23,330 matches
-
(în traducere „stat liber”) este un cuvânt german care înseamnă „republică”. Sinonim în . Termenul "freistaat" a fost introdus în diverse state germane pentru forma de organizare statală de tip republican, democratic, de după abolirea monarhiei. A fost preferat termenului "Republik" (în latină "res publica"; franceză "république") din purism lingvistic, într-o perioadă de „epurare” a limbii de neologisme, mai ales franceze (secolul al XVIII-lea și al XIX-lea). În timpul Republicii de la
Freistaat () [Corola-website/Science/321957_a_323286]
-
acestui termen în continuare, în baza constituției RFG (1949), nu conferă landurilor respective niciun statut special pe plan republican, formațiunile statale care alcătuiesc republica federală nedeosebindu-se între ele din punct de vedere al dreptului constituțional, ele având aceeași orânduire democratică parlamentară. Un termen alternativ, cu semantică similară, este "Volksstaat" („stat al poporului”). A fost folosit după 1918 de unele state germane ca alternativă la denumirile "Freistaat" și "Republik".
Freistaat () [Corola-website/Science/321957_a_323286]
-
Inițial, Mohamed El Baradei nu și-a declarat intenția de a deveni președinte al Egiptului. Acesta va declara într-un interviu că va candida la președinție doar dacă poporul îi va cere asta și doar dacă vor fi organizate alegeri democratice. Pe 10 martie 2011 acesta va afirma că este gata să participe la alegeri, însă își va schimba poziția destul de curând. În aprilie 2012 El Baradei împreună cu un grup de intelectuali și activiști egipteni au pus bazele unui partid liberal
Mohamed El Baradei () [Corola-website/Science/321985_a_323314]
-
instituțiilor și crearea de noi politici comunitare. Propunerile acestui club au inspirat elaborarea în 1983 a unui proiect de Tratat al Uniunii (Federației), Proiectul Parlamentului European, constituia unul din motoarele relansării integrării europene. Tratatul ar fi consolidat foarte mult procesul democratic în sânul Federației, propunând o dublă participare: a popoarelor și a statelor. Ĩn același timp, se făcea referire la comunitățile locale și regionale precum și rolul lor în construcția statului supranațional european. Principiul subsidiarității, un element important al federalismului, figura, de
Federalism european () [Corola-website/Science/321988_a_323317]
-
statelor membre de a transfera din suveranitatea lor în vederea creării unei Uniuni politice și mai puternice, așa cum și-au imaginat „ părinții săi fondatori”. Cu toate acestea, fiecare evoluție a Uniunii Europene a reprezentat o mișcare graduală spre o entitate mai democratică, mai eficientă și mai transparentă, prin urmare, mai apropiată viziunii federaliste. Introducerea Cartei Drepturilor Fundamentale ale omului în noul Tratat de Reformă, reevaluarea poziției Parlamentului European prin extinderea procedurii codecizionale în majoritatea domeniilor legislative, transformarea Băncii Centrale într-o instituție
Federalism european () [Corola-website/Science/321988_a_323317]
-
până la posibilitatea inițierii unor legi, prin strângerea a un milion de semnături, sunt doar câteva din elementele de factură federalistă integrate în noul tratat. Există multe alte aspecte ce trebuie rezolvate pentru a se asigura un proces decizional pe deplin democratic în Uniune și pentru a-i face instituțiile mai transparente și mai eficiente, drumul către o federație europeană este încă lung, dar pașii mici în direcția federală constituie un progres.
Federalism european () [Corola-website/Science/321988_a_323317]
-
Ordinul de Onoare a fost instituit de Parlamentul Republicii Moldova în anul 2002 și este o înaltă distincție de stat din Republica Moldova, care se decernează prin decret prezidențial pentru contribuție meritorie la consolidarea statalității, la promovarea reformelor și a transformărilor democratice; pentru activitate deosebit de rodnică în organele de stat și pe tărâm social; pentru merite deosebite în promovarea imaginii țării în lume și integrarea republicii în structurile internaționale; pentru sucese remarcabile în diverse domenii de activitate economică, socială, politică, culturală, literară
Ordinul de Onoare (Republica Moldova) () [Corola-website/Science/321328_a_322657]
-
primar Filip, Conte de Paris în 1864) și Prințesa María Amalia (care a murit la vârsta de 19 ani în 1870) că și de sora mai mică, María Cristina. În anii 1860, Spania a trecut printr-o criză de cereri democratice. În final, mătușa lui Mercedes, regina Isabela a II-a a fost detronata. Familia lui Mercedes a fost exilata. În 1872, la vârsta de 12 ani, în exil, și-a întâlnit vărul primar, Alfonso, Prinț de Asturias, de care s-
Mercedes d'Orléans () [Corola-website/Science/321334_a_322663]
-
Mexicului, în Texasul Mexican (pe atunci parte din statul Coahuila y Tejas) s-au stabilit numeroși imigranți americani, încurajați de guvernul mexican. În 1835, ei s-au revoltat împotriva guvernului mexican al lui Santa Anna deoarece acesta a abolit constituția democratică din 1824, a dizolvat Congresul Mexicului și legislativele statelor și și-a asumat controlul dictatorial asupra întregii țări. După capturarea unor mici avanposturi și după înfrângerea tuturor garnizoanelor mexicane din regiune, texanii au format un guvern provizoriu și au întocmit
Bătălia de la San Jacinto () [Corola-website/Science/321352_a_322681]
-
în Turcia pe parcursul a mai multor secole. Reformele nu au vizat doar reorganizarea instituțiilor societății turce, dar și redefinirea valorilor politice și sociale ale statului. Această ideologie a statului secular a primit numele de „Kemalism” și ea este baza statului democratic turc contemporan. Încă din momentul fondării republicii, forțele armate turce s-au autoproclamat drept gardieni ai Kemalismului și, din acest motiv, au intervenit în politica turcă în mai multe rânduri, inclusiv prin lovituri de stat, pentru răsturnarea unor guverne civile
Reformele lui Atatürk () [Corola-website/Science/321354_a_322683]
-
și literei noii constituții, conceptului separării puterilor dintr-o democrație reprezentativă, dar, în epocă, a fost explicată prin legitimarea ei de către uriașul sprijin popular de care se bucurau liderii republicii. La nivel legislativ, intervenția executivului părea justificată de tinerețea sistemului democratic turc. Proclamarea suveranității poporului a implicat confruntarea cu tradiții vechi de mai multe secole. Procesul de reforme a devenit, astfel, o luptă dintre progresiști și conservatori. Pe de-o parte, se aflau Atatürk și elita liberală care îl susținea, iar
Reformele lui Atatürk () [Corola-website/Science/321354_a_322683]
-
născută Leșan). Porfir și Todosia au avut nouă copii. Dintre aceștia au trăit doar patru (trei surori și fratele lor, Pan Solcan). Porfir Solcan a fost activ politic în perioada interbelică. El i-a reprezentat pe țăranii suceveni în structurile democratice ale vremii. A fost constrâns de dificultățile materiale să renunțe la activitatea politică. Avea faima de bun cunoscător al evenimentelor din acele timpuri și de om care îndrăgește cultura. Iată ce scrie Pan Solcan despre Botoșana: „Nu mă gândesc la
Pan Solcan () [Corola-website/Science/321382_a_322711]
-
similară din afara lumii arabe, ca de pildă în atacul din 1972, efectuat de un terorist din Armata Stelei Roșii japoneze împotriva pasagerilor din aeroportul Lod în Israel. Alte atacuri cu luări de ostatici pe teritoriul Israelului au fost opera Frontului Democratic pentru Eliberarea Palestinei, de asemenea cu ideologie declarata de stânga, de sub conducerea lui Nayef Hawathmeh (de pildă, atacul asupra unei școli din așezarea Maalot din nordul Israelului). În anul 1974 Liga Arabă a adoptat hotârarea prin care a recunoscut Organizația
Organizația pentru Eliberarea Palestinei () [Corola-website/Science/321478_a_322807]
-
a renunțat la ideile liberale și a guvernat cu autoritate. Cenzura și suprimarea oricărei opoziții, o stare proastă a economiei daneze au reprezentat o perioadă întunecată a domniei sale. Din 1834 regele a acceptat fără tragere de inimă o mică inovație democratică prin crearea Adunărilor de Succesiune (aveau rol pur consultativ).
Frederic al VI-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/316338_a_317667]
-
Ildefonso (1796), care parafează alianță cu vecinul de pește Pirinei. Este acoperit cu onoruri de familia regală, devenind grande de Spania și își atribuie titlul de Prinț al Păcii. Conduce țara asemenea „monarhilor luminați”, dar nu se încrede în ideile democratice răspândite de Revoluția Franceză. Alianță franco-spaniolă devine din ce in ce mai dezavantajoasa pentru Spania, mai ales după Bătălia navală de la Trafalgar, cănd flotă franco-spaniolă este distrusă de britanicii comândați de amiralul Nelson. Accepta intervenția militară franceză în Portugalia, fapt ce avea să marcheze
Manuel de Godoy () [Corola-website/Science/316864_a_318193]
-
decembrie 1997, fiind inaugurat că al 15-lea președinte al Coreii de Sud pe data de 25 februarie 1998. Inaugurarea să a constituit prima dată când partidul de guvernământ sud-coreean a predat puterea opoziției în mod pașnic printr-o alegere democratică. Președinții anteriori, incepand cu Park și terminând cu Kim Young-sam, veniseeră toți din provincia relativ prosperă Gyeongsang. Kim a fost primul președinte originar din provincia "Jeolla" (în sud-vestul țării), o regiune care fusese tradițional neglijată și mai puțin dezvoltată, cel
Kim Dae-jung () [Corola-website/Science/316872_a_318201]
-
cel puțin în parte din cauza discriminărilor politice ale președinților de până atunci. Administrația lui Kim a fost dominată de persoane din provincia Jeolla, ceea ce a dus la acuzații de discriminare inversă. A obținut "premiul Rafto", în anul 2000, pentru presiunile democratice pe care le-a exercitat în Coreea de Sud. Și-a dus la bun sfârșit mandatul de președinte al Coreei de Sud, în anul 2003. Kim și-a început președinția în plină criză economică, care începuse în ultimul an al președinției lui Kim Young-sam
Kim Dae-jung () [Corola-website/Science/316872_a_318201]
-
locuri) și Alianța „Moldova Noastră” (7 locuri). Pe 8 august 2009 cele patru partide au convenit să creeze o coaliție de guvernământ care să trimită Partidul Comuniștilor în opoziție; comuniștii au guvernat în Moldova din 2001. Numele coaliției este „”. Partidele democratice care au acces în Parlamentul Republicii Moldova în urma alegerilor anticipate de la 29 iulie 2009: Partidul Liberal Democrat, Partidul Liberal, Partidul Democrat, Alianța „Moldova Noastră”, Răspunzând așteptărilor legitime ale cetățenilor Republicii Moldova privind instituirea unei guvernări democratice, eficiente și responsabile, care să asigure
Alianța pentru Integrare Europeană () [Corola-website/Science/316874_a_318203]
-
din 2001. Numele coaliției este „”. Partidele democratice care au acces în Parlamentul Republicii Moldova în urma alegerilor anticipate de la 29 iulie 2009: Partidul Liberal Democrat, Partidul Liberal, Partidul Democrat, Alianța „Moldova Noastră”, Răspunzând așteptărilor legitime ale cetățenilor Republicii Moldova privind instituirea unei guvernări democratice, eficiente și responsabile, care să asigure bunăstarea populației, pacea socială, drepturile și libertățile fundamentale ale omului și integrarea țării în familia popoarelor europene, Asumându-și întreaga responsabilitate politică, declară constituirea Coaliției de guvernare „Alianța pentru Integrarea Europeană”. „Alianța pentru Integrarea
Alianța pentru Integrare Europeană () [Corola-website/Science/316874_a_318203]
-
concepțiile unui internaționalism în general au fost mereu criticate vehement de forțele ultraconservatoare naționaliste. După cele două războaie mondiale, forțele politice cu orientare de stânga au salutat aceste organisme internaționale nou înființate, dar au susținut că ele suferă de deficit democratic și că, prin urmare, au fost insuficiente nu numai pentru a preveni un alt război mondial, dar au fost și incapabile să promoveze o justiție globală. În consecință, activiști din întreaga lume au format o mișcare federalistă cu scopul de
Noua Ordine Mondială () [Corola-website/Science/316962_a_318291]
-
a fost ales tânărul deputat basarabean Ion Inculeț, unul dintre fruntașii tinerei democrații basarabene de sub conducerea neuitatului Gavriliță 34. În jurul lui Ion Inculeț, care până atunci activase în funcția de conferențiar universitar la Universitatea din Petrograd, se adunase întreaga grupare democratica de la publicația „Basarabia” și îndeosebi: Ion Pelivan, Pantelimon Halippa, Pan Erhan, D. Ciugureanu, Ștefan Ciobanu și alții mai tineri, ca: Vasile Barca, Gheorghe Pantea, Aurel Crihan ș.a. La 15 decembrie 1917, Sfatul Țării a proclamat oficial Republica Democratică Moldovenească. Președinte
Mișcarea de eliberare națională a românilor din Basarabia () [Corola-website/Science/328854_a_330183]
-
întreaga grupare democratica de la publicația „Basarabia” și îndeosebi: Ion Pelivan, Pantelimon Halippa, Pan Erhan, D. Ciugureanu, Ștefan Ciobanu și alții mai tineri, ca: Vasile Barca, Gheorghe Pantea, Aurel Crihan ș.a. La 15 decembrie 1917, Sfatul Țării a proclamat oficial Republica Democratică Moldovenească. Președinte a fost ales Ion Inculeț iar puterea executivă s-a atribuit unui Sfat (Consiliu) al Directorilor avându-l în frunte pe Pan Erhan. Acesta a fost repede recunoscut de guvernul de la Petrograd. Misiunea acestui Consiliu era deosebit de grea
Mișcarea de eliberare națională a românilor din Basarabia () [Corola-website/Science/328854_a_330183]
-
repede. Nimeni nu se va găsi printre aliați, care să nu sprijine acest început al înfăptuirii României Mari”. Nu se putea un răspuns mai favorabil și mai dătător de speranțe. La 27 martie / 9 aprilie 1918, Sfatul Țării din Republica Democratică Moldovenească a votat istorica declarație de Unire: „În numele poporului Basarabiei, Sfatul Țării declară: Republica Democratică Moldovenească (Basarabia), în hotarele ei dintre Prut și Nistru, Dunăre, Marea Neagră și vechile granițe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută și mai bine
Mișcarea de eliberare națională a românilor din Basarabia () [Corola-website/Science/328854_a_330183]
-
înfăptuirii României Mari”. Nu se putea un răspuns mai favorabil și mai dătător de speranțe. La 27 martie / 9 aprilie 1918, Sfatul Țării din Republica Democratică Moldovenească a votat istorica declarație de Unire: „În numele poporului Basarabiei, Sfatul Țării declară: Republica Democratică Moldovenească (Basarabia), în hotarele ei dintre Prut și Nistru, Dunăre, Marea Neagră și vechile granițe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută și mai bine de ani din timpul vechii Moldove, în puterea dreptului de neam, pe baza principiului că
Mișcarea de eliberare națională a românilor din Basarabia () [Corola-website/Science/328854_a_330183]
-
germană. În zilele noastre, populația regiunilor în discuție este în mod majoritar de etnie poloneză, deși mai există o minoritate germană redusă numeric în Olsztyn, Mazuria și Silezia Superioară. Guvernul comunist, care nu era un executiv rezultat al unor alegeri democratice, a căutat să se legitimeze prin propaganda antigermană. Amenințarea germană a fost folosită ca armă pentru prezentarea comuniștilor drept singurii capabili să apere „Teritoriile Recuperate”. Gomułka a afirmat că: „Teritoriile apusene sunt unul dintre motivele pentru care guvernul are sprijinul
Teritoriile recuperate () [Corola-website/Science/328890_a_330219]