24,310 matches
-
de toate vârstele... parcă mai Întinerisem toți, purtăm și așteptăm cu mult suflet momentul(Sacru)...tainic... Iar preoții și ei trei la număr(Sf. Treime) Îmbrăcați În veșminte albe cu lumânări aprinse În mâini În glasul clopotelor răsunau Împreuna cu glasul preoților ca un fir de bucurie ne trecea pe toți...veniți de primiți Lumină de trei ori. Lumea toată se Înghesuia să ia Lumină de la preot. Momente frumoase, Înălțătoare, aproape unicate mereu aș zice că totdeauna transmite o altă trăire
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
ți-ar spune El aia fă! 20. Ai doi ochi, cu unul privește Cerul și cu-n ochi pământul. Ai o gură...Slăvește-L pe Dumnezeu. Ai doua Mâini, muncește cu ele și fă și milostenie! Ai două urechi, auzi glasul Divin al Lui Dumnezeu! 21. Dumnezeu Binecuvântează pe cei ce muncesc! 22. Dumnezeu nu Binecuvântează trândăvia(atenție!) 23. Omenia profundă se caută când cobori, se uită când urci! 24. Vreți să fiți Fericiți! cu Iisus Călătoriți! 25. Zăpada e mantia
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
de deputat a ținutului Fălciu” și deficiențe la „paza liniștii și a bunei orânduieli”, căci „ s-a făcut căpetenia răzvrătirii și unealta prăpăditoarelor cugetări”. Mai mult decât atât, este acuzat de mituirea unui anume Țimbulechi, „cinovnic al Isprăvniciei, ca să dea glas pentru d-lui aga Lascarachi Roset, dându-i formulariu pentru bilet și făgăduindu-i a-l așăza cu leafă în calita de scriitor la Tribunal”. La 11 august 1847, în adresa Secretariatului de Stat nr. 1645 către Hătmănia Moldovei, este
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
permanentă și cea teritorială; 1.254 era numărul tinerilor înscriși pe listele de tragere la sorți ale fiecărui județ. Tabelul următor indică repartiția contingentului anului 1877 pe județe, reședințele lor și plăși: c. Maiorul Gheorghe Teleman, erou al Războiului Neatârnării Glasul dorinței de libertate, al sentimentului sacru al independenței s-a manifestat puternic în rândurile populației orașului Huși. Un fiu al acestui oraș, care prin faptele sale de arme s-a remarcat în mod deosebit, a fost generalul Gheorghe Teleman. În urma
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Exponatele panouri documentare, fotografii, statistici, documente, piese originale din secolele sclaviei lanțuri, butuci de lemn pentru blocarea gâtului sau a picioarelor, unelte de fier pentru "marcarea" sclavilor, bice din vână de bou, statuete de cult ale sclavilor, tobe... Toate dădeau glas unor vremuri crâncene, de teroare, de împilare dusă până la cele mai atroce și inumane limite. Profund impresionat de cele văzute și trăite retrospectiv în sălile Muzeului, avea să se nască o poezie, publicată ulterior în volumul "Abecedar de istorii și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
machetă a yachtului "Pilar", o mașină veche de scris și cam atât. Ce l-a atras aici probabil sunt cele doua ferestre înalte, prin care putea ține mereu "sub observație" Havana Veche și prin care răzbăteau zgomotele străzii, strigătele negustorilor, glasurile copiilor, tânguirile pescărușilor... În această cameră și în această atmosferă a început să scrie aici în 1939 "Pentru cine bat clopotele". În peregrinările de sfârșit de săptămână cu soția prin Havana Veche, poposeam "obligatoriu" pe la "Ambos Mundos". Mă încântau zidurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
21 noiembrie, Ionel ne cheamă la telefon, mama nu putea vorbi, eram singură cu ea acasă. Ne-a anunțat că germanii vor intra a doua zi în București, să facem rezervă de apă. Vorbea cu fraze scurte și îi tremura glasul. Mama și cu mine plângeam. L-am asigurat că îi așteptăm cu bine, să fie fără grijă. Când i s-a stins vorba, mi s-a părut că intrăm în întuneric, izolați de ai noștri, fără știri, fără de nici o legătură
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
și fără băutură. Zece germani locuiau jos. Starița, văzând că s-au potolit și că nu au omorât pe nimeni, s-a dus și le-a chemat pe gaura podului, ele trăseseră scara în sus și nu mișcau, dar, auzind glasul maicei starițe, au răspuns. Ofițerul, furios, striga: „Acestea sunt urmările jurnalelor dvs. care ne zugrăvesc ca pe niște barbari“. A trimis soldatul după ele. „Maică, maică, nici scară nu i-a trebuit, a pus piciorul pe o ladă, s-a
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
le vor face ghiulele ca să tragă într-ai noștri și în noi“. Ce să-i zici? Avea dreptate și îmi aducea aminte pe țăranul de la Voroneț, care, mergând la biserică, îmi zicea: „Auzi? mă cheamă clopotul Domnului Ștefan“, ca și cum chiar glasul domnitorului i-ar fi vorbit din fundul secolelor în acea zi de Paști. Și mă duceam cu gândul în Bucovina, întrebându-mă ce deveniseră și acele clădiri cuvioase, singurele monumente istorice rămase dintr-un trecut frumos, scump și glorios. Îmi
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Ea a sosit galbenă ca ceara și neputând vorbi, iar maica Evlampia, într-o stare de exasperație turbată și de durere, indignată că nu s-a găsit nimeni care să facă o rezistență cât de mică înainte de a ceda vrăjmașului „glasul Domnului și sufletul mănăstirii“. Avea dreptate maica Evlampia, mănăstirea a fost lip sită de demnitate și de curaj. măcelul câinilor Dar nici lor nu le mergea bine! Chiar ziarele germane vorbeau de atacurile avioanelor în Germania, nu se mai pomenea
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
întregul neam românesc și este considerată nu numai ca bunica nepoților ei, ci a fiecărui român. De aceea, deși arhimandrit, îi cer voie ca un nepot obștesc să-i sărut mâna“. I-a sărutat-o. Ionel, foarte emoționat și cu glasul înecat, i-a răspuns că „dacă a putut face ceva este fiindcă a fost crescut de astfel de părinți, că totdeauna tata le-a spus că nu le cere altceva decât să fie oameni cumsecade și în ocaziunile mari să
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
gurii. Din vina căldurii și a oboselii de pe drum, care se făcea simțită, la masă nu se auzeau decât trăncănitul tacâmurilor. Tuturor ne era foame și așteptam de mult acest moment. La un moment dat am început să prindem la glas. După ce toate cele nouă seturi de tacâmuri au fost în final abandonate pe masă, am simțit nevoia să mă întind puțin la orizontală, lucru pe care ni l-a propus și Vintilă, în încheierea discursului pe care ținu-se morțiș
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
a putea încape. Fond care, adăugat Muzeului printr-un necesar Muzeu al Istoriei medicinii (și biologie) din Moldova, ar construi o operă într-adevăr reprezentativă. Sunt sute și mii de documente din care litera s-ar transforma în voce, un glas de care avem nevoie pentru că nu ne putem prețui negăsind un loc acestui fond supus eroziunii timpului indiferent și, mai grav, eroziunii omului nepăsător și ignorant. ANASTASIE FĂTU, PRECURSORUL MEDICINII ȘTIINȚIFICE LA IAȘI ȘI ÎN MOLDOVA Anastasie Fătu face parte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
afecțiuni la Spitalul Sf. Spiridon "nu voiesc a-i primi zicând că-s alienați, astfel că rămân părăsiți cu totul de vreo căutare medicală". Alimentația bolnavilor era și ea proastă; "la întrebarea ce li s-a făcut, cu toții într-un glas au arătat că hrana s-a dat foarte rea și de obicei nu li se dă alta decât borș și o bucățică de carne friptă, fără ca și borșul să fie măcar făcut din legume... pâinea, au arătat de cele mai multe ori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
-i solicite scriitorului o dezmințire, ceva scris din care să reiasă că el trăiește, că e bine! Poetul a refuzat solicitarea, dar cum era vorba la mijloc și de niște bani pe care i-ar fi pierdut de la un ziar, „Glasul Patriei”, iar cheltuielile familiei le erau mari, o astfel de dezmințire a scris-o Radu, feciorul... Tot Radu dezvăluie cum, deși tatăl lor era pe patul de suferință, imediat după ieșirea din închisoare, când de mult nu i se publicase
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
le erau mari, o astfel de dezmințire a scris-o Radu, feciorul... Tot Radu dezvăluie cum, deși tatăl lor era pe patul de suferință, imediat după ieșirea din închisoare, când de mult nu i se publicase nimic, instantaneu, cei de la „Glasul Patriei” i-au solicitat o colaborare. Să scrie, să-i fie publicată în gazeta oștirii purtătoare de petlițe verzi o poezie dedicată Păcii, că tocmai subiectul era la modă și făcea impresie bună în străinătate. Mai ales că, atunci, la
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
1973 Călinescu, G., Istoria literaturii române de la origini până în prezent, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București, 1941 Călinescu, G., Ulysse, Editura Univers, București, 1967 Cioculescu, Șerban, Aspecte literare contemporane, Editura Minerva, București, 1972 Cioculescu, Șerban, V. Voiculescu. Portet, în „Glasul patriei", an. III, 1963, nr. 14/10 mai Cioculescu, Șerban, Breviar: Pe urmele lui Vasile Voiculescu, în „România literară", an XVII, nr. 10/8 martie 1984, retipărit în anexele la vol. Florentin Popescu, Amintirea care ne rămâne, Editura Muzeul Literaturii
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
icoană pentru sensul de imagine poetică, aceasta "făcând parte dintr-un complex metaforic al definirii poeziei ca intercesor între cer și pământ". Iată, selectat acest exemplu: "Ce e poezia? Înger palid cu priviri curate/ Voluptuos joc cu icoane și cu glasuri tremurate,/ Strai de purpură și aur peste țărâna cea grea" (Epigonii). Pe vremea lui Eminescu, notează autoarea eseului, termenul imagine era considerat a fi un neologism. Tocmai de aceea, poetul și utilizează frecvent termenul de icoană pentru sensurile de imagine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
lui Toader, Mini, Lui Costachi G. Rosetti, Pe albumul, A mea domnie, Curcubeul, Visul, 1 februarie 1878, Întăi mai, Măririle săracului, În cimitirul de la..., Gloria când, Pe albumul d-nei, Lui Iacob Negruzzi, La vânat, Vis de poet, Bucegiul, Din trecut, Glas de bucium, precum și primele șapte cânturi din Infernul, traduse de Gane. La 4 iunie este ales pentru a treia oară primar al Iașului (până la 4 martie 1888). Începând de la 26 iulie însoțește familia primului-ministru Ioan Brătianu într-o excursie prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
în unanimitate, minus două abțineri ale d-lor A. Balș și Dimitrie Cornea. Apoi mitropolitul Sofronie Miclescu se râdică în picioare în mijlocul unei tăceri așa de adânci, că fiecare nu-și auzea decât inima sa bătându-se, și ținu cu glas mișcat următoarea cuvântare: "Această adunare, menită pentru a fi legislativă, se găsește întrunită astăzi numai spre alegera domnului țârei. Nu mă îndoiesc, iubiții mei compatrioți, că fiecare din dv. Prețuiește cât de importantă este această-operație și în cât grad viitorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
să o aleagă domn. Unul câte unul se suie deputații la biurou și rostesc cu mina pe cruce: "Jur, și Dumnezeu să-mi fie întru ajutor!" Și iarăși unul câte unul se suie din nou la biurou și declară în glas mare: "Votez și subscriu pentru colonelul Alecu Cuza!" Această declarațiune de vot ei o scriu și o subscriu 18 într-un tablou de mai înainte pregătit; iar după terminarea votărei, președintele constată că colonelul Alecu Cuza a întrunit unanimitatea voturilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
se petrecea în țările occidentale. La noi era locul de întâlnire a celor ce vroiau să afle vești de peste hotar. Ei, ce mai nou în Evropa, coane Matei? întreba Alecu Forăscu, un tip original de vechi moșieri, supranumit Tololoi, pentru că glasul lui, când poruncea de bucate din balcon de la dânsul, se auzea tocmai la noi. Ce să fie? răspundea tată-meu; ia, revoluție la Paris. Regele Ludvic-Filip a șters-o și poporul a intrat și a jucat dragaica 29 în palatul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
mântui 81 fleacul ista de proces și vin! Mare ilaritate în public și între părțile impricinate. Încă una: El judeca un proces penal tot la tribunalul de ocol. Între marturi figura un oarecare Ion a Ilincăi. Ușierul îl strigă în glas mare și un om se prezintă sfiicios în sala de ședințe. Cum te cheamă? îl întrebă judecătorul. Conașule, să mă iertați, am să vă spun ceva. N-ai să-mi spui nimic. Răspunde cum te cheamă. Ion a Ilincăi. Câți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
celalalt colț de gură scuipa printre dinți la un metru depărtare. El sta pe un scaun de lemn picior peste picior cu un aer neprietenos și pufăia și scuipa, și scuipa și pufăia. Ce vroești, îmi zise el cu un glas răstit și răgușit, ca dintr-o pivniță. Am venit să mă jăluiesc. Contra cui? Contra mea. No! ce-i asta? Am făcut o greșală, domnule, și vin să mă denunț eu singur, spre a-mi primi pedeapsa ce vei socoti
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Am auzit trei sunete de trompete, trei somațiuni de retragere care au fost urmate de mii de urlete sălbatice și de o ploaie de pietre din partea răsculaților. Apoi, din mijlocul vigeliei asurzitoare ce clocotea ca valurile mărei, se înalță un glas ascuțit, înfiorător, fatal, strigând: Arma la ochi!... Foc!... Și imediat de-a lungul frontului infanteriei au fulgerat treizeci de puști care au culcat al pământ tot atâția oameni morți și răniți. Un moment, urdia 101 stătu uimită, dar nu dădu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]