227,325 matches
-
vii reînmormîntarea Căpitanului). Nu s-a făcut nici o tentativă de arestare a lor. După prăbușirea Legiunii au fost scoși din țară (cu complicitatea naziștilor) și duși pe ascuns în Germania cu trenuri militare. Atunci cînd știrea asasinării lui Iorga a ajuns la Universitatea din București, decanul, Alexandru Marcu, la propunerea unui admirator al marelui dispărut, bizantinologul Nicolae Bănescu, a dispus înălțarea steagului de doliu deasupra clădirii Universității. Dar cînd Panaitescu (noul rector legionar al Universității din București) l-a văzut, a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
a fost foarte consecvent în naționalismul său cultural, toate aparentele inconsecvențe și contradicții fiind tactici puse în slujba strategiei sale sămănătoriste. Un politician mult mai bun decît Iorga, Bismarck, atunci cînd a pus capăt așa-numitei Kulturkampf ca să nu se ajungă la divizarea nouîntemeiatului Reich și a fost acuzat de "inconsecvență" și "că se contrazice", a replicat: "O voi face din nou!" Ceea ce voia să spună arhitectul politicii realiste era că el prefera războiul împotriva Franței sau a Austriei unui război
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
păstrat calmul și atitudinea reținută și și-a pierdut cumpătul doar atunci cînd i-am pus o întrebare în legătură cu o eventuală implicare a Germaniei în asasinarea profesorului Iorga. "N-aveam nevoie de nemți!", a replicat el violent. "Ne era de-ajuns rolul jucat de Iorga în asasinarea Căpitanului!" Am încercat zadarnic să-i explic rolurile jucate de rege și de Armand Călinescu și să aduc în discuție faptul că totul avusese aprobarea lui Dinu Brătianu însuși, Boeru a rămas pe poziție
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
afirmat cu tărie că ea nu este legionară. Mai mult (subliniind totuși că nu este filosemită), că blama metodele legionare în privința evreilor. După ce și-a descărcat furia, s-a cufundat în tăcere. Dna Boeru locuia la periferia Münchenului. Cînd am ajuns i-am mulțumit și mi-am luat rămas bun, gîndindu-mă la remarca făcută de Hannah Arendt despre "banalitatea răului..." Peste cîteva clipe pătrundeam în strălucirea nopții Münchenului reconstruit, cu mii de mașini de lux purtînd plăcuțe cu numere de înregistrare
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Mondial. Aceștia aduseseră în discuție patru sau cinci argumente care preziceau victoria naziștilor și a japonezilor. Orwell comenta că nici un om obișnuit nu gîndea astfel la timpul respectiv. "Asemenea absurdități erau crezute doar de către intelectuali" 11 Cît de departe poate ajunge această înțelegere greșită este ilustrat de remarcile a doi mari oameni de stat, B. Disraeli și W. S. Churchill. Disraeli chipurile a încheiat în 1878 "o pace onorabilă". Binedocumentatul său dispreț față de suferințele sau aspirațiile naționale ale "creștinilor din Balcani
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Societății "Junimea" și cele ale ideologului mișcării, Constantin Rădulescu-Motru, Cultura română și Politicianismul (București, 1904), p. 156 59 Z. Ornea, Junimismul: Contribuții la studierea curentului, București, 1966, p. 43 60 Rădulescu-Motru, op. cit., p. 144 61 Se poate vedea cum a ajuns acest "realism naționalist" propovăduit de Iorga în cadrul "Luptei literare" să se apropie de ideile realist socialiste asupra artei din Uniunea Sovietică dacă punem în paralel ideile lui Iorga și pe cele ale lui Maxim Gorki. Maxim Gorki a susținut întotdeauna
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Armin Heinen, Die Legion des Erzangel Michaels in Rumänien, München, 1986, p. 96 6 O viață de om așa cum a fost, vol. II, p. 32 7 La Berlin, Iorga a intrat în conflict cu o studentă maghiară în privința Transilvaniei. Au ajuns la concluzia că "numai sîngele poate rezolva problema aceasta... ", O viață de om așa cum a fost, vol. I, p. 228 8 Op. cit., vol. II, p. 2 9 Op. cit., vol. II, p. 48 10 BARSR, Corespondența lui N. Iorga, vol. 65
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
cu dispreț "bădărani puturoși care au luat-o pe căi greșite" (adică nu cea a propriilor lor națiuni); și-a bătut joc de Gelehrter și Păcurariu afirmînd că "ei încearcă să vorbească românește". "Orice tînăr cinstit înțelege că se poate ajunge la o soluție constructivă numai dacă toate națiunile își vor purifica cu fermitate propriile sanctuare naturale". "Neamul românesc", 20 august 1906. Doi ani mai tîrziu, Iorga comenta participarea românească la întrunirea socialiștilor unguri: Timpul a trecut de mult peste idealurile
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Stere, el uita rolul decisiv jucat de acesta ca să-și convingă basarabenii să voteze revenirea Basarabiei la România. Lui Iorga îi convenea să uite că Stere a început să colaboreze cu germanii numai după ce negocierile infamului Stürmer von Jagow au ajuns de notorietate publică. El l-a acuzat pe Stere de Lese-majesté, uitînd că Regele Ferdinand îl decorase pe acesta pentru meritele lui în unirea Basarabiei cu România 39 Profesorul Iorga și-a continuat campania împotriva lui Stere terorizîndu-i pe toți
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Neamul românesc", 14 septembrie 1920 66 "Neamul românesc", 4 ianuarie 1923 67 "Neamul românesc", 6 martie 1920 68 În 1919, Vaida-Voievod și Comisarul Poporului Sovietic pentru Afaceri Externe, Cicerin, au negociat un acord privind Basarabia, dar n-au reușit să ajungă la nici un rezultat. Politics and Political Parties in Romania, pp. 311-314. O dată ce Sovietele și-au consolidat poziția nu au mai considerat necesar să recunoască revenirea Basarabiei în cadrul granițelor României 69 "Neamul românesc", 20 iulie 1920, 28 iulie 1929, 20 martie
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
copleșit cu onoruri". Într-o altă scrisoare, lui Iorga i se promitea că va fi găsit oriunde în lume. "Jurăm pe viețile noastre și ne vom ține jurămîntul. Ține minte: ai o soție și copii, blestemul mamelor române te va ajunge! Nu uita asta, pentru că acesta este cel de al 11-lea ceas!" Semnat: "O bună româncă". Legionarii îi trimiteau tot timpul fotografii ale căpitanului, pe care Iorga le rupea furios 68 "Adevărul", 30 noiembrie 1937 69 Iorga a refuzat să
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
mai mari, ci și ușurința cu care alteritatea „moartă” din trecutul Europei era ștearsă din memorie. După 1989, a devenit mult mai clar În ce măsură stabilitatea Europei postbelice se baza pe realizările lui Iosif Stalin și Adolf Hitler. Au fost de ajuns doi dictatori, sprijiniți de colaboratorii lor din perioada războiului, pentru a netezi demografic terenul și a pune bazele unui continent nou și mai puțin complicat. Acest nod deconcertant În povestea lină a unei Europe ce Înaintează spre „culmi Însorite”, cum
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și, În general, oricui le ieșea În cale (când au avansat spre Volga, până la porțile Moscovei și Leningradului, precum și Înapoi, În retragerea lor cruntă și sângeroasă) lăsase urme adânci pe fața pământului și În sufletul oamenilor. Când Armata Roșie a ajuns, În sfârșit, În Europa Centrală, soldaților epuizați li s-a arătat o altă lume. Contrastul dintre Rusia și Vest fusese dintotdeauna puternic - țarul Alexandru I regreta odinioară că i-a lăsat pe ruși să vadă cum trăiesc occidentalii - și se
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
peste 30 de milioane de oameni. Când armatele Axei au intrat În retragere, procesul s-a inversat. Nemții recent mutați și milioanele de comunități germane mai vechi din tot estul Europei au fugit mâncând pământul din calea Armatei Roșii. Celor ajunși cu bine În Germania li s-au alăturat o sumedenie de refugiați de tot felul. William Byford-Jones, ofițer În armata britanică, descria astfel situația În 1945: Vai și amar! Femei care și-au pierdut bărbații și pruncii, bărbați care și-
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
plan riguros și exhaustiv. Puțini evrei au supraviețuit. Dintre cei eliberați, 4 din 10 au murit În câteva săptămâni de la sosirea armatelor aliate - starea lor depășea posibilitățile medicinei occidentale. Dar evreii supraviețuitori, ca alte milioane de europeni fără adăpost, au ajuns tot În Germania, unde urmau să fie amplasate agențiile și taberele aliate - și oricum, În estul Europei nu ar fi fost În siguranță. După o serie de pogromuri În Polonia, mulți dintre evreii care au supraviețuit au plecat definitiv: din
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de germani, majoritatea din regiunea sudetă, au fost apoi transferați În Germania În cursul următoarelor 18 luni. Circa 267.000 au murit În cursul strămutării. Dacă În 1930 germanii Însumau 29% din populația Boemiei și Moraviei, la recensământul din 1950 ajunseseră la doar 1,8%. Alți 623.000 de germani au fost scoși din Ungaria, 786.000 din România, jumătate de milion din Iugoslavia, 1,3 milioane din Polonia. Dar cei mai mulți refugiați au venit chiar din fostele teritorii estice ale Germaniei
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
disciplinat și uman”, dar În practică acest lucru era puțin probabil. Corespondenta cotidianului The New York Times, Anne O’Hare McCormick, Își nota impresiile pe 23 octombrie 1946: „Gigantica strămutare și condițiile În care se desfășoară sunt fără precedent În istorie. E de ajuns să vezi de aproape aceste orori ca să te convingi că sunt o crimă Împotriva umanității pe care istoria o va răzbuna”. Istoria nu a răzbunat-o. În plus, cei 13 milioane de expulzați s-au stabilit și s-au integrat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
care istoria o va răzbuna”. Istoria nu a răzbunat-o. În plus, cei 13 milioane de expulzați s-au stabilit și s-au integrat În societatea vest-germană cu un succes remarcabil, deși amintirile trecutului persistă, iar În Bavaria (unde au ajuns mulți dintre ei) subiectul e Încă sensibil. Pentru percepția contemporană e, poate, supărător să vezi În expulzarea germanilor o „crimă Împotriva umanității” la numai câteva luni după deconspirarea unor crime de o cu totul altă factură, comise În numele acelorași germani
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mulți ani mai târziu Telford Taylor, procurorul american care a instrumentat dosarele liderilor naziști la Nürnberg: există o diferență crucială Între expulzările postbelice și lichidarea unor populații din timpul războiului, când „executorii Îi Însoțeau pe expulzați ca să se asigure că ajung În ghetouri și sunt fie omorâți, fie puși la muncă silnică”. Sfârșitul primului război mondial a creat sau a ajustat frontiere, lăsând populațiile neatinse 6. După 1945, s-a Întâmplat exact invers: cu o singură excepție majoră, granițele au rămas
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
unde are dreptul să meargă și să se găsească suficiente trenuri pentru a-i duce pe oameni acolo. La o lună de la capitularea Germaniei, din cei 1,2 milioane de francezi aflați acolo În mai 1945, numai 40.550 nu ajunseseră Încă În Franța. Italienii au trebuit să aștepte mai mult, ca foști inamici și pentru că guvernul italian nu avea un plan concret de repatriere a propriilor cetățeni. Dar s-au Întors toți Înainte de 1947. În Est Însă, existau două complicații
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
luni de după război au avut loc scene sfâșietoare, când partizanii ucraineni și emigranții ruși care nu trăiseră niciodată În URSS au fost adunați de trupele britanice sau americane și Împinși (uneori chiar la propriu) peste graniță, În brațele NKVD7. Odată ajunși pe mâinile sovieticilor, ei au Îngroșat rândurile celorlalți repatriați, alături de unguri, germani și alți foști inamici. Armata Roșie i-a deportat În masă În est. Până În 1953, au fost repatriați 5.500.000 de cetățeni sovietici. O cincime au fost
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de la Praga nu aveau nici un viitor: universul lor fusese spulberat de violența transformatoare a naziștilor. O nouă ordine trebuia să Înlocuiască trecutul irecuperabil, iar configurația ei politică era Încă un mister. IItc "II" Răsplatatc "Răsplata" Belgienii, francezii și olandezii au ajuns să creadă În timpul războiului că datoria lor patriotică este să Înșele, să mintă, să speculeze, să calomnieze și să fure: În cinci ani, obiceiul le-a intrat În sânge. Paul-Henri Spaak (ministru de Externe al Belgiei) Răzbunarea n-are nici un
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
fascist”, și a Încurajat denunțarea oricărei persoane suspectate de simpatii prooccidentale. În Polonia, răzbunarea populară Îi viza frecvent pe evrei - În primele patru luni ale anului 1945, În Polonia eliberată au fost uciși 150 de evrei. În aprilie 1946, cifra ajunsese la 1.200. Atacuri de mai mică amploare au avut loc În Slovacia (la Vel’ké Topol’čany În septembrie 1945) și În Kunmadaras (Ungaria), În mai 1946, dar un adevărat pogrom s-a desfășurat la Kielce (Polonia), unde, pe
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
decembrie 1944, scriitorul napolitan Guglielmo Giannini nota deja În L’Uomo Qualunque, ziarul unui nou partid italian cu același nume, care miza tocmai pe acest sentiment de dezamăgire neașteptată: „Sunt cel care, Întâlnind un fost gerarca, Întreabă: «Tu cum ai ajuns În tabăra judecătorilor?»... Sunt cel care se uită În jur și spune: Acestea sunt metode și sisteme fasciste»... Sunt cel care nu mai crede În nimeni și nimic”. Italia era, după cum am văzut, un caz dificil. Dar sentimente precum cele
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
avea o poziție crucială În Europa Centrală, al cărei viitor politic era deocamdată incert, părea mai prudent ca soarta ei să fie separată de cea a Germaniei. Însă Austria nu era o țară ocupată ca oricare alta, unde era de ajuns ca fasciștii și colaboraționiștii locali să fie pedepsiți pentru ca viața să-și reia cursul normal. Din 7 milioane de locuitori, 700.000 fuseseră membri ai Partidului Nazist; când războiul s-a terminat, existau 536.000 de membri cu carnet; 1
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]