24,349 matches
-
în timp de criză 11.1. Scurt istoric și câteva repere teoretice privind intervenția în criză Veteranii din timpul celui de-al Doilea Război Mondial care au suferit de tulburări afective și membrii familiilor apropiați, au fost tratați prin intervenție adaptată după modelul dezvoltat de Erich Lindemann, un psihiatru care a tratat membrii familiilor care au suferit în urma pierderii cuiva drag în urma incendiului din clubul de noapte Coconut Grove din Boston din anul 1942. Lindemann și colegii de la clinica din Massachusetts
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
Francesca da Rimini de Gabriele D’Annunzio, Noaptea regilor de Shakespeare, Hangița de Carlo Goldoni, Chantecler de Edmond Rostand, Nepoftita de Maurice Maeterlinck, Fedra de Racine, Domnișoara Cifra de Paul Gavault, Vântură-lume de la Soare Apune de John Millington Synge. A adaptat, de asemenea, pentru scenă, în versuri, „povestirea” Ilderim a reginei Maria. Cele mai multe tălmăciri i-au fost comandate ori au fost acceptate de teatrele din țară, însă nu toate au fost puse în scenă. În 1915 P. prezenta Teatrului Național din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288757_a_290086]
-
ca moment de cotitură în istoria românească, marchează pe axa timpului metamorfoza idealului de stat național unitar în realitate. Împlinirea dezideratului a adus cu sine însă multiple transformări politice, sociale și economice la care noua structură statală trebuia să se adapteze. Bogăția acumulată în urma unirii era deci "un dar ambiguu și problematic"1, iar euforia momentului nu putea ignora dificultățile din noua organizare a societății românești, pentru a cărei gestiune experiența se dobândea din mers. Astfel, odată atins idealul național, evoluția
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
neconcordanțe de orar, materii suprimate, scurtarea orelor, lipsă de manuale corespunzătoare noii programe 166. Rezultate asemănătoare sunt raportate și de directoarea liceului de fete Doamna Maria din Suceava 167. Efectele s-au resimțit și asupra elevilor ce trebuiau să se adapteze rapid la noile cerințe, mulți înregistrând rezultate slabe la învățătură. În ansamblu, învățământul secundar a așezat piatra de temelie în formarea viitorilor profesioniști intelectuali, fiind sursă primară pentru modelarea unei generații de tineri din care unii se vor înscrie ca
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
părinților”, doresc să împărtășesc și altor părinți câte ceva din experiența dobândită în legătură cu strategiile cele mai eficiente ce pot fi utilizate de părinți pentru a-i ajuta pe copiii să se dezvolte armonios, să aibă un comportament corespunzător și să se adapteze cât mai bine cerințelor școlii. Când și cum recompensam copilul Copiii învață mai mult din recompense decât din pedepse. Fiind atenți la ceea ce face copilul și apreciind lucrurile bune, vom evita apariția unor manifestări isterice ale celui mic. în plus
Arta de a fi părinte by Cristian Rotaru () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1425]
-
încă un gest prostesc, ce denotă o funciară neseriozitate. În acest univers marcat de ușurătate, dar care poate lua contururi halucinante (Grand Hôtel „Victoria Română”), o făptură mai interiorizată, integră sau care pare „sucită” celor din jur nu se poate adapta (Cănuță, om sucit, Inspecțiune). Aici se află în elementul lui Mitică, „bucureșteanul par excellence”, cam intrigant, poltron și bârfitor, însă, altfel, mereu bine dispus și pus pe șotii, șmecher, lăudăros și băgăreț, o simpatică secătură, cu aura inconfundabilă a balcanității
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
el stă viu” - Pendula veche de stejar), temă ce-i domină versurile. Încă amintindu-i pe Heredia și pe Al. Macedonski în hieratismul de blazon al versurilor, poetul este totuși interesant prin eleganța cu care își transcrie himerele. În teatru, adaptând Pâinea păcatului a provensalului Théodore Aubadel, ce-și avea izvorul într-o superstiție, și nuvela fantastică Sărmanul Dionis a lui Eminescu, O. reface aceeași scenerie în jurul unei taine ce înfioară: puterea blestemului în prima, „mistice sisteme”, metempsihoza în a doua
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288590_a_289919]
-
La alți teoreticieni ca Andră Gaudreault, François Jost și Christian Metz , care folosesc definiții fondate pe un model metaforic de analiză a textelor nonverbale, dezacordul este mai temperat și posibilitatea narațiunii vizuale sau dramatice este acceptată în măsura în care textele pot fi adaptate verbalizării și puse pe seama unei figuri naratoriale, chiar dacă filmul sau interpretarea dramatică nu folosește vocea narativă. Relația narațiunii cu medialitatea În conexiune cu aceste discuții despre relația narațiunii cu medialitatea, trebuie amintit faptul că noțiunea de mediu este și ea
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
subiectul și se adresează direct audienței: . Asemenea intervenții naratoriale de factură teatrală favorizează distribuirea dramei în câmpul manifestărilor narative. În Music Mary-LaureRyan consideră că relația dintre muzică și narațiune poate fi ilustrată prin opere, lieduri sau cantate, prin compoziții instrumentale adaptate la narațiuni cunoscute ca The Sorcerer’s Apprentice de Paul Dukas, prin sonorități muzicale narate verbal ca Peter and the Wolf de Prokofiev sau prin muzica extradiegetică. Ryan mai arată că fiind lipsită de conținut semantic specific și de dimensiune
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
navigating . Asemenea termeni au devenit: „parte a unui jargon la modă care transformă utilizatorii în membri aspiranți la un fel de elită cunoscătoare, dar valoarea euristică a metaforei nu trebuie subestimată, pentru că ea reprezintă abilitatea informaticii de a absorbi și adapta elemente de limbaj din vocabularul vieții cotidiene care . În New Directions in Voice-Narrated Cinema Seymour Chatman observă că în etapa ei clasică naratologia insistă în mod deosebit asupra autonomiei structurii narative și a independenței față de media sau, așa cum spune Bremond
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
create prin forțe aplicate din exterior de implicarea fizică a artistului în loviturile de daltă ale sculptorului sau în trăsăturile de penel ale pictorului. Asemenea acțiuni motorii lasă urme prin ceea ce s-ar putea numi calitățile lor grafologice. Termenul este adaptat din grafologie care arată că mișcările mâinii sunt sesizabile în urmele lăsate pe hârtie în timpul scrierii. Formele standardizate ale literelor sunt recreate printr-o activitate motorie. Grafologii sunt obișnuiți să evalueze comparativ contribuția mișcării cu efectul intenției de a imita
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
tendonul exercită acțiunea de tracțiune asupra ghearei, aceasta ia o poziție care asigură suspendarea pasivă. Astfel unii lilieci rămân suspendați și după ce mor. Când merg, liliecii se sprijină pe toată fața plantară realizând astfel un sprijin plantigrad. Membrele liliecilor sunt adaptate la două funcții: zborul și agățatul pasiv. 1.2. Anatomie 1.2.1. Tegumentul Este alcătuit din epidermă și dermă. Tegumentul are o remarcabilă întindere, în comparație cu volumul corpului (datorită dezvoltării foițelor nazale, a urechilor și a patagiului). Produsele tegumentului: părul
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
de vânătoare și pot utiliza alte zone decât cele obișnuite. Datorită eficienței reduse a ecolocației, liliecii au zone preferate de vânătoare, pe care le cunosc cu precizie și care corespund strategiei lor de vânătoare. Se cunosc câteva strategii de bază, adaptate principalelor terenuri de vânătoare și caracteristicilor sistemului de ecolocație. Hrănirea în spații închise. Unii lilieci, cum sunt speciile de Plecotus, zboară prin păduri, pe sub coronamentul arborilor, hrănindu-se cu artropode de pe sol, precum gândaci, păianjeni sau miriapode. La fel procedează
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
și Miniopterus schreibersii (Neuweiller, 1990). Zonele antropice reprezintă un mediu care atrage numeroase insecte și în care se întâlnesc multe din habitatele de bază. Câteva specii de lilieci, precum Nyctalus noctula, Myotis mystacinus, Eptesicus serotinus, Pipistrellus pipistrellus ș.a. s-au adaptat foarte bine la aceste zone, vânând și adăpostindu-se în aceste locuri. Forma și mărimea aripilor îndeplinesc un rol esențial în strategia și viteza de zbor (Baagoe, 1979). Raportat la mărimea corpului și a suprafeței aripii, există două feluri în
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
de la Biblioteca Academiei Române. O variantă superioară a fost publicată de I.C. Chițimia și Dan Simonescu în volumul al doilea din Cărțile populare în literatura românească (1963), cu titlul Împărățâia poamelor și tuturor legumilor. Rangurile și fastul personajelor din original sunt adaptate la realitatea unei Curți domnești autohtone, reunită într-un divan bizar. Hazul vine din înșiruirile de demnități atribuite, pompos, unor fructe sau legume. Caracterizările „personajelor” în manieră populară, cu epitete naive dar plastice, vioiciunea narațiunii i-au asigurat o largă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287630_a_288959]
-
se oprească aproape la Înățimea ochiului copilului (ca, de exemplu, parapetul unei ferestre), aspect supărător pentru cei mici. Limita superioară a acestui element dă senzația de secționare a câmpului perceptiv al copilului: pe de o parte, ochiul trebuie să se adapteze pentru două distanțe diferite, iar pe de altă parte, apar diferențe mari de iluminare venite de la cei doi stimuli perceptivi (parapet și fereastră). În realitate, În spațiile construite pentru ei, copiii nu găsesc la nivelul orizontului lor decât foarte puține
Polarităţile arhitecturi by Ana-Maria Pătroi () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92986]
-
de a răspunde nevoilor lor. De exemplu, Mark O’Neil a sugerat că: „un muzeu de artă cu deschidere socială ar trebui să-și trateze toți vizitatorii, atât existenți cât și potențiali, cu același respect și să le asigure accesul adaptându-l mediului din care provin, nivelului de educație, competenței și experienței de viață.― (Dodd 2002: 3) Există și alte rezultate În acest sens, În urma evaluării făcute de Research Centre for Museums and Galleries (Centrul de Cercetare pentru Muzee și Galerii
Polarităţile arhitecturi by Ana-Maria Pătroi () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92986]
-
marxism-leninismul, instrument de mobilizare și control al participării celor mai semnificative cuceriri ale culturii occidentale. Variantele ideologice concrete, dezvoltate în anumite țări (printre care titoismul și maoismul), nu modifică prea mult funcția de mobilizare deținută, ci, pur și simplu o adaptează la tradițiile culturale și la structura socială a țării. Modelul este caracterizat, însă, de o diferență structurală foarte mare a partidului, a sindicatelor și altor forme de consilii la nivel local. În acest sens, este subliniată omniprezența structurilor politice de
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
deschis legitimitatea acestuia, poate preveni uneori situații în care anumite sectoare ale societății s-ar putea îndreapta către alternative radicale anti-regim. Cu trecerea timpului, de altfel, partidele și mișcarile anti-regim, văzându-se excluse permanent de la putere, pot încerca să se adapteze la normele și instituțiile democratice în vigoare cu scopul de a accede la guvernare. Prin această schemă de control al partidelor asupra societății civile se dezvoltă un proces bazat pe partide sau o consolidare prin intermediul partidelor. În lipsa legitimității difuze și
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
dimensiunea centrală a calității democrației. Pentru a măsura calitatea democrației și pentru a oferi un suport empiric ipotezelor conform cărora democrațiile consensuale dispun de o calitate superioară celorlalte modele, Lijphart se bazează pe cercetările deja existente în literatura de specialitate, adaptându-le obiectivului său. El ia în considerare anumite aspecte, cum ar fi respectarea drepturilor, competiția, participarea, satisfacția față de democrație, participarea electorală și susținerea electorală a guvernului, legătura dintre alegător și guvern, răspunderea și corupția (toate fiind componente ale calității democratice
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
altfel, e cunoscut faptul că o democrație consensuală prezintă o tendință clară spre căutarea soluțiilor ce garantează pacea socială. Lijphart (1999) introduce chiar neocorporatismul ca unul dintre elementele caracteristice ale acestui model. În general, așadar, democrația consensuală se dovedește mai adaptată pentru o calitate caracterizată prin responsabilitate și egalitate. De cealaltă parte, un model democratic majoritar sau parțial majoritar e deseori definit de o competiție bipolară și alternantă la guvernare, dar și de o separare mai puternică a puterilor în versiunea
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
obstruează ductul hepatic comun; eventual și pe cel drept (tipul IIIa), respectiv și pe cel stâng (tipul IIIb); tipul IV: multicentric sau dezvoltat la ramificarea ambelor ducte hepatice drept și stâng [2]. Coduri ICD-O Organizația Națională a Sănătății a adaptat următoarele codificări [1,3]:intrahepatice (așa-numitul ICC perihilar) este de obicei dificilă în stadiile avansate. Astfel de cazuri pot fi incluse în definiția ICC-ului perihilar. În plus, nu trebuie uitat că distincția între „hilar” și „perihilar” depinde de
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Luminița Leluțiu, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92152_a_92647]
-
mediului, își schimba finalitatea. Dar existau mai multe tipuri de finalitate, ceea ce îl transforma într-un sistem foarte complex, care avea mereu tendința de a se reechilibra îndreptînd acțiuni spre exterior. Credeam că găsisem un sistem inteligent, devreme ce se adapta, dar, cînd l-am pus în funcțiune, mi-am dat seama că făcea exact același lucru atunci cînd îl puneam în aceleași condiții de mediu. În aceeași perioadă, în 1957-58, apăruse o carte franceză despre instinct și avusese loc o
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
tehnologică, culturală), o auto-organizare ale cărei principii comune ar trebui să putem să le deducem; sînt crea-te modele informatice pentru a reproduce pro-cesul evoluției biologice. În imunologie sînt elaborate modele pentru a înțelege cum cooperează anticorpii pentru a se adapta la modificările și diversitatea antigenelor. În genetică, Stuart Kauffman încearcă să modelizeze felul în care cele o sută de mii de gene umane se organizează pentru a comanda diferențierea celulară. Cum McCulloch și Ritts simplificaseră comportamentul neuronilor reducîndu-i la aparate-praguri
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
de mediu: "Ca orice știință, economicul s-a dezvoltat plecînd de la un ansamblu de ipoteze coerente dar convenționale a căror validitate rămîne subordonată aptitudinii pe care o au de a da seama de fenomenele observate. Această exigență de a se adapta la real pare să fi fost satisfăcută cu o anumită aproximație pentru un anumit timp. Într-adevăr, ce e mai legitim decît a privilegia reflecția asupra gestionării resurselor rare într-un univers dominat de lipsuri? Ce e mai normal decît
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]