22,632 matches
-
suficient să ne gândim la faptul că Agamemnonxe "Agamemnon", pentru a-și asigura protecția zeilor În timpul călătoriei spre Troia, se pregătise să o jertfească pe fiica sa Ifigeniaxe "Ifigenia", salvată În ultimul moment printr-o miraculoasă intervenție divină: un final fericit datorat faptului că, Într-un anumit punct al evoluției conștiinței morale a grecilor, astfel de fapte nu mai puteau fi considerate admisibile. Însă finalul fericit nu apare și În Iliada (XVIII, 336 sqq.), unde Ahilexe "Ahile" sacrifică doisprezece prizonieri troieni
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fiica sa Ifigeniaxe "Ifigenia", salvată În ultimul moment printr-o miraculoasă intervenție divină: un final fericit datorat faptului că, Într-un anumit punct al evoluției conștiinței morale a grecilor, astfel de fapte nu mai puteau fi considerate admisibile. Însă finalul fericit nu apare și În Iliada (XVIII, 336 sqq.), unde Ahilexe "Ahile" sacrifică doisprezece prizonieri troieni lângă rugul lui Patrocluxe "Patroclu"; aici, absența finalului fericit se explică prin faptul că această ucidere rituală ar putea fi Încadrată În cruzimile „obișnuite” ale
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
evoluției conștiinței morale a grecilor, astfel de fapte nu mai puteau fi considerate admisibile. Însă finalul fericit nu apare și În Iliada (XVIII, 336 sqq.), unde Ahilexe "Ahile" sacrifică doisprezece prizonieri troieni lângă rugul lui Patrocluxe "Patroclu"; aici, absența finalului fericit se explică prin faptul că această ucidere rituală ar putea fi Încadrată În cruzimile „obișnuite” ale războiului. Alături de jertfele umane din care rămâne doar amintirea, În Grecia se Întâlnesc jertfe umane chiar În plină epocă istorică: În zonele periferice ale
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
predicată În detaliu, iar orice Îndoială este echivalentă cu erezia. Dimpotrivă, trebuie să pornim de la o situație foarte variată. Religia indo-europenilor nu era o religie salvifică, care și-ar fi propus să arate credincioșilor calea spre o viață veșnică și fericită. Din contra, era o religie tipic mundană, În sensul că riturile și jertfele aveau drept scop unic obținerea pentru credincios a supraviețuirii și a succesului aici pe pământ. Așadar, se cerea de la zei sănătate, viață lungă, turme numeroase, fii puternici
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
zei sănătate, viață lungă, turme numeroase, fii puternici și ascultători, victorie În război; Însă religia nu spunea nimic despre ceea ce Îl aștepta pe om după moarte și nici nu trasa calea prin care ar fi putut fi dobândită o supraviețuire fericită și nedefinită. Este Însă foarte probabil ca turmele mari și fii ascultători să nu fi șters din inima omului Întrebările și angoasele, astfel Încât asistăm, În cadrul religiilor indo-europene (iar acest lucru trebuie să fi apărut deja Încă din faza religiei indo-europene
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cele două genuri literare constă În faptul că Într-unul dintre ele accentul cade pe peripețiile trăite până acolo, iar În celălalt, pe descrierea acelor locuri minunate. Aceste insule, care În tradiția indigenă primesc diferite nume (Pământul celor Vii, Câmpia Fericită etc.), printre care, sub influență creștină clară, și Pământul Făgăduinței (Tìr tairngire = Terra repromissionis), sunt concepute ca locuri unde nu există nici boală, nici bătrânețe și nici moarte, unde fericirea domnește ca stăpână, fără să provoace vreodată plictiseală, unde mâncarea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Întoarce niciodată; sau se Întoarce după o călătorie de câteva zile și, consternat, Își dă seama că În țara de unde a plecat trecuseră sute de ani. În esență, este vorba despre călătoria pe care o Împlinește eroul mort spre ținutul fericit al nemuririi: o călătorie profund păgână care și-a găsit locul În Irlanda creștină datorită genialului expedient de o transforma Într-una dintre multele povești de aventuri pe care povestitorii le spuneau În serile lungi, În jurul focului. Această teologie, foarte
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
carte. Mi se pare totuși că aspectul literar și interpretarea textelor sunt destul de neglijate. Trebuie să ne întrebăm cum să interpretăm povestirile biblice despre istoria Israelului, și tocmai acesta este scopul acestei cărți care, din această perspectivă, completează în mod fericit pe cea pe care am citat-o. Pentru mai multe informații poate fi consultată recenzia pe care am făcut-o la lucrarea lui Finkelstein și Silberman în Rasegna di Teologia 44 (2003), 133-139. Capitolul 1 A povesti istorii sau a
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
2Sam 18). Un alt fiu al lui David, Adonia, a ales și el această cale când s-a gândit că a ajuns momentul să urmeze la tron tatălui său deja bătrân (1Rg 1,5). Soarta sa nu a fost mai fericită decât a lui Absalom. Succesorul lui David a fost Solomon, nu Adonia, care a pierdut nu numai tronul, ci și viața (1Rg 2,12-25). Solomon a intrat triumfător în Ierusalim, nu pe un car tras de cai, ci pe măgărița
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
au spus naționaliștii și republicanii spanioli? Și ziarele țării basce? Un al treilea grup de mărturii ar putea proveni din povestirile celor care au supraviețuit, ale martorilor oculari. Mărturiile pot să vină de la oameni culți sau simpli, implicați sau neutri, fericiți că au scăpat de dezastru sau care plâng pierderea unei persoane dragi. Aceste povestiri pot fi spuse imediat după eveniment sau mulți ani după. Și în acest caz, opiniile și mai ales felul de a povesti vor fi foarte diferite
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
cădeau din ceruri / și cu aripi de îngeri se așezau / la picioarele tale predicând iubirea și pacea // [...] ce fiare întunecate beau astăzi / apa muzicii funerare o styxul / era pe atunci încă un slăvit / loc al mântuirii și ochii tăi străluceau fericiți”. O melancolie delicată cutreieră acum versurile, structurând discursul liric și în același timp constituindu-se într-o contrapondere la retorica vitalistă, însoțită de gesturi ample, a poemelor anterioare: „Studiul profund al melancoliei / cere o masă de brad și / un câine
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287754_a_289083]
-
poemelor anterioare: „Studiul profund al melancoliei / cere o masă de brad și / un câine roșu trebuie / să latre pe o mare neagră”. Poetul se retrage din lume și își concentrează atenția asupra muzicii îndepărtate, provenind din adâncimile insondabile ale sufletului: „Fericit este sufletul meu / scufundat în tăcere și așteptare / stau singur și ascult amurgul / cucerindu-mă ca pe o cetate părăsită”. Cele două tonalități dominante din primele cărți de poezie ale lui L. - una debordantă, amplă, hiperbolică, cealaltă simplă, delicată și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287754_a_289083]
-
că spiritul a depășit limita interioară, resimțită ca neajuns, prin efortul unei maxime încordări sau că a atins limita vizată prin violentarea constantă a unui material rezistent. Intensitatea minimă a caracterului dramatic al destinului este desemnată îndeobște prin expresia „destin fericit“. Destinul fericit, care presupune victoria lesnicioasă a spiritului asupra materiei, se naște prin colaborarea optimă între datele naturale și țelurile propuse. În cazul „destinului fericit“, distanța care desparte limita de depășit de limita de atins tinde să devină nesemnificativă. * Când
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
a depășit limita interioară, resimțită ca neajuns, prin efortul unei maxime încordări sau că a atins limita vizată prin violentarea constantă a unui material rezistent. Intensitatea minimă a caracterului dramatic al destinului este desemnată îndeobște prin expresia „destin fericit“. Destinul fericit, care presupune victoria lesnicioasă a spiritului asupra materiei, se naște prin colaborarea optimă între datele naturale și țelurile propuse. În cazul „destinului fericit“, distanța care desparte limita de depășit de limita de atins tinde să devină nesemnificativă. * Când acest lucru
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
material rezistent. Intensitatea minimă a caracterului dramatic al destinului este desemnată îndeobște prin expresia „destin fericit“. Destinul fericit, care presupune victoria lesnicioasă a spiritului asupra materiei, se naște prin colaborarea optimă între datele naturale și țelurile propuse. În cazul „destinului fericit“, distanța care desparte limita de depășit de limita de atins tinde să devină nesemnificativă. * Când acest lucru se petrece, când limita de atins se confundă cu limita interioară (nemaiexistând astfel nici o limită de depășit), atunci în loc de destin trebuie să se
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
pe care o îmbracă jocul calm al proiectării divine. Menirea lărgește cadrul de referință al umanului și transformă în simplă iluzie credința că destinul este o faptă a libertății umane. * Trecerea de la destin la menire se face când certitudinea unei fericite coincidențe se transformă în bănuiala unei cauzalități ascunse. Întrucât orice teleologie extra-umană reprezintă lucrarea în finit a spiritului infinit, faptul de a distinge din capul locului între destin și menire în cazul unei vieți individuale nu stă în puterea ființei
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
al istoriei Evului Mediu" și un seminar despre "originea Cruciadelor din secolul al XV-lea"91, care se desfășura în propria sa locuință. Între timp, niciodată atrași de lux sau confort, soții Iorga trăiau modest, dar duceau totuși o viață fericită. Prima căsnicie îi oferea încă lui Iorga o "atmosferă de siguranță și fericire"92. Succesele obținute în scoaterea la iveală a unor documente necunoscute referitoare la trecutul României îi permiteau să plece peste hotare primind în continuare salariul de profesor
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Birocrația rusească l-a lăsat să aștepte, iar răspunsul a fost "Niet!". Un jandarm l-a escortat pînă la tren și l-a obligat să plece. Momentul în care i-a văzut pe grănicerii români a fost dintre cele mai fericite din viața lui142. În lucrarea sa Neamul românesc în Basarabia, Iorga a scris cuvinte grele despre minoritățile neromânești din Basarabia 143. Iorga a întreprins numeroase călătorii în Transilvania și a trecut în 1906 prin Bulgaria în drum spre Constantinopole, în timpul
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
dincolo de cele mai fantastice visuri ale naționaliștilor. Take Ionescu a văzut porțile raiului deschizîndu-se, deși era prea superstițios ca să privească înăuntru (deoarece "priveliștea era prea frumoasă"). Vom arunca noi acum o privire. Perioada interbelică, în ciuda deficiențelor, a fost cea mai fericită perioadă din istorie României 1. Deși nu totul mergea foarte bine, în anii de început exista un optimism general. Mareșalul Foch remarca însă (atunci cînd i s-a arătat, în 1919, textul Tratatului de Pace de la Versailles): "Acesta nu este
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
există o anumită atitudine condescendentă și mulțumită de sine a generației mai vîrstnice care îi exacerba și mai mult pe "Noii naționaliști". Dar nu trebuie să-l judecăm pe Iorga sau pe contemporanii lui; perioada interbelică a fost cea mai fericită perioadă din istoria României. Nu este de mirare că Iorga sau contemporanii săi au fost "înșelați de ea". Tragedia a fost că el, ca și mulți alți intelectuali din vechea generație, era depășit de problemele, aspirațiile și idealurile majorității studenților
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
acesta a adus sistemul la zi și a instaurat o dictatură pseudofascistă, realizîndu-se stabilitatea. Zorzoanele fasciste (lipsite de sinceritate), armata și poliția sa făceau treabă bună în menținerea sistemului în stare de funcționare. Iorga a jucat un rol hotărîtor și fericit în prima și în ultima fază a domniei lui Carol. S-au scurs aproximativ zece luni între întoarcerea lui Carol și numirea lui ca prim-ministru. La întoarcerea lui Carol, Iorga nu a dat fuga la Palatul Cotroceni ca să-l
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
această epocă. Nu numai că au tolerat absențele, călătoriile și obsesiile generate de această carte, dar fiecare și-a adus contribuția la conținut. Lui Daniel cartea Îi datorează titlul; lui Nicholas, morala că nu toate poveștile bune au un final fericit. Soției mele, Jennifer, cartea Îi datorează, de asemenea, foarte mult - nu În ultimul rând, două lecturi atente și constructive. Dar autorul Îi datorează mult mai mult. Epoca postbelică Îi este dedicată. tc "" Introduceretc "Introducere" Fiecare epocă e un sfinx care
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Heine Circumstanțele (pe care unii domni nu dau doi bani!) conferă În realitate fiecărui principiu politic o culoare distinctivă și un efect singular. Edmund Burke Evenimente, băiete, evenimente. Harold Macmillan Istoria universală nu este solul În care crește fericirea. Perioadele fericite sunt În ea pagini deșarte. Georg Wilhelm Friedrich Hegel Am hotărât să scriu această carte În timp ce schimbam trenul la Westbahnhof, gara principală din Viena. Era decembrie 1989, un moment propice. Mă Întorceam de la Praga, unde istoricii și dramaturgii din Forumul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
atunci nu era deloc neglijabilă - și același lucru se poate spune despre adversarii lor cei mai virulenți, mișcarea partizană condusă de comuniști. Rezistența antifascistă a fost, În realitate, una dintre taberele unui conflict civil, a cărui amintire s-a estompat fericit din memoria italienilor În deceniile următoare. În Europa de Est, situația era și mai complicată. Slovacii și croații au profitat de prezența nemților pentru a Înființa state teoretic independente, conform proiectelor de suflet ale partidelor separatiste din perioada antebelică. În Polonia, germanii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
s-a apucat să recreeze Europa de Est după modelul sovietic, să reproducă istoria, instituțiile și practicile sovietice În fiecare dintre micile state controlate acum de partide comuniste. Albania, Bulgaria, România, Ungaria, Cehoslovacia, Polonia și Republica Democrată Germană urmau să devină, În fericita formulare a unui cercetător, „miniaturi contigue”1 ale Uniunii Sovietice. Fiecare urma să aibă o constituție copiată după cea sovietică (prima a fost adoptată În Bulgaria În decembrie 1947, ultima În Polonia, În iulie 1952). Fiecare urma să suporte „reforme
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]