lupte Între ele. Cea mai veche atestare a acestui mit se găsește În poemul eddic Völospá (Profeția ghicitoarei), unde, Într-o formă voit obscură (profetesa povestește o viziune pe care a avut-o), se face referire la această
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
scandinavă: populații de țărani, culegători, crescători de vite și pescari, care locuiau În regiunea În care se considera că Vanir Își exercitau funcția de protectori. În schimb, Aesir, care au trăsăturile divinităților războinice, i-ar reprezenta pe invadatorii indo-europeni care, ajunși În Scandinavia la sfârșitul migrației lor, Îi Înfrâng pe indigeni, iar mai apoi se amestecă cu ei. Această teză (care, de altfel, nu a avut argumente puternice În favoarea ei) trebuie Înlocuită astăzi cu propunerea făcută de Dumézil (1959) În ceea ce privește problema
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
indo-europene și aparține În general divinităților majore. În Homer (Iliada, I, 544), de exemplu, Zeusxe "Zeus" este definit ca „tată al oamenilor și al zeilor”; În latină, umbriană și ilirică, epitetul trebuie să fi fost atât de stabil Încât a ajuns să fuzioneze cu numele zeului (Jupiter, Iupater, Deipatryos); În Rig-Veda, zeilor celor mai importanți li se acorda titlul de „tată al zeilor” (dev³n³- pitaram: Brahmañaspati, II, 3, sqq.) sau de „tată al oamenilor” (pit³ m³nu̳ñam: Agnixe "Agni", VI, 1, 5
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cu cea a eroului mitic roman Horatius Cocles (Dumézil, 1968, I, pp. 424 sqq.). Faptul că s-a lipsit de un ochi din voință proprie este indicat În Într-un fragment din Völospá (strofa 28): Ședea singură deoparte când a ajuns bătrânul stăpân al Aesir-ilor și a fixat-o cu privirea: „Ce-mi ceri? De ce mă pui la Încercare? Știu bine, Odhinn, unde ți-ai ascuns ochiul: În vestita fântână a lui Mímirxe "Mímir"” (trad. după Mastrelli, 1951). Mímirxe "Mímir", după cum
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cu Varuñaxe "Varun{a", legat, de asemenea, de moarte. Însă Odin nu este, În general, zeul tuturor morților. Într-o societatea precum cea germanică, unde activitatea militară prevala asupra oricărei activități și unde, practic, orice om era un războinic, Odin ajunge să fie legat de morții căzuți În luptă. Aceștia sunt adunați de Walkyrii („cele care culeg morții”) și duși În Walhalla („casa celor morți”), unde Își petrec ziua duelându-se, iar seara beau mied. Lui Odin, stăpânul lor i s-
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ZEUL CELEI DE‑A DOUA FUNCȚII" Deși Odin și Tyrxe "Tyr" au dobândit conotații militare clare, totuși adevăratul zeu al războiului este Thorrxe "Thorr", „Tunetul”. Acesta era reprezentat ca un personaj Înalt și robust, cu o barbă roșie care Îi ajungea la piept; Își strânge mereu arma În mână, un ciocan (numit Mjøllnir), care simbolizează fulgerul. Omologul său vedic În zona celei de-a doua funcții - cea războinică - este Indraxe "Indra", de asemenea conceput cu o armă În mână - măciuca -, simbolizând
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
arme de aruncat; cele trei mituri Încearcă să scutească zeii de limitele clare ale acestor arme: odată lansate, lăsau luptătorul dezarmat. Thorrxe "Thorr", la fel ca Odin și Tyrxe "Tyr", aparține grupei Aesiri-lor, pentru că, așa cum am mai spus, aici au ajuns atât zeii primei funcții, cât și zeii celei de-a doua. Există Însă o informație care ne ajută să intuim că această unificare nu este foarte Îndepărtată, sau că, cel puțin În perioada istorică, nu se pierduse Încă de tot
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
să identifice funcțiile unui Van (Freyrxe "Freyr"), dar nu erau capabili să distingă funcțiile originare diferite a doi Aesir (Odin și Thorr) și, pe de altă parte, nedorind să facă dintr-un zeu dublura celuilalt, atribuindu-le aceleași funcții militare, ajung la sublinierea caracterului atmosferic al lui Thorr („Tunetul”), cu toate implicațiile pe care le are atmosfera În legătură cu recolta și bolile. În sfârșit, Odin apare ca zeu al războiului sau, pur și simplu, prezintă acea evoluție istorică pe care am indicat
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
femeia gravidă, care a adus pe lume un băiat urât și diform, pe nume Thrällxe "Thräll", „Sclav”. Apoi, a mai fost oaspetele unui alt cuplu, iar copilul născut aici a fost numit Karlxe "Karl", „Proprietar Liberxe "Liber"”. În sfârșit, mai ajunge la o a treia familie, unde femeia lăsată Însărcinată de el a născut un fiu numit Jarlxe "Jarl", „Nobil”. Un descendent al acestui Jarl a fost numit „tânărul Konr” (Konr ungrxe "Konr ungr") și a fost primul rege de pe pământ
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
părea delicată, devine pentru el o suliță pericuoasă (Völuspá, 31 sq.) Baldrxe "Baldr" moare străpuns, iar zeii sunt cuprinși de un sentiment de infinită uimire și disperare. Despărțirea de Odin este inevitabilă, deoarece Baldr, nefiind ucis În bătălie, nu poate ajunge În Walhalla: destinul său este să meargă În Helxe "Hel", infernul. Aesir-ii fac o ultimă Încercare de a-l sustrage infernului, iar Hel promite să-l Înapoieze dacă pe pământ Îl vor plânge toate ființele, fără excepție. Însă Lokixe "Loki
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
publică când și când cronici, eseuri, comentarii, articole în „Viața românească”, „Luceafărul”, „Steaua” ș.a. După 1989, în „Jurnalul literar” și în „Viața românească”, i se tipăresc câteva conferințe ținute la Radio, precum și poezii din ciclul Acatiste și madrigale, datat 1941. Ajuns la credință în pragul adolescenței, așa cum mărturisea în articolul Întâlnirea cu zeul (1929), S. s-a încadrat de timpuriu în grupul „ortodoxist” al generației sale. Dar manifestărilor în această direcție li s-au adăugat, îndeosebi în intervalul 1931-1933, altele, situate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289924_a_291253]
-
estetic, mizând prea mult pe efectul contrastului, al paradoxalului, volumul Pregătiri pentru călătoria din urmă cuprinde și texte ce vexează bunul gust. Țelul duhovnicesc este doar în parte atins, „ispita literarului” determinând abaterile de la dreapta credință (Mircea Vulcănescu). Dar S. ajunge curând să își renege manifestările avangardiste, să le considere doar o „boală a spiritului”, de care a fost lovit din cauza „coabitării înlăuntrul aceleiași generații” (conferința Poezia metafizică în poezia românească, rostită la Radio în septembrie 1933), și să își impună
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289924_a_291253]
-
este deseori definită În textele vechi, totdeauna cu același Înțeles. Dimitrie Cantemir observă că nebunia, „Întunecarea minții”, este mai „grea decât a nopții”. Neculae Mavrocordat afirmă: „bolile trupului cu cât cresc cu atât sunt mai Învederate, pe când cele ale sufletului ajungând culmea, robesc cu totul pe cel suferitor, și-i răpesc orice simțire”. Simptomele nebuniei sunt bine cunoscute, de mult timp. Dimitrie Cantemir vorbește de prodromele alienării: „În 1705 a fost numit Ciorbuli Ali Pașa În postul de mare vizir, Într-
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
studiat scrierile biblice din punct de vedere al „istoricității”, povestirile biblice nu ne vorbesc prea mult despre lumea pe care o descriu („lumea textului”), ci mai degrabă despre „lumea autorilor”. Cu alte cuvinte, primul nivel al „istoriei” la care putem ajunge când citim Biblia este cel care aparține scriitorului. Povestirile biblice dau mărturie despre preocupările, interesele, dezbaterile și viziunea lumii epocii autorilor lor. Ca să luăm un exemplu foarte simplu, poate puțin exagerat, autorii acestei tendințe ar spune că Evanghelia lui Matei
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
și chiar aceasta este iluzia fundamentalismului, să credem că limbajul Bibliei este o „limbă” contemporană și că, de exemplu, cuvintele și imaginile au aceeași semnificație. Chiar și modurile de a scrie și de a povesti sunt diferite și, pentru a ajunge la ideea cea mai importantă, modul de a concepe „istoria” și procedeul de a o scrie sunt diferite. Nu putem să nu ținem cont mereu de acest lucru. Numai cel care face acest efort va putea comunica însoțitorilor săi bogățiile
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
adevărată”, altfel credința noastră își pierde fundamentul. Personajele despre care ne vorbește Biblia ori au existat ori credem în himere. Este într-adevăr dificil să ieșim din această dilemă. 2. A scrie un roman sau a scrie precum în romane? Ajunși la acest punct, trebuie să introducem o distincție importantă, mai întâi pentru a ne asigura, dar apoi și pentru a face un pas înainte în înțelegerea Bibliei. A spune că Biblia utilizează unele mijloace literare pe care le regăsim astăzi
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
încheie o alianță necondiționată cu „dreptul” Noe și cu familia sa și promite să nu mai trimită potopul pentru a distruge „lumea” (Gn 6,18; 9,8-17). Semnul acestei alianței este curcubeul (9,12-17). Cu alte cuvinte, a fost de ajuns un singur drept precum Noe pentru a permite ca lumea să se salveze deoarece Dumnezeu a încheiat o alianță de har cu acest om drept. Al doilea răspuns este dat mai târziu, după reconstruirea templului și restaurarea cultului (circa 520-515
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
nu lipsesc nici acum. Însă, după cum am afirmat deja, fenomenele descrise sunt prea obișnuite sau prezentate prea generic pentru a putea fi individualizate cu rigoarea pe care o cere o cercetare istorică serioasă. Și aici istoricul onest recunoaște că a ajuns în fața unei probabilități, nu a unei certitudini. În realitate, povestirea conține un element unic ce nu este chiar de ordin „istoric”, adică nu face parte din simpla cronică, seacă, a evenimentelor. Acest element este reflecția asupra puterii lui Yhwh, Domnul
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]