23,406 matches
-
târziu, iar întâmplările cu urși răpitori de femei sunt relatate cam în doi peri. Cei ce le povestesc nu prea cred în ele, le spun mai curând de dragul poveștii ca atare. Baciul, mai cu seamă, vorbește cu subînțelesuri, pe un ton mucalit, strecoară în evocare un umor ghiduș, o ironie subțire, parodiază cu bonomie folclorul orientat spre fabulos. Suflete simple, țăranii și ciobanii sunt, în același timp, minți limpezi, lucide, naturi sănătoase, care, chiar dacă un moment admit posibilitatea unor întâmplări în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
relicve”, „imagini decolorate”. Ecouri din M. Eminescu, D. Anghel și G. Bacovia sunt lesne de recunoscut. Aceleași stări lirice formează substanța celorlalte două plachete, în care se apelează mai mult la valențele melodice ale cuvintelor (poeziile se intitulează Preludiu, Intermezzo, Ton minor etc.) și la un sincretism mai larg (Imagini muzicale). La acestea se adaugă și câteva metafore și tablouri insolite, chiar șocante, dar lirismul rămâne, în cele din urmă, lipsit de relief. SCRIERI: Vestigii, București, [1933]; Irizări, București, 1937; Imagini
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285814_a_287143]
-
Mama (1948), caută să creeze un simbol al suferinței și al resemnării universale și, pe alocuri, al posibilității de regenerare morală, sprijinindu-se și pe o prozodie zbuciumată și stranie în manierismul ei. O tentativă de înnoire, de abandonare a tonurilor întunecate și a imaginilor sumbre, se remarcă în volumul Pe drumuri însorite (1944), însă în versuri descriptive și grăbite. Un oarecare renume și-a dobândit B. în epocă prin romanul Periferie (1935), dedicat luptei dintre „două clase” sociale, adică dintre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285637_a_286966]
-
că nu suntem deloc mari admiratori ai celor Trei poeme filozofice pentru S.(anda Stolojan). Ele oferă totuși confesiuni precise asupra motivărilor metodei Noica. Sunt deci citabile. Gestul constă, în esență, dintr o acțiune de penumbră, discretă, voit marginală, în ton de umilitate-modestie: ...Putem face lăturiș câte ceva/și putem pregăti o Carte a Faceri (ceea ce este foarte adevărat). Dar mărturisirea și argumentarea capitulării în stil resemnat, ușor lăcrimat, în genunchi, sincer spus, n-o gust. Deloc. Apusul ne-ar cere doar
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
toate indiciile, p. 34), trecerea la acțiune prin lecții inconformiste, apoi prin scrisori deschise, difuzate prin Europa liberă și răspândire de manifeste. Urmează amenzi, anchete, destituiri, marginalizare, arestare, ani de teroare. Totul este expus direct, sincer, fără emfază și patetism. Tonul este de modestie reținută și controlată. Doina Cornea nu face nici literatura rezistenței. Mărturisirea sa se vrea doar autentică, exactă și completă. Și mai ales profundă, esențială. O confesiune a unei conștiințe ulcerate și revoltate de abuzuri și mai ales
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
și totodată relaxate, antrenamentul, deprinderea, capacitatea și plăcerea analizei, uneori am spune ușor diletantă. Dar, pe de altă parte, înțelegem foarte bine și insistența asupra unor teme mult timp interzise. Mai ales a analizelor de politică externă. Chiar dacă uneori în ton (aparent sau nu) de causerie, ele sunt nu mai puțin pătrunzătoare. Nu le-am întâlnit în epocă, în treacăt fie spus, la nici un lider politic brevetat. Preocupările centrale ale lui Nicolae Manolescu fixează foarte bine cadrul reflexiei politologice actuale: Revoluție
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
politic și urmărește să câștige și să păstreze puterea. A-l reforma constituie O iluzie primejdioasă. Bune pagini sunt scrise și în legătură cu stalinismul lui N. Ceaușescu, precum și despre necesitatea suprimării radicale a comunismului (capitalism malignizat) printr-o terapie de șoc. Tonul calm, analitic proiectează aceste idei și constatări în spațiul tot mai abstract al ideilor generale. La Nicolae Manolescu, tonul pamfletar, vindicativ, recriminator a dispărut. Unele idei sunt controversabile, mai bine spus susceptibile de câteva completări și nuanțe. Despre oportunism ar
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
scrise și în legătură cu stalinismul lui N. Ceaușescu, precum și despre necesitatea suprimării radicale a comunismului (capitalism malignizat) printr-o terapie de șoc. Tonul calm, analitic proiectează aceste idei și constatări în spațiul tot mai abstract al ideilor generale. La Nicolae Manolescu, tonul pamfletar, vindicativ, recriminator a dispărut. Unele idei sunt controversabile, mai bine spus susceptibile de câteva completări și nuanțe. Despre oportunism ar fi un exemplu. Dar problema trebuie pusă și tratată cu toată răceala. în caz contrar, s-ar respinge, de
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
stat. Invocând într-un oraș oarecare de provincie existența unei cărți de telefoane, alta decât cea oficială ieșită de mult din circulație și deci total inutilizabilă o telefonistă de serviciu m-a repezit cu un dispreț suveran și pe un ton obraznic. Inflexiunea vocii nu poate fi uitată: Dar este o carte de telefon particulară !. Pentru această funcționară, dovadă supremă de erezie, aberație și non-existență. Cuvântul particular îi provoca o repulsie spontană, sinceră și definitivă. O adevărată oroare. Un sistem care
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
sub această critică. La fel, Constantin Noica, la care se poate pune în evidență și imprecizia semantică (a reținut cineva și câte sensuri are, de fapt, noțiunea de ființă la acest gânditor, cu meritele sale, nimic de spus?). De asemenea, tonul inițiatic, nebulos, confidențial, de mari revelații șoptite misterios în medii izolate și în cerc închis. Climat favorabil mai curând revelațiilor mistice și carismelor, de calitate inevitabil inegală (și care pot duce oriunde), decât unor discuții filozofice, metodice, serioase. Subliniem apăsat
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
cerebrale nu și-au revenit complet. Simptomele leziunilor lobului frontal La nivel social și de comportament * Suspiciune, nevoia de argumentare, stări disruptive și anxietate * Apatie, lipsă de grijă față de alții * Neatenția pentru aspectul personal și igienă * Zgomotos, pervaziv, cu un ton ridicat când vorbește * Își asumă riscuri, un control al impulsurilor scăzut, grad ridicat al consumului de alcool La nivel afectiv * Apatie, indiferență, superficialitate * Labilitatea afectivă, iritabilitate, manie * Incapacitatea de controlul furiei și comportament violent La nivelul cognitiv * Capacitatea redusă de
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
este cunoscut ca răspuns condiționat). Astfel, când un sunet este asociat cu un șoc electric, stimulul condiționat este sunetul iar șocul electric este stimulul necondiționat, răspunsul necondiționat este anxietatea, ca răspuns la șoc, iar răspunsul condiționat este anxietatea -reacție la ton . Prima aplicație a acestor teorii a fost în diverse studii făcute cu 80 de ani în urmă de către filosoful devenit behaviorist, John Watson, și un student absolvent, pe nume Rosalie Raynor (1920)260. Subiectul acestora a fost un copil de
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
șezători de lectură și nici-o asociație culturală cu fete amorezate și imberbi pretențioși". Intelectualității provinciei dornice de afirmare, Scarlat îi opune culturalizarea redusă a masei țărănești spre care mințile luminate ar fi trebuit să își îndrepte toate eforturile. Pe un ton ironic, tânăra poetă Coca Farago desconsideră, la rândul său, orice merite grupărilor literare locale ce ar dăuna, de fapt, tineretului: "În majoritate, grupările culturale din provincie sunt utile numai din punct de vedere al trecerii timpului într-un chip mai
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
au contribuit substanțial la ridicarea nivelului cultural al zonei. La baza micromonografiilor școlare s-au aflat lucrări generale de istorie a învățământului, dar și istorii întocmite, de-a lungul vremii, de profesori de la principalele licee din zonă. Făcând abstracție de tonul uneori apologetic, aceste lucrări au conferit informații de un real folos. Anuarele școlare realizate în deceniile interbelice reprezintă o altă sursă importantă de date. Cu toate acestea, unele anuare conțin doar dări de seamă și statistici ale elevilor, fără a
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
de atâtea publicații bucureștene cu "rol dăunător"50. Că Bucureștiul deținea în mod eronat monopolul revistelor de calitate o arăta și C. D. Fortunescu, reproșând capitalei superficialitatea cu care abordează publicațiile locale. Pe de altă parte, Fortunescu aprecia, pe un ton umoristic, că provincia este un: "excelent mediu de formațiune intelectuală, iar revistele ei, cu aparența lor de modeste rude sărăcăcioase și deaceea ținute cam după ușă de cele bucureștene, sunt respectabilele clocitoare care, dacă n-au scos pui de cântărețe
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
strategie de promovare culturală. Uneori însă, provincia păstrează distanța și își manifestă valoarea în mod orgolios. Astfel, aprecieri ale revistelor din capitală au stârnit reacții la redacția Junimii literare. Un articol din Ideea Europeană (1924, nr. 1) remarca pe un ton ironic: "Între revistele noastre bune trebue pusă negreșit și Junimea literară dela Cernăuți. În ochii noștri ea are această mare însușire că fiind regională, înțelege să rămâie atare". Replica bucovinenilor a fost una promptă: "Sântem încrezuți? Desigur! Pentru că avem temeiu
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
a desfășurat tocmai în paginile unei publicații departe de faima capitalei. Surprinde obstinația cu care un învățător orădean devine avocat al provinciei - "biata cenușăreasă" - a cărei cauză o pledează contra Bucureștiului - "capitală inexistentă în cadrul culturii române". Continuând argumentația pe același ton acid, învățătorul enumeră nume mari din literatura română provenite de la periferii, concluzionând că "provincia nu este în cadrul culturii române, ea, provincia este cultura românească în totalitatea sa"62. Concluzionând la final de anchetă, inițiatorul ei, Costin I. Murgescu, glosează pe
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
Localismul creator contribuie, în limite sale, la consolidarea acestei culturi, dar mai ales la construirea unei identități locale și la ridicarea prin cultură a provinciilor marginalizate. Din acest motiv, dicționarele locale de personalități și monografiile își promovează intelectualitatea pe un ton adesea apologetic, în timp ce la centru, receptarea acestora se produce uneori cu circumspecție, prin prisma unei critici exigente a operei. Autorii nord-mol-doveni ce reușesc să se impună în literatura națională, de cele mai multe ori se deprovincializează, devenind parte a vieții literare din
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
doare, dar o să treacă - și abia apoi, când durerea a trecut și lacrimile s-au zvântat, cât încă mai rămâne spaima, putem sa-i spunem: „Ai văzut ce se întâmplă dacă ...?” și așa mai departe, discursul de rigoare, pe un ton cald din care el să înțeleagă că nu ne preocupă decât siguranța lui. Nu-l speriem cu doctorul care va veni și îi va face injecție dacă nu e cuminte. Doctorul este un om bun iar injecția, deși doare, este
Arta de a fi părinte by Cristian Rotaru () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1425]
-
a face ca sfatul și mustrarea să fie primite, urmate, să fie lucrătoare. 3. Forma mustrării. Toți avem tendința să corectăm greșeala imediat și sub imperiul frustrării, ori pagubei (morale ori materiale). Țipăm, jignim, ne agităm. Tensiunea interioară transpare în ton și cuvintele alese. Tonul ridicat și jignirile transformă sfatul ori dojana, în dispută și pe cel mustrat, în dușman. Mustrarea și sfătuirea cer o voce blândă, liniștită. Imediat se poate mustra sau sfătui numai printr-o poveste. Amintiți-vă, ce
Arta de a fi părinte by Cristian Rotaru () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1425]
-
și mustrarea să fie primite, urmate, să fie lucrătoare. 3. Forma mustrării. Toți avem tendința să corectăm greșeala imediat și sub imperiul frustrării, ori pagubei (morale ori materiale). Țipăm, jignim, ne agităm. Tensiunea interioară transpare în ton și cuvintele alese. Tonul ridicat și jignirile transformă sfatul ori dojana, în dispută și pe cel mustrat, în dușman. Mustrarea și sfătuirea cer o voce blândă, liniștită. Imediat se poate mustra sau sfătui numai printr-o poveste. Amintiți-vă, ce simțiți, când sunteți certați
Arta de a fi părinte by Cristian Rotaru () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1425]
-
L. Van-tyn, A. Museus, Mizilic, Nastratin, Oblivius, Palicar, Piccolino, Pincenez, Quodlibet, Timon, Valentin, Zoil ș.a. Se percep, în cozeria doar aparent cordială a tânărului C., zvâcnirile acelei verve sarcastice, mușcătoare ce avea să facă din el un satiric de temut. Tonul e volubil și pare nonșalant, dar surâsul e mai curând un rictus, vădind o tensiune continuă a spiritului critic, o pornire de maliție, ațâțată de priveliștea ridicolelor de tot soiul. Intenționa să alcătuiască un ciclu de „studii fizico-psihologice naționale” - Moftangii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
numără printre membrii săi personalități celebre prin lucrările lor științifice sau prin responsabilitățile pe care le au în plan politic și social. Brigitte Chamak a știut să evite cu finețe cele două obstacole care amenință orice lucrare de acest gen: tonul apologetic sau, la cealaltă extremă, tonul excesiv de critic. Evident, anumite idei dezvoltate de Grupul celor Zece ră-mîn importante. Pe de alta parte, credința fermă în puterea regeneratoare a științei ne poate face să surîdem astăzi. Dar orice evoluție a cunoașterii
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
prin lucrările lor științifice sau prin responsabilitățile pe care le au în plan politic și social. Brigitte Chamak a știut să evite cu finețe cele două obstacole care amenință orice lucrare de acest gen: tonul apologetic sau, la cealaltă extremă, tonul excesiv de critic. Evident, anumite idei dezvoltate de Grupul celor Zece ră-mîn importante. Pe de alta parte, credința fermă în puterea regeneratoare a științei ne poate face să surîdem astăzi. Dar orice evoluție a cunoașterii re-prezintă un drum presărat cu capcane
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
să aibă locul central. S-a declanșat o dezbatere. Michel a părut bucuros să găseas-că o atmosferă colocvială și a dorit să rămînă în cadrul grupului. A fost unul dintre cei devotați Grupului celor Zece și spiritul său a dat un ton special dezbaterilor noastre. B.C. Dacă ar fi să-l ascultăm acum, lasă impresia că este foarte optimist în privința noilor tehnologii. Așa era și atunci? J.R. Era foarte deschis la noile tehnologii, dar știa că, fiind capabile de rău și de
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]