24,122 matches
-
de creație al interviului începe cu alegerea temei și a interlocutorului. După ce jurnalistul și-a ales partenerul de dialog, el se va informa asupra datelor personale ale acestuia, asupra evoluției sale profesionale. De asemenea, nu trebuie pierdute din vedere nici trăsăturile temperamentale, care concură la conturarea portretului psihic. Este foarte important să cunoști dacă partenerul de dialog este sociabil sau irascibil, dacă este taciturn, dornic de reclamă sau complexat, ferindu-se de publicitate, dacă este entuziast, generos sau indiferent. Cunoașterea acestor
Interviu () [Corola-website/Science/299181_a_300510]
-
de viteză pentru a scăpa de prădători. Caii au un bine dezvoltat simț al echilibrului și instinctul de a lupta sau a fugi în caz de pericol. Legată de această necesitate de a scăpa de prădători în sălbăticie este o trăsătură neobișnuită: caii sunt capabili de a dormi în picioare. Caii de sex feminin, numite iepe, au o perioadă de gestație de aproximativ 11 luni (340 de zile), iar puiul, numit mânz, poate sta în picioare și alerga la scurt timp
Cal () [Corola-website/Science/299202_a_300531]
-
perspectivei în compoziție. "Sfanțul Marcu", sculptat la comanda breslei țesătorilor, prevestește seria de mai târziu a profeților (1415-1422) din "campanila" Domului din Florența. Aceste statui emană o forță atât de mare și se evidențiază prin redarea atât de individuală a trăsăturilor fetei, încât sunt considerate ca aparținând unor persoane distinse ale orașului. Din 1416, Donatello are propriul său atelier și primește comenzi din Orvieto, Anconă și Siena. Împreună cu sculptorul Michelozzo, se mută în anul 1427 la Pisa, unde dezvolta tehnică turnării
Donatello () [Corola-website/Science/299246_a_300575]
-
Pericle mama lui a avut un vis premonitoriu: copilul ei era un leu. Fiul ei va deveni, într-adevăr, dacă nu cel mai puternic om din Grecia Antică, cel puțin geniul ei tutelar. Pericle a fost un copil frumos, cu trăsături nobile, dar cu capul un pic alungit, lucru care stârnea ironia poeților. Educația pe care Pericle a primit-o a fost extrem de îngrijită, așa cum se cădea unui tânăr aristocrat. La școala de gramatică a învățat să citească, să scrie și
Pericle () [Corola-website/Science/299785_a_301114]
-
care le ocupau în societate, făcând numeroase donații locașurilor sfinte. Astfel, încercau să le garanteze o carieră clericală fiilor lor. Unii considerau acest fapt și ca pe o formă de asigurare spirituală, care le garanta răsplata în viața de apoi. Trăsătura cea mai izbitoare a bisericilor și catedralelor romanice este masivitatea și utilizarea frecventă a arcurilor curbe pentru ferestre, uși sau arcade. Același principiu al construcțiilor semicirculare a fost aplicat și pentru acoperișul de piatră, care a înlocuit în cele mai multe biserici
Romanic () [Corola-website/Science/299802_a_301131]
-
reprezintă continuarea mai înaltă a Podișului Asiei Mici până aproape de Marea Caspică. Limite: Spre sud-est se leagă strâns cu Podișul Iranului, extins la sud de Lacul Urmia și Masivul Sahend, iar la nord, prin Caucazul Mic, domină depresiunea intramontană Rion-Kura. Trăsături fizico-geografice: poziția de tranziție între Asia Mică și Podișul Iranului - de unde accentuarea continentalismului climatic; predominarea podișurilor înalte și a masivelor vulcanice, care alternează cu depresiuni adânci, tectono-erozive; formarea unui adevărat "castel de ape", cu rezervoare naturale permanente (lacurile tectonice Van
Armenia () [Corola-website/Science/299842_a_301171]
-
concordanței scopurilor politice de război cu obiectivele militare. Lucrarea enciclopedică "Șefii Statului Major General Român (1859 - 2000) " surprinde foarte bine modul în care generalul Prezan a pregătit și condus operațiile de la Mărăști, Mărășești și Oituz, caracterizat printr-o serie de trăsături distinctive cum ar fi: Marele Cartier General și, implicit, generalul Prezan, a fost acuzat de multe ori de inconsecvență, pe parcursul războiului. Totuși, având în vedere atât împrejurările concrete specifice epocii, cât și puterea reală de care dispunea, Marele Cartier General
Constantin Prezan () [Corola-website/Science/299807_a_301136]
-
VBScript permit și mai mult extinderea flexibilității și interactivității elementelor temporale din cadrul paginilor Web. XHTML + TIME oferă un model de obiecte complet, care extinde actualul model DHTML, care constă dintr-un set de proprietăți, metode și evenimente pentru adăugarea de trăsături interactive paginilor Web. Elementele XHTML + TIME se comportă în mod diferit la adăugarea atributelor temporale, în funcție de tipul elementului respectiv. Astfel, distingem două tipuri de elemente în limbajul XHTML + TIME: - elemente de continut : toate elementele care descriu conținutul ce urmează a
XHTML () [Corola-website/Science/299852_a_301181]
-
de metri. Se consideră că acestea marchează morminte și în trecut lansau discuri de metal afixate în lateral, gravate, de asemenea, cu designuri arhitecturale. Spre deosebire de zona nordică, stelele lui Gudit, au fost amestecate cu majoritatea mormintelor din secolul IV. Celelalte trăsături ale orașului includ Biserica Sfânta Maria din Sion, construită în 1665, în care se spune că ar exista Chivotul Legământului (o biserică proeminentă construită în secolul XX purtând același nume i se alătură), muzee arheologice și etnografice, Piatra lui Ezana
Axum () [Corola-website/Science/299873_a_301202]
-
a doua se referă la perioada războiului scito-persan (514 î.e.n.) , ceea ce ar presupune o restrângere a ariei agatârșilor în cursul sec V î.e.n. Arheologic, agatârșii au fost identificați în grupul de morminte de pe Mureșul superior, de tipul Ciumbrud, care prezintă trăsături aparte, în contrast cu zonele înconjurătoare. Mormintele au fost datate în perioada 550-450 î.e.n., ceea ce ar corespunde textelor. Analogii cu situația arheologică din Moldova centrală ar indică că agatârșii locuiau atât în Transilvania centrală, cât și la Est de Carpați, ceea ar
Agatârși () [Corola-website/Science/299950_a_301279]
-
ai lui Heracles, poate cel mult întări ipoteza că agatârșii erau iranieni, ca și sciții. Ei ar fi migrat spre apus sub presiunea sciților, în jurul anului 600 î.e.n. Herodot (IV, 104) îi apropie de traci, distingând totuși la agatârși unele trăsături aparte, cum ar fi gingășia, bogăția în aur și proprietatea comună asupra femeilor. Numele s-a menținut în tradiția literară antică pînă târziu, în epoca română, cănd unele izvoare îi localizează, pe agatârși, împreună cu alte popoare dispărute la acea vreme
Agatârși () [Corola-website/Science/299950_a_301279]
-
un ochi albastru. Conform istoricilor, Alexandru era un băiat deosebit, având o frumusețe aproape feminină, și fiind exact opusul tatălui său Filip, care era o „brută care bea de stingea și era dur cu toți cei din jurul său”. Alexandru avea trăsături delicate; toate reprezentările lui rămase până astăzi confirmă acest lucru. Tânărul rege a început de foarte devreme să-și construiască, în mod conștient, imaginea de nou Ahile: frumusețea, îndrăzneala, inteligența eroului se regăseau în el peste secolele care îl despărțeau
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]
-
fost de fapt, dar se pare că există un consens printre istorici că în realitate a fost destul de scund, dar bine proporționat. Alexandru avea o constituție robustă, un trup fizic bine dezvoltat (care atestă că era asemeni macedonenilor și grecilor). Trăsăturile sale faciale erau însă feminine. Avea ochii mari, un nas neobișnuit de mare și alungit, păr cârlionțat, culoarea părului său era șaten deschis, iar pielea era de culoare măslinie. Nu era blond, iar părul său a fost inițial șaten, dar
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]
-
extrage din acest episod propria interpretare: Dostoievski, dominat fiind de complexul Oedip, a nutrit mereu pentru tatăl său un amestec de dragoste și ură aproape paricidă. După asasinarea lui Mihail Dostoievski, sentimentul vinovăției și supraeul autoritar, vindicativ, care a luat trăsăturile tatălui, i-au declanșat nevroza. Joseph Frank remarcă însă că în scrisoarea lui Feodor Dostoievski adresată fratelui mai mare, scriitorul se arată mai degrabă ușurat, despovărat fiind de sarcina de a deveni inginer militar și putând să își plănuiască viitorul
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
Ivanovna și Grușenka ("Frații Karamazov"). Așa cum Dostoievski îi mărturisește mai târziu Nadejdei Suslova, sora Polinei: « Egoismul la ea este colosal. Ea cere "totul" de la ceilalți, totul trebuie să fie perfect și un singur defect nu este iertat în lumina celorlalte trăsături mai bune; ea singură însă se eliberează de orice responsabilități față de ceilalți. » Perioada acestei iubiri tăinuite coincide cu alte călătorii pe care scriitorul le efectuează în Occident (spre exemplu între august și octombrie 1863). Polina și Dostoievski se întâlnesc la
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
Libertatea este astfel, în concepția Inchizitorului, incompatibilă cu fericirea. Pentru a trăi fericiți, oamenii trebuie doar să se "simtă" liberi, dar în realitate să fie subjugați de o autoritate precum Biserica: Omul din subterană, dimpotrivă, preamărește libertatea ca pe o trăsătură esențială a umanității; libertatea este privilegiul omului de a se îndrepta spre rău și dezastru, de a sfida rațiunea și legile determinismului: Așa cum observă Kenneth Lantz, la Dostoievski libertatea trebuie întotdeauna înțeleasă prin intermediul lui Dumnezeu, căci altfel conduce la autodistrugere
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
Evreul internațional" de Henry Ford. Istoricul Ronald Hingley afrimă că « idealizarea războiului, această bolboroseală despre destinul măreț al unui popor, afirmarea unor proiecte teritoriale grandioase [...] și mai presus de orice stilul exaltat, isteric și uneori nearmonios al prozei - toate aceste trăsături leagă "Jurnalul unui scriitor" de "Mein Kampf" al lui Adolf Hitler». Dostoievski a influențat scriitori importanți ai secolului al XX-lea, de la Hermann Hesse, Franz Kafka, Thomas Mann, Jean Paul Sartre, la Marcel Proust, Henry Miller, William Faulkner, Albert Camus
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
afectează organele genitale, alții identitatea sexuală, alții orientarea sexuală. În rarele cazuri în care acești epi-marks sunt transmiși de la o generație la alta, de la tați la fiice sau de la mame la fii, ei pot produce efecte inverse, precum feminizarea unor trăsături la băieți și, în mod similar, masculinizarea unor caracteristici ale fetelor. Anumiți epi-marks implicați în dezvoltarea sexuală și care i-au protejat pe părinți de variațiile nivelului hormonilor sexuali în perioada fetală pot, uneori, să fie transmiși generației următoare și
Orientare sexuală () [Corola-website/Science/299312_a_300641]
-
în care a avut loc aceasta. Se disting două teorii dominante. Conform celei a lui Ovid Densusianu, istroromânii ar fi originari din sud-vestul Transilvaniei și din Banat, de unde ar fi plecat în secolul al X-lea. Își bazează teoria pe trăsături de limbă, de exemplu rotacismul lui [n] intervocalic simplu ([n] > [r]), în cuvintele de origine latină, ca în graiul moților. Această teorie este îmbrățișată și de alți cercetători. De altă părere este Sextil Pușcariu, care afirmă originea sud-dunăreană a istroromânilor
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
din Umă și Țărnareca pe de o parte, și cele din L’umniță, Cupă, Oșiń, Birislăv, Nǫ́nti și Lundziń pe de altă parte. Altă împărțire este făcută în trei grupuri, graiul din Lundziń fiind considerat aparte. După anumite trăsături s-au făcut și alte opoziții: graiul din Țărnareca față de toate celelalte, graiurile din L’umniță și Cupă față de celelalte, cele din Umă și din Lundziń față de celelalte. În special din punctul de vedere al împrumuturilor se pot opune graiurile
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
are 26 consoane: În poziție finală de cuvânt, consoana /l/ primește o nuanță velară: "cał" „cal”, "crieł" „minte, gând”. Transcrierea consoanelor diferită de cea din română: Observații: Structura gramaticală a limbii meglenoromâne diferă întrucâtva de cea a românei, prin unele trăsături arhaice și datorită unor influențe ale limbilor învecinate. În morfologie se remarcă atât trăsături sintetice, cât și analitice, precum și influențe ale limbii macedonene și ale aromânei, mai ales în graiul din Țărnareca. Singularul La masculin singular, pe lângă substantivele terminate în
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
cał" „cal”, "crieł" „minte, gând”. Transcrierea consoanelor diferită de cea din română: Observații: Structura gramaticală a limbii meglenoromâne diferă întrucâtva de cea a românei, prin unele trăsături arhaice și datorită unor influențe ale limbilor învecinate. În morfologie se remarcă atât trăsături sintetice, cât și analitice, precum și influențe ale limbii macedonene și ale aromânei, mai ales în graiul din Țărnareca. Singularul La masculin singular, pe lângă substantivele terminate în consoană, sunt mai multe decât în română cele terminate în "-u", în Umă și
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
entuziast. Liviu Rebreanu își lasă personajele să acționeze liber, să-și dezvăluie firea, să izbucnească în tensiuni dramatice, să-și manifeste modul de a gândi și de a se exprima. Limbajul artistic al lui Liviu Rebreanu se individualizează prin câteva trăsături: Romanul a fost adaptat pentru marele ecran în 1980 sub numele "Blestemul pământului, Blestemul iubirii" în regia lui Mircea Mureșan. În rolul lui Ion este Șerban Ionescu, Petre Gheorghiu îl joacă pe Vasile Baciu și Ioana Crăciunescu pe Ana. Filmul
Ion (roman) () [Corola-website/Science/299444_a_300773]
-
Caricatura este un gen aparte al artelor vizuale, de obicei un desen, deși poate fi executată și în alte tehnici, care reprezintă o persoană sau o situație printr-o exagerare intenționată a unor trăsături sau caracteristici, în scopul satirizării, ridiculizării sau atragerii atenției. Funcțiile esențiale ale caricaturii sunt de a destinde, de a amuza și a atrage atenția, dar și de a echilibra estetica vizuală a oricărei pagini tipărite și, nu în ultimă instanță
Caricatură () [Corola-website/Science/299381_a_300710]
-
sau auditive complexe și/sau sofisticate. Caricatura de calitate esențializează într-o singură formă vizuală ceea ce nu poate fi rostit de numeroase cuvinte sau discursuri întregi. Caricatura este o reprezentare intenționat amplificată sau deformată, de obicei grotescă, prin exagerarea unor trăsături caracteristice ale înfățișării fizice sau ale caracterului unei persoane (chip, trup, caracteristici morale sau psihice), sau a unei situații. Având variate modalități de expresie, după țelul pe care îl vizează (șarjă amicală, umoristică, satirică, critică, atragerea atenției), caricatura se realizează
Caricatură () [Corola-website/Science/299381_a_300710]