227,325 matches
-
vagi, sunt omul, Dumnezeu, libertatea. Vagul este opusul precisului. Vagul este ceea ce rămâne după traversarea unui spațiu populat cu limite. Limita îl închide pe om mai întâi în spațiul precisului. Problema este cum să parcurgem apoi treptele precisului, pentru a ajunge la lucrurile vagi. Anexe SEMANTISMELE RADICALULUI *PER ȘI COMPLEXUL PERATOLOGIC În limbile indo-europene în general și în cea greacă în special, radicalul *perdeține un loc extrem de important. Dar în ciuda marii sale productivități, deci a diversității formelor create pe acest radical
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
50).</ref>, și imaginea aceasta ne apare ca definitiv constituită în cadrul viziunii cosmologice eline într-un text mai târziu, aparținând lui Epicur, în care limita este elementul fundamental al definiției cosmosului. Era desigur firesc ca în vocabularul filozofic peras să ajungă să desemneze limita corpurilor în general. Aristotel relatează că la pitagoricieni se vorbește despre „limitele corpului“ (ta tou somatos perata), alcătuite din suprafață, linie și punct, iar în Menon, figura (schema) este definită ca „limită a corpului solid“ (peras stereou
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
toate contextele în care acesta este prezent - indiferent de faptul că este vorba de sfârșit ca opus începutului, de sfârșit ca împlinire, de sfârșit în spațiu (extremitate), de sfârșit în timp sau de sfârșit ca punctul suprem la care poate ajunge o activitate (culme, perfecțiune). Acestea sunt cele patru linii semantice ale radicalului *perpe care le reținem pentru analiza noastră. Este și limita aici (peras), și parcursul între limite (poros), resimțit ca depășire a unui obstacol și ca pășire dincolo (peran
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
care vom încerca să-l explicăm printr un exces în cultivarea limitei, și nu în contestarea ei<ref id=”2”>Vezi pp. 215 și urm. </ref>. Oare greșim cu ceva sau exagerăm în vreun fel dacă afirmăm că se poate ajunge la intimitatea ființei eline pornind de la felul în care s-au îmbinat elementele obiective și subiective ale semantismelor radicalului *perîntr-un complex care, la început, a vizat cucerirea unor limite așezate dincolo de puterea percepției imediate? Pentru lumea spiritului, marile călătorii originare
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
trebuit să definească o atitudine specifică a spiritului care se implică în cunoașterea oricărei realități; sau când, prin Scheler, s-a pus problema întemeierii unei „științe fundamentale a esenței omului“ care să sintetizeze toate rezultatele științelor despre om și să ajungă la indicarea finală a „locului omului în lume“ - s-a recurs la potențarea semantică a vechii „antropologii“, care se rezumase la „istoria naturală a omului“, înțeleasă ca sumă a cunoștințelor privind originea și evoluția sa biologică. - În momentul apariției sale
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
înainte de a fi un principiu stilistic în creativitatea umană, apolinicul este o forță artistică (künstlerische Macht) care intră în regimul de funcționare al Unului Originar (das Ur-Eine). Cu alte cuvinte, el reprezintă însăși norma de comportament a Demiurgului. Dar de ce ajunge Unul Originar să se comporte apolinic? Sau, în termenii Genezei, de ce creează Dumnezeu Lumea? De unde setea lui de formă? Demersul lui Nietzsche este, în expresia sa, de factură filozofic-culturală, însă în miezul ei explicația întâlnește, dacă nu chiar conceptul psihiatric
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
interpretare a conceptului grec de limită Heidegger o face în faimoasa Einführung in die Metaphysik (Introducere în metafizică) din 1935. Iată cum sună ea: „... faptul de a sta înălțat în sine însuși (das in sich hoch gerichtete Da-stehen), de a ajunge la o situare-fermă (Stand) și de a rămâne în situare-fermă, grecii îl înțeleg drept ființă. Ceea ce ajunge în felul acesta la situare-fermă și devine ferm-și-constant (ständig) în sine însuși se eliberează în chip violent, pornind de la sine, pentru a ajunge
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
metafizică) din 1935. Iată cum sună ea: „... faptul de a sta înălțat în sine însuși (das in sich hoch gerichtete Da-stehen), de a ajunge la o situare-fermă (Stand) și de a rămâne în situare-fermă, grecii îl înțeleg drept ființă. Ceea ce ajunge în felul acesta la situare-fermă și devine ferm-și-constant (ständig) în sine însuși se eliberează în chip violent, pornind de la sine, pentru a ajunge în necesitatea propriei sale limite, peras. Aceasta nu e defel ceva care vine să se adauge ființării
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
ajunge la o situare-fermă (Stand) și de a rămâne în situare-fermă, grecii îl înțeleg drept ființă. Ceea ce ajunge în felul acesta la situare-fermă și devine ferm-și-constant (ständig) în sine însuși se eliberează în chip violent, pornind de la sine, pentru a ajunge în necesitatea propriei sale limite, peras. Aceasta nu e defel ceva care vine să se adauge ființării din exterior. Încă în și mai mică măsură ea reprezintă o lipsă, în sensul unei mărginiri dăunătoare. Menținerea care se obține pe sine
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
în sensul unei mărginiri dăunătoare. Menținerea care se obține pe sine pornind de la limită, faptul de-ase-avea-pe-sine în care se menține situarea-fermăși-constantă (das Ständige) este ființa ființării și abia ea face ca ființarea să fie ființare, deosebind-o de neființare. A ajunge la o situare-fermă înseamnă, așadar: a dobândi pentru sine o limită, a-și obține o limită (er-grenzen). De aceea, to telos reprezintă o trăsătură fundamentală a ființării, el neînsemnând nici «țintă de atins», nici «scop», ci «capăt», «sfârșit». «Sfârșit» nu
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
limită se face această scurtă digresiune: „Limita nu este totuși doar contur și cadru, nici numai locul în care ceva încetează. Prin ea ceva este strâns laolaltă în Propriul său pentru ca, pornind de aici, să apară în plenitudinea sa, să ajungă la prezență.“<ref id=”3”>Die Herkunft..., p. 13. </ref> În toate aceste referiri la limită, pe care Heidegger le face de-a lungul a 30 de ani, ideea rămâne aceeași: limita nu este o realitate negativă; dimpotrivă, ea este
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
drumul gândirii, p. 222. </ref>. Puterea Atenei devine activă ori de câte ori intră în joc un eidos proaireton, un „aspect surprins în prealabil cu privirea“<ref id=”3”>Ibid., p. 223.</ref>. Arta își are proveniența în Grecia pentru că acolo omul a ajuns să cunoască pentru prima oară mecanismul ajungerii la prezență ca trecere de la nevăzut la vizibil. Orice artist stă sub semnul Atenei premergătoare, anticipativ scrutătoare și cumpănind la limita prezenței viitoare. El are cunoașterea închiderii în limită și formă, care premerge
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
nașterea operei nu este cu putință. Artistul este, așadar, un agent al limitei, cel ce o poartă în sine, cel care are cultul ei, care o cultivă, o experimentează, care așază în limită și care, astfel, face ca ceva să ajungă la prezență, deci să fie. Dar ce se petrece în cazul omului? Există o limită a lui? Care este limita omului? Dacă limita este sfârșitul datorită căruia un lucru începe să fie înseamnă că ea este determinată în funcție de modul de
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
un animal. Nici o viețuitoare nu sfârșește la limitele suprafeței corpului său; aceasta nu e limita viețuitoarei.“<ref id=”1”>Martin Heidegger, Logik. Heraklits Lehre vom Logos, în Gesamtausgabe, vol. 55, Frankfurt am Main, Klostermann, 1979, p. 304.</ref> Heidegger nu ajunge să discute în conferința de la Atena despre limita viețuitoarelor și despre limita omului. Totuși el citează la un moment dat această propoziție pe care Nietzsche a scris-o în anul 1884: „Der Mensch ist das noch nicht festgestellte Tier.“ („Omul
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
Atenei este legată de rolul ei de însoțitoare și sfătuitoare. Or, în privința limitei care este chiar propria lui viață, Atena nu-l poate însoți pe om. Căci spre deosebire de un vas, de podoabă sau de o statuie, ființa unui om nu ajunge decât treptat la prezență. De aceea, el rămâne să străbată singur, și fără să-l cunoască dinainte, teritoriul de obscuritate care l desparte de ființa sa, de limita vieții sale. Orice destin stă sub ne-însoțire și ignoranță. Istoria este
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
vrea să edifice „biserica nouă”, se îndrăgostește amarnic de o evreică, „splendidă și îmbătătoare”, Rahila, ce pare că ar vrea să treacă la creștinism. Patima „teribilă și arzătoare” îi întețește înnebunitor „vibrațiunile” inimii, împingându-l spre păcatul pe care nu ajunge să-l săvârșească. Puterea de neînvins a instinctului îi dă o surescitare învecinată cu sminteala. Luptându-se din greu cu propria senzualitate, idealistul Andronic, cel ce năzuise să fie un „popă reformator”, zbătându-se între căință și dorință, se prăvălește
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289025_a_290354]
-
ens, a fi produce fire, ființă. „Hypo-nimicul” posedă energeia, propensiunea spre act. Adică spre facere. Prin facere, a fi produce o nouă existență, care îi aparține. A fi duce, prin a face, la a avea. De la asemenea speculații metafizice, convorbitorii ajung (cu incitante ocoluri) la teoria textului. Textele (operele), demonstrează Mai Știutorul, sunt de două feluri: „născute” și „făcute”. Primele „se conjugă” cu a fi, celelalte cu a avea. În ambele cazuri există o „structură pre-textuală”. În primul caz, autorul textului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289793_a_291122]
-
Dialogul generalizat sau Încercare de a raționaliza i-realul, R, 1991, 2; Ruxandra Cesereanu, De la „dialogul interior” la „dialogul generalizat”, ST, 1991, 2-3; Sorin Vieru, Mihai Șora la 75 de ani. Un filosof al dialogului, „22”, 1991, 45; Andrei Ionescu, Ajunge să fii atent, VR, 1992, 5; Virgil Nemoianu, Mihai Șora și tradițiile filosofiei românești, LAI, 1993, 48; Ștefan Aug. Doinaș, Mihai Șora și condiția dialogului interior, VR, 1997, 1-2; Romulus Diaconescu, O lume a dialogului, București, 1998, 33-50; Dorin-Liviu Bâtfoi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289793_a_291122]
-
apei pentru irigații. A existat un declin și în ceea ce privește facilitățile de agrement care necesită apă din cauza nivelului scăzut al lacurilor. Pe lângă îngrijorarea provocată de cantitatea apelor freatice, în ultimii ani, oamenii de știință au devenit din ce în ce mai atenți la substanțele care ajung în aceste ape. Apa pentru uz casnic care provine din regiunile calcaroase este foarte dură. Duritatea apei este o caracteristică fizico-chimică care descrie cantitatea de săruri minerale dizolvate în apă. Apa dură duce la înfundarea țevilor de apă caldă prin
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Horeanu Mihai () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1213]
-
Basarabia și Bucovina). Românii s-au creștinat printre primii. Datorită poziției lor geografice, au adoptat creștinismul prin intermediul Bizanțului, devenind singurii latini care nu sînt de rit romano-catolic. După căderea Constantinopolelui, mulți greci bizantini s-au refugiat în principatele române, care, ajungînd la o înțelegere cu turcii, și-au păstrat într-o oarecare măsură independența. Principatele române au luptat împotriva turcilor, dar, dîndu-și seama de diferența de forțe, Valahia și apoi Moldova au acceptat suzeranitatea acestora. Ele au fost tratate într-o
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
lucru le provoacă vecinilor lor un sentiment de nesiguranță. Panslavismul nu a stîrnit niciodată simpatii în Polonia. El avea trecere numai în zonele slave care nu aveau graniță cu Rusia, față de cehi, sîrbi și bulgari. Din momentul în care rușii ajungeau în zonele respective, entuziasmul față de panslavism scădea. Toate acestea trebuie scoase în evidență dacă vrem să înțelegem naționalismul român și sensul pe care l-a dat Iorga vieții sale. Către sfîrșitul secolului al XVIII-lea, Imperiul otoman devenise și mai
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
panslavism scădea. Toate acestea trebuie scoase în evidență dacă vrem să înțelegem naționalismul român și sensul pe care l-a dat Iorga vieții sale. Către sfîrșitul secolului al XVIII-lea, Imperiul otoman devenise și mai slab. În 1775, Austria a ajuns la granița Modovei și i-a smuls Bucovina Porții Otomane. Austriecii au colonizat aici ucraineni, germani și evrei pe parcursul următorilor 120-150 de ani. Rușii au pus mîna pe jumătatea de răsărit a Moldovei, Basarabia, în 1812. A urmat o rusificare
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
în România) a avut loc pe vremea cînd Iorga era copil. Își amintea limpede de această piatră de încercare a relațiilor ruso-române. Rusia, fiind nevoită să treacă prin România, au trecut-o pe lista aliaților. Atunci cînd armatele rusești au ajuns într-o situație dificilă la Plevna, au avut nevoie de un ajutor rapid, pe care armata română l-a acordat. Odată victorioși rușii i-au obligat pe români să cedeze sudul Basarabiei. Toată lumea cunoaște istoria acestei alianțe româno-ruse. Gîndiți-vă la
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
al Transilvaniei, a invitat comunitatea evreiască sefardă să se stabilească în această regiune. Membrii ei au fost implicați aici în punerea la punct a finanțelor și au participat la întrunirile Consiliului Princiar. Erau totodată și medicii familiei princiare. Cum a ajuns prezența unei astfel de comunități evreiești relativ mică să devină o problemă majoră? Trebuie să căutăm răspunsul în Reczypoczpolita poloneză, zonă împărțită între Rusia, Austria și Prusia. Evreii o duceau mai bine în Prusia și în partea repartizată Austriei; în
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
El este un om important. Are o țară întreagă în spatele lui". Să presupunem că naziștii vin aici! reluă cumnatul lui Drucker cu un aer sfidător. N-ar fi deloc în interesul lor să facă așa ceva. Ei nu vor să se ajungă la un dezastru financiar. Dacă n-am fi noi, România ar fi deja îngenuncheată". Celălalt cumnat adăugă sumbru: " Am putea cumpăra și vinde țara asta de zece ori". Drucker, singurul care-și dădea seama că asemenea remarci erau departe de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]