KorAP: Find »[drukola/base=ajunge & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...9037 9038 9039 ...9093 >

227,325 matches

Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286

alimente dintre toate popoarele occidentale. În sondajele de opinie franceze din 1946, „mâncare”, „pâine” și „carne” surclasau sistematic toate celelalte preocupări ale populației. Occidentul nu mai putea apela, ca Înainte, la grânarele din estul Europei, pentru că nici acolo mâncarea nu ajungea. În România, recolta din 1945 a fost dezastruoasă, din cauza vremii și a reformelor agrare ratate. Din vestul Valahiei până În vestul Ucrainei și regiunea mediană a Volgăi, trecând prin Basarabia, recoltele slabe și seceta au adus zona În pragul foametei În

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
ceea ce agrava criza de lichidități. Franța, cea mai mare importatoare de cărbune din lume, avea față de Statele Unite un deficit de plată anual de 2.049 milioane de dolari. Cele mai multe țări europene nu aveau nici măcar valute convertibile. Inflația din România a ajuns Într-un punct critic În august 1947. În Ungaria Învecinată, inflația a atins un record istoric (depășind-o cu mult pe cea din Germania anului 1923): cinci cvintilioane (530) de pengõ la un dolar, ceea ce Însemna că atunci când forintul a

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
e neîndestulător: prea puține trenuri, tramvaie, autobuze și automobile care să transporte oamenii la lucru În timp util (ca să nu mai vorbim să-i ducă În vacanțe); prea puțină făină pentru pâine fără aditivi, care și așa nu-i de ajuns pentru cei care muncesc din greu; prea puțină hârtie pentru ziare, care nu raportează decât o părticică din ce se Întâmplă În lume; prea puține semințe pentru culturi și prea puține Îngrășăminte; prea puține case cu prea puține geamuri de

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
Rusia și a profita apoi de sacrificiile sale. Pacturile și acordurile dinainte de război ofereau fiecărei părți dovada neseriozității celeilalte; singurul lucru care le unea era inamicul comun. Această suspiciune reciprocă explică acordurile din timpul războiului și Înțelegerile la care au ajuns cele trei mari guverne aliate. La Casablanca, În ianuarie 1943, s-a convenit că războiul european nu va lua sfârșit Înainte de capitularea necondiționată a Germaniei. La Teheran, unsprezece luni mai târziu, Cei Trei (Stalin, Roosevelt și Churchill) au stabilit În

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
sfârșitul anului 1944, iar forțele sovietice controlau pe deplin nordul Balcanilor. Până În mai 1945, În Europa Centrală și de Est, Armata Roșie eliberase și reocupase Ungaria, Polonia și cea mai mare parte din Cehoslovacia. Trupele sovietice trecuseră prin Prusia și ajunseseră În Saxonia. În vest, unde americanii și britanicii duceau practic două războaie separate În nord-vestul și, respectiv, sud-vestul Germaniei, Eisenhower ar fi putut intra În Berlin Înaintea rușilor, dar nu a fost Încurajat În acest sens de la Washington. Lui Churchill

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
luptelor. Dar numai cu puțin: oricât ar fi avansat generalul Patton sau generalul Montgomery, rezultatul final nu ar fi fost foarte diferit. Între timp, la 2 mai 1945, Armata Iugoslavă de Eliberare Națională și Armata a VIII-a Britanică au ajuns față În față la Trieste, trasând prin cel mai cosmopolit dintre orașele Europei Centrale o linie care avea să devină prima frontieră reală a Războiului Rece. Desigur, Războiul Rece „oficial” nu era Încă o realitate. Dar, În anumite privințe, Începuse

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
Roosevelt de a lichida Imperiul Britanic - uneori, Roosevelt părea că vrea micșorarea Marii Britanii postbelice la fel de mult pe cât dorea stăvilirea Uniunii Sovietice. Dacă se poate vorbi de o strategie coerentă a Statelor Unite Între 1944 și 1947, obiectivele acesteia erau: 1) să ajungă la un acord continental european cu Stalin; 2) să constrângă Marea Britanie să renunțe la colonii și să adopte convertibilitatea monedei și comerțul liber; 3) să se retragă rapid din Europa. Dintre acestea, numai al doilea a fost atins; al treilea

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
staționați, până În 1946, 1.600.000 de oameni. Stalin controla direct sau (În cazul Iugoslaviei) indirect o suprafață imensă din Europa Centrală și de Est. Numai avansul rapid al trupelor britanice comandate de Montgomery i-a Împiedicat pe ruși să ajungă prin nordul Germaniei până la frontiera daneză. Cum știau prea bine generalii din Occident, nimic nu putea sta În calea Armatei Roșii dacă Stalin i-ar fi ordonat să avanseze până la Atlantic. Americanii și britanicii erau clar avantajați când venea vorba

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
concluzie, el se aștepta nu numai la vremuri turbulente - de unde nevoia Uniunii Sovietice de câștiguri categorice -, ci și la scindarea foarte probabilă a Aliaților din cauza Orientului Mijlociu, poate și a Germaniei. Din acest motiv nici nu s-a grăbit să ajungă la un acord În Germania: timpul, credea Stalin, era de partea sa. Dar asta nu Îl liniștea câtuși de puțin. Dimpotrivă, politica externă sovietică, În toate aspectele sale, se caracteriza printr-o atitudine defensivă și neîncrezătoare: ceea ce George Kennan numea

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
Mai mult, guvernul britanic reunit În mai 1946 și-a manifestat reticența față de o Împărțire oficială a Germaniei În două jumătăți, cu toate implicațiile acestui act pentru securitatea europeană. Era clar că cele patru puteri ocupante nu erau pe cale să ajungă la un acord. Când procesul de la Nürnberg a luat sfârșit În octombrie 1946 și după ce termenii Tratatelor de pace de la Paris au fost definitivați luna următoare, Aliații nu mai aveau În comun decât responsabilitatea pentru Germania, ale cărei contradicții erau

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
a vremii. După cum recunoștea Robert K. Murphy, consilier politic În guvernul militar american din Germania, „Conferința de la Moscova din 1947... reprezintă momentul În care s-a lăsat cu adevărat Cortina de Fier”. Ernest Bevin abandonase orice speranță de a se ajunge la un acord În privința Germaniei Încă dinainte de a sosi la Moscova, dar pentru Marshall și Bidault acesta a fost momentul decisiv. Ca și pentru Stalin și Molotov, fără Îndoială. Până la următoarea Întâlnire a celor patru miniștri de Externe (27 iunie

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
Unii politicieni germani, printre care Însuși Konrad Adenauer, Îi datorau Întreaga lor carieră: dacă Germania ar fi rămas o țară unită sau cvadrizonală, este greu de crezut că un obscur politician local din zona Rinului, catolică și apuseană, ar fi ajuns În vârful ierarhiei. Dar Adenauer nu urmărea divizarea Germaniei, oricât de utilă i-ar fi fost În plan personal. Principalul său adversar În primii ani ai Republicii Federale era Kurt Schumacher, protestant din Prusia Occidentală și promotor neobosit al unității

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
mici. Ce Început promițător pentru monarhia rusă universală! František Palacký (aprilie 1848) Iugoslavii vor Macedonia de la greci. Vor și Albania, chiar părți din Austria și Ungaria. E prea de tot! Nu-mi place cum se poartă. Iosif Stalin (1945) Ca să ajungă la Marea Nordului, Armata Roșie avea nevoie de un singur lucru: bocanci. Denis Healey Ideea unei ordini europene nu este o creație artificială a Germaniei, ci o necesitate. Paul-Henri Spaak (aprilie 1942) E ceva ce știm, În adâncul sufletului, că nu

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
Paul-Henri Spaak (aprilie 1942) E ceva ce știm, În adâncul sufletului, că nu putem face. Anthony Eden (ianuarie 1952) „Războiul acesta nu e ca-n trecut; cine ocupă un teritoriu dictează și organizarea socială. Fiecare Își impune sistemul până unde ajunge puterea sa armată. Altfel nu se poate.” Faimosul aforism al lui Stalin - consemnat de Milovan Djilas În ale sale Conversații cu Stalin - era mai puțin original decât părea la prima vedere. Al doilea război mondial nu era pentru Europa primul

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
socialist, țărănesc sau liberal. Se menținea astfel structura inițială a guvernelor postbelice - comuniștii fiind În minoritate -, Întru liniștea observatorilor occidentali. Mai greu de păcălit, populația locală și-a luat măsuri de precauție (spre sfârșitul anului 1945, Partidul Comunist Român a ajuns la 800.000 de membri), dar În multe privințe strategia comunistă era realmente liniștitor de moderată. Partidul nu urmărea colectivizarea, ci, dimpotrivă, Împărțirea pământului și Împroprietărirea țăranilor. Dincolo de confiscarea bunurilor „fasciste”, partidul nu milita pentru naționalizare sau proprietatea de stat

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
care au Întâmpinat inițial cu bucurie Planul Marshall și au organizat campanii de recrutare pentru a-și maximiza șansele la următoarele alegeri. Partidul a crescut de la 50.000 de membri În mai 1945 la 1.220.000 În aprilie 1946, ajungând la 1.310.000 În ianuarie 1948 (la o populație de numai 12 milioane). Desigur, pentru a obține sprijin, comuniștii nu se sfiau să apeleze la intimidare și favoritism. Ca peste tot, Își luaseră precauții obținând ministere vitale, plasându-și

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
să modeleze cum dorea situația europeană și germană, dar un factor special era Iugoslavia, care Îl irita din ce În ce mai mult. * * * În 1947, guvernul iugoslav condus de Iosip Broz Tito avea un statut unic. Dintre partidele comuniste europene, numai cel iugoslav a ajuns la putere prin forțe proprii, fără să depindă nici de aliați locali, nici de ajutorul străin. Se știe că În decembrie 1943 britanicii au sistat ajutorul trimis partizanilor cetnici și au Început să-l susțină pe Tito, iar imediat după

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
Iar În ochii lui Stalin, acesta era defectul capital al lui Tito. În ambiția lui de a Înfige stindardul comunist În sud-estul Europei, fostul general depășea previziunile sovietice. Îmbătat de succese revoluționare, devenise mai catolic decât papa. Stalin n-a ajuns la toate aceste concluzii subit, cu toate că și-a manifestat frustrarea față de „neexperimentatul” Tito Încă din ianuarie 1945. Dincolo de sentimentul pregnant, la Moscova, că Tito exagera, transformând revoluția iugoslavă Într-un contramodel antisovietic, neînțelegerile dintre acesta și Stalin au fost iscate

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
controleze destul de strict partidele din străinătate - prin ajutor financiar, intervenții personale și teroare. Controlul pierdut În timpul războiului - fapt simbolizat de sfârșitul Kominternului În 1943 - nu a fost recuperat integral nici În primii ani postbelici: partidul iugoslav era singurul din Europa ajuns la putere fără sprijin sovietic, dar și partidele comuniste din Franța și Italia, deși Își afirmau În continuare loialitatea față de Moscova, funcționau În viața de zi cu zi fără sfaturi sau instrucțiuni din străinătate. Liderii de acolo nu erau la

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
discuta situația: La 12 mai, Uniunea Sovietică a ridicat blocada În schimbul unei simple conferințe a miniștrilor de Externe, programată pe 23 mai. Conferința a avut așadar loc și a durat o lună, dar, cum era de așteptat, nu s-a ajuns la nici un acord. Nici nu Începuse bine și consiliul parlamentar vest-german din Bonn a aprobat Legea fundamentală prin care se instituia un guvern vest-german; o săptămână mai târziu, Stalin reacționa prin proiectul unui stat complementar est-german, creat oficial la 7

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
să-i reamintească Jean Monnet lui Georges Bidault, americanii urmau să Încurajeze cu siguranță producția de oțel a proaspăt formatei Germanii de Vest, iar dacă aceasta inunda piața, Franța ar fi fost obligată să-și protejeze propria industrie a oțelului, ajungându-se din nou la războaie comerciale. Așa cum am văzut În capitolul III, Planul lui Monnet - și cu el renașterea Franței - depindea de rezolvarea acestei dileme. În aceste circumstanțe, Monnet a propus Ministerului de Externe francez așa-numitul Plan Schuman. Era

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
fost destul de grave În circumstanțele vitrege ale perioadei postbelice; pentru Marea Britanie, ele erau exacerbate de responsabilitățile imperiale la scară globală. După 1939, Marea Britanie a plătit din ce În ce mai scump pentru statutul de mare putere. Între 1934 și 1938, cheltuielile militare și diplomatice ajungeau la 6 milioane de lire sterline pe an. În 1947, bugetul prevedea 209 milioane de lire sterline numai pentru costurile militare. În iulie 1950, În zorii războiului din Coreea - adică Înainte de marile cheltuieli pentru Înarmare antrenate de izbucnirea conflictului -, Marea Britanie

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
și-au dat seama că lumea asta idilică nu se potrivea cu temperamentul lor și au Încercat să părăsească țara. Dar cum lumea idilică era prin definiție aceeași pentru toți, cei care doreau să emigreze Îi negau implicit validitatea. În loc să ajungă În străinătate, au ajuns după gratii. Milan Kundera și uite așa trebuia să-i Înveți pe oameni să nu gândească și să nu emită judecăți, trebuia să-i forțezi să aibă năluciri și să negi vehement ceea ce toți vedeau limpede

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
că lumea asta idilică nu se potrivea cu temperamentul lor și au Încercat să părăsească țara. Dar cum lumea idilică era prin definiție aceeași pentru toți, cei care doreau să emigreze Îi negau implicit validitatea. În loc să ajungă În străinătate, au ajuns după gratii. Milan Kundera și uite așa trebuia să-i Înveți pe oameni să nu gândească și să nu emită judecăți, trebuia să-i forțezi să aibă năluciri și să negi vehement ceea ce toți vedeau limpede. Boris Pasternak, Doctor Jivago

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
de secretar general de Boles³aw Bierut. Cinci luni mai tîrziu a demisionat din postul ministerial, În noiembrie 1949 a fost exclus din partid, iar În decembrie Bierut i-a acuzat oficial pe Gomu³ka și „grupul” său de naționalism și titoism. Ajuns un biet agent de asigurări sociale În Varșovia, Gomu³ka a fost până la urmă arestat În iulie 1951 și eliberat abia În septembrie 1954. Nevătămat Însă și fără un proces titoist la Varșovia. Au existat procese și În Polonia - unul dintre

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]