24,467 matches
-
nouă confruntare armată. Și ea a avut loc , într-adevăr, în același an - 1548. Boierii și-au unit iarași forțele, au strâns bani si au năimit vreo mie de mercenari secui, apoi, punându-se în sjujba unui tînăr pretendent, au pătruns in țară. Potrivnicii lui Mircea sperau că populația se va răzvrăti și îi va sprijini, dar se pare că lucrul acesta nu s-a întamplat. Mai mult chiar, Ostermayer lasă să se înțeleagă că țăranii l-au susținut pe domn
Milostea, Vâlcea () [Corola-website/Science/302036_a_303365]
-
o chestiune ce rămâne controversată, deoarece nu există surse despre aceasta. Ceea ce pare verosimil este că ei nu sunt urmașii unor traci sau ai altui popor romanizat în Meglen. În secolul al VII-lea, mase de avari și slavi au pătruns adânc la sud de Dunăre, și populația romanizată s-a refugiat în munți. Din această cauză caracterul ei de bloc compact s-a pierdut, și românii au început să se divizeze în ramurile de mai târziu. În același timp, viața
Meglenoromâni () [Corola-website/Science/302074_a_303403]
-
iubitori de lucruri noue"", cum zice cronicarul Alexandru Amiras, l-au dus ca prizonier la Sibiu chiar pe domnitorul Nicolae Mavrocordat (1716 și 1719-1730). O soartă asemănătoare se pregătea și pentru domnitorul Moldovei, Mihai Racoviță. Austriecii și cătanele ungurești au pătruns în Moldova pe la Cașin, instalându-se în mănăstirile fortificate din Moldova și în Cetatea Neamțului. Domnitorul se afla în scaun de numai un an și pusese biruri și pe mazili (boieri fără funcții publice), motiv pentru care mulți dintre aceștia
Crucea lui Ferentz () [Corola-website/Science/302069_a_303398]
-
Granițele Albaniei nu au fost stabilite la Conferința de Pace de la Paris din 1919, acest amănunt fiind rămas în grija Societății să decidă, dar până în septembrie 1921 nu au fost stabilite. Această situație a creat o situație instabilă, trupele grecești pătrunzând pe teritoriul albanez pentru operațiuni militare în sud, iar trupele iugoslave au intervenit, după ciocnirile cu triburile albaneze, în partea de nord extrem al țării. Societatea a trimis o comisie de reprezentanți din diferite puteri către regiune, iar în noiembrie
Societatea Națiunilor () [Corola-website/Science/302049_a_303378]
-
pacea în zonă. În ciuda poziției mari a Japoniei în cadrul Societății, Lytton Report a declarat, ulterior, că Japonia este agresorul și a cerut înapoierea Manciuriei către China. Înainte ca raportul să fie votat de către Adunare, Japonia își anunțase intenția de a pătrunde mai mult în China. Raportul a fost aprobat cu 42-1 în cadrul Adunării, în 1933 (numai Japonia votase împotrivă), dar în loc să-și retragă trupele din China, Japonia s-a retras în calitate de membru al Societății. Potrivit Pactului, Societatea era obligată să răspundă
Societatea Națiunilor () [Corola-website/Science/302049_a_303378]
-
prototip în afara pastei de sudură. Se înclină la 20 de grade de la linia verticală (înspre pasta de sudură) și se întinde pasta pe matriță. Se ridică cu foarte mare atenție lamela de pe PCB. Se inspectează pasta de sudură dacă a pătruns în toate canalele și dacă nu sunt urme de murdărie. Dacă tiparul nu este bun, atunci se folosește o spatulă pentru îndepărtarea pastei de sudură de pe PCB; se curăță cu alcool pe o cârpă pasta ce mai rămâne pe PCB
Circuit imprimat () [Corola-website/Science/302107_a_303436]
-
d.Hr., cultul acestui zeu persan a cunoscut un declin puternic. Senzația de reînviere a gloriei acestuia din perioada lui Iulian Apostatul (331-363), a fost urmată mai târziu de dispariția completă a lui din lumea romană. Cultul lui Mithra a pătruns și în Dacia după cucerirea traiană din 106 d.Hr.
Mithra () [Corola-website/Science/302118_a_303447]
-
Timoc și în Dobrogea). O parte din străromânii aceștia au fost împinși spre sud, în munți, iar descendenți ai acestora au devenit vorbitori ai dialectelor românești sud-dunărene, aroman și meglenoroman. La sfârșitul secolului al III-lea i.en., românii au pătruns în Peninsula Balcanică după războaiele ilirice și macedonene. Au cucerit treptat peninsula, transformând Dunărea în granița dintre Republică Română și populațiile barbare de la nord de fluviu. În timpul celui de-al doilea război macedonean , dardanii, care erau aliații românilor, după transformarea
Moesia () [Corola-website/Science/302121_a_303450]
-
După ocuparea teritoriilor de la Dunărea de jos, atacurile dacilor și bastarnilor împotriva tribului tracic al dentheletilor, aliați cu românii, îl determină pe M. Licinius Crassus, proconsulul Macedoniei să conducă campanii între 29-28 i.en., respingându-i pe invadatori. Crassus a pătruns pe teritoriul moesilor, și lângă râul Kebros, a ocupat o frotificatie în care bastarnii se refugiaseră. În timpul asediului, a fost sprijinit de Rholes, regele unui trib getic, care este răsplătit de imparatu cu titlul de prieten și aliat al romanilor
Moesia () [Corola-website/Science/302121_a_303450]
-
bastarnii se refugiaseră. În timpul asediului, a fost sprijinit de Rholes, regele unui trib getic, care este răsplătit de imparatu cu titlul de prieten și aliat al romanilor.În anul 28 i.en., românii îi resping din nou pe bastarnii care pătruns la duș de fluviu. Rholes este atacat de Dapyx, o altă căpetenie getica, ce stăpânea centrul Dobrogei de azi. Cetatea lui Rholes este cucerita prin trădare, iar între timp, românii îl urmăresc pe Zyraxes, un alt conducător getic, situat în
Moesia () [Corola-website/Science/302121_a_303450]
-
Dunăre pentru a cere sprijin de la bastarni. Genucla este luată, iar Crassus își celebrează triumful. Incursiunile populațiilor transdanubiene se reiau, iar sarmații, o populatie migratoare ajunsă în stepele nord-pontice, sunt respinși în anul 16 i.en. cand au încercat să pătrundă peste Dunăre. Dentheletii și scordiscii au devastat Macedonia, iar Tiberius conduce campanie împotriva scordiscilor. Între timp, dacii, ce trăiau în munți, sub conducerea regelui Cotiso, coborau să pustiască ținuturile vecine de fiecare data cand Dunărea îngheța pe timp de iarnă
Moesia () [Corola-website/Science/302121_a_303450]
-
colb”". În ciuda acestor eforturi, incidentele legate de furt au continuat, iar la 1 noiembrie 1852 se arată că înșiși soldații care patrulează în Copou iau lemne din gardul parcului și le folosesc pentru foc, fapt care permitea ulterior vitelor să pătrundă în zonă și să distrugă noile plantații de arbori. Deși municipalitatea a angajat un paznic, incidentele au continuat, iar surugii poștei din Copou, precum și oamenii din satul Podgoria Copou, au continuat să sustragă în timpul nopții "„leațuri sau nuiele din gard
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]
-
console. La inițiativa botaniștilor Mandache Leocov și Ionel Lupu au urmat alte două tratamente, în 1990 și 2014, respectiv. Teiul supraviețuiește astăzi grație unui fenomen biologic rar, care a permis unor rădăcini adventive să crească prin interiorul trunchiului și să pătrundă în pământ. Arborele fructifică anual și continuă să atragă vizitatori. În martie 2013 busturile de bronz ale lui Ciprian Porumbescu, Nicolae Gane și Barbu Ștefănescu Delavrancea, ultimele două monumente istorice care fuseseră expuse în parc de aproape un secol, au
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]
-
flori sunt la rândul lor un simbol recurent în poezia eminesciană, în texte precum "Floare de tei" („Floare de tei, / Cât de curând te treci / Ochilor mei lucind / Te-i arăta pe veci.”) sau "Povestea teiului" („Dar prin codri ea pătrunde / Lângă teiul vechi și sfânt, / Ce cu flori pân-în pământ / Un izvor vrăjit ascunde.”) Grădina este prezentă și în literatura contemporană, de exemplu în opera Florinei Ilis: „"Pe o bancă, în Parcul Copou, sub un tei, poetul îi recită
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]
-
acesta prezenta mici aripioare de o parte și de cealaltă a zonei genitale, ceea ce i-a determinat pe cercetători să considere că acestea reprezintă o dezvoltare mai proeminentă a oaselor vestigiale ale membrelor inferioare. Singurele trei specii de delfin care pătrund în Marea Neagră sunt "Phocoena phocoena" (marsuinul, focena sau porcul de mare), "Tursiops truncatus" (afalinul sau delfinul mare sau delfinul cu bot gros) și "Delphinus delphis" (delfinul comun). În zona litoralului românesc, cel mai frecvent au fost întâlniți în zona Gura
Delfin () [Corola-website/Science/302135_a_303464]
-
dendritei, cât și a canalelor ionice, dendritele sunt un element cheie în sumarea temporală și spațială a potențialelor locale din ramificații, ce duc astfel la potențiale de acțiune. Dendritele au canale ionice ce pot facilita depolarizarea neuronilor(prin faptul că pătrund ioni pozitivi în celulă și astfel se schimbă potențialul electric al celulei). Prin dendrite se poate propaga un potențial și în sens invers(dinspre soma spre segmentul terminal), iar prin aceasta are loc o modulare a activității sinaptice. Acest mecanism
Dendrită () [Corola-website/Science/302148_a_303477]
-
în celule cancerigene. Excitant al sistemului nervos central și periferic, în doze mici inhibând toți ganglionii simpatici. Induce voma, scade diureza și crește activitatea motorie intestinală. Asupra sistemului cardiac produce tahicardie, creșterea presiunii sanguine și determină creșterea glucozei în sânge. Pătrunde în organism pe cale digestivă, respiratorie și cutanată. Pe măsură ce nicotina intră în organism este rapid distribuită în sânge, de asemenea poate trece bariera hematoencefalică. Metabolizarea are loc în ficat (circa 80-90%). Eliminarea are loc mai ales pe cale renală, dar se poate
Nicotină () [Corola-website/Science/302141_a_303470]
-
din cauzele principale de creștere a cancerului pulmonar. Efecte negative de scurtă durată: Nicotina produce dependența de 6-8 ori mai mare decît alcoolul, dar la fel de mare ca și cocaina. 95-100% din fumători sunt dependenți. Nicotina, indiferent de calea de administrare, pătrunde în organism prin difuziune, fumul inhalat ajunge în alveolele pulmonare și toți constituenții sunt absorbiți.80 % din nicotină este distrusă la nivel hepatic, restul de 20 % se fixează pe receptorii nicotinici prin intermediul cărora exercită efectele sale multiple. Pentru a măsura
Nicotină () [Corola-website/Science/302141_a_303470]
-
sau mai mică motivare să lupte. Grație contribuției forțate a orașelor grecești din Ionia (Asia Mică), regele persan adunase o flotă de circa 1200 de nave de luptă și 3000 de transport. Trecând Helespontul în Europa, imensa masă umană a pătruns în Tracia de sud, în Macedonia și Epir, scurgându-se spre Grecia centrală, spre Atica și, mai departe, spre Pelopones. Conform planurilor stabilite în consiliul ligii panelenice, când s-au apropiat trupele persane de Termopile, flota greacă a ieșit în larg
Leonidas () [Corola-website/Science/302140_a_303469]
-
aveau dreptul să se retragă din luptă. Herodot sugerează că un oracol delfic ar fi fost cauza rezistenței singulare a regelui spartan. Cu elan eroic temerar și o dăruire supremă, Leonidas a condus mica lui trupă la un atac disperat, pătrunzând vijelios în tabăra persană și devastând. Lupta, de o intensitate și dezlănțuire rar întâlnită, a provocat asiaticilor pierderi imense, atât în rândul ostașilor cât și al comandanților. Chiar doi frați ai lui Xerxes au căzut în luptă. Înconjurați de movilele
Leonidas () [Corola-website/Science/302140_a_303469]
-
peste Strymon. De data aceasta invazia al cărei scop era cucerirea Greciei Balcanice, urma să depășească Hellespontul și apoi, trupele de uscat, susținute de cele maritime care înaintau de-a lungul coastelor Traciei, Macedoniei și Greciei aveau ca primobiectiv să pătrundă în Atica. Acest plan strategic a fost adus la îndeplinire, însă sfârșitul expediției a fost cu totul altul decât cel scontat de Xerxes. În toamna anului 481 î.Hr. Xerxes a venit de la Susa la Sardes, unde și-a stabilit cartierul
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
alte surse, inclusiv arheologice, care atestă prezența maghiarilor în unele regiuni ale Transilvaniei încă din secolul al X-lea, ca de exemplu la Cluj-Napoca și la Alba-Iulia, deci pe Someș și pe Mureș, se poate presupune că populație maghiară a pătruns în Transilvania la începutul secolului al X-lea. Conducătorii lor s-au substituit unor conducători români și au format o structură politică în care au coabitat români, slavi și maghiari. În jurul anului 1015 această structură politică a fost ocupată de
Cucerirea Transilvaniei de către maghiari () [Corola-website/Science/302174_a_303503]
-
mai străluciți ai cruciadei târzii, încercând să formeze, împreună cu celelalte țări române, Țara Românească și Moldova un bastion antiotoman. Acțiunea lui de a îndepărta și alunga turcii de la hotarele Țărilor Române începe în toamna anului 1441. în octombrie, oastea sa pătrunde în Serbia și pricinuiește o gravă înfrângere beiului de Semendria. Turcii răspund cu o incursiune rapidă în Transilvania, asediază Sibiul și, la 18 martie 1442, înfrâng oastea transilvană la Sântimbru. În retragerea lor, otomanii sunt urmăriți de Iancu care își
Cucerirea Transilvaniei de către maghiari () [Corola-website/Science/302174_a_303503]
-
împotriva coaliției arabe.. 5 iunie - Forțele aeriene israeliene bombardează simultan, începând de la ora 7.45, unsprezece baze aeriene egiptene, distrugând astfel o mare parte din aviația militară a Egiptului. 6 iunie - Trupele israeliene ocupă Fâșia Gaza. Unități israeliene de tancuri pătrund în Peninsula Sinai. 7 iunie - Israelul cucerește malul stâng al Iordanului și partea de est a Ierusalimului, care va fi anexată Israelului pe data de 27 iunie 1967. 8 iunie - Tancurile israeliene ajung până la Canalul Suez, deși forțele egiptene erau
Războiul de Șase Zile () [Corola-website/Science/302509_a_303838]
-
fost un compozitor, muzicolog și dirijor român. Muzician de înaltă pregătire, dirijor și organizator de talent al uneia dintre cele mai impunătoare formații corale care au ființat pe pământul României — Corul Mitropolitan din Iași — unul dintre primii muzicologi care au pătruns în esența comorilor folclorului românesc, excelent pedagog muzician, Gavril Musicescu a desfășurat pe cele mai diverse planuri o adâncă operă de creație, de promovare a valorilor artistice românești, de educație muzicală. Este tatăl celebrei pianiste și profesoare de pian Florica
Gavriil Musicescu () [Corola-website/Science/302591_a_303920]