23,803 matches
-
limba de clopot, gata să facă/ Bang./ Satul devine strălucitor" (" La strigat"). Locul de taifas este "patul" din fața porții, dumineca când afli ce au făcut lupii, ce a visat Gaga Rita, Țața Anica și alte vecine. Sătenii privesc sus pe deal, pe unde oamenii trec în haine de sărbătoare (lumea albă este lumea primenită în haine sărbătorești). Poemele cu aparență de cronică sunt epice și pline de mișcare și viață, ele materializează spiritul satului: "Săriți lume, țipa Leana./ Nea Dumitre, Nea
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
și alte interpretări dedicându-le poeme întregi. Ochiul, de exemplu, este deschiderea trupului spre lumină "Toți oamenii sunt făcuți din carne/ Carnea omenească e noaptea cu mii de lumini ale ochilor/ Gazda lumilor". Urechea vibrează la focul sferei, fruntea devine dealul unui mod cosmic, nasul cu nările sunt semnele grotești ale spaimei și scara de incendiu a inspirației. Tot ciclul "Asediul condiției umane" pulsează obsesiv în senzualitatea izvorâtă dintr-o aglomerare de organe ale simțurilor, fără să circumscrie o reverie fundamental
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Poemul se numește semnificativ "Imn", iar versurile au de această dată limpezime. Ca un laitmotiv, sunt enumerate virtuțile purificatoare, înălțătoare și de detașare ale gândului: Nu mai ai tâmpla putem săpa pământul limitei/ Gândul este salvarea condiției umane./ Fruntea e dealul unui mod cosmic,/ Fruntea e stema pură a condiției umane ". "Oricât se agită brațul în aer, ca o sabie,/ Gândul este salvarea condiției umane." "Gândul așază în lucruri în gând și-n stele drame, gândul este salvarea condiției umane". Așa cum
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
cunoaștere și este chemat la judecată în fața absolutului. Simte nevoia unui abis justițiar. Divina comedie este divina aventură "Rai altoit pe iad tânjind spre purgatoriu/ Ce însemnăm în jocul de forțe ce-și bat joc?/ Trăim râzând și naștem, pe dealul iluzoriu,/ diverse lumi de ceară de geniu și noroc." Ideea ne amintește de "Memento mori" al lui Eminescu. Ca și altădată, poetul se îndoiește de posibilitatea cunoașterii absolute, însă trăirile le realizează la temperaturi înalte. Lirica se angajează într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
ființa lui Isus". Motivul vieții ca teatru, motivul comorii cu un teribil sentiment al proliferării amintesc de Ion Gheorghe "Și-ncep să se iubească bărbații și femeile,/ noapte de noapte, disperat ca-n ruguri,/ și joacă flăcări de comori pe dealuri/ pe pântecul femeii și pe pluguri". Demnă de remarcat este acea latură a liricii care încearcă să creeze noi mituri: universul stă pe un pește mare, Isus este fiul ninsorii, femeia poartă în ea sămânța morții, lumea s-a născut
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
când Ia suprarealism, ca în ciclul "Capricii". Ca toți poeții din generația sa, V. Teodorescu va cânta țara, cu predilecție Dobrogea aridă, Medgidia, Istria: "Deliormanul șade pe labe ca un lup/ flămând, cu blana ruptă de câinii de la stână,/ iar dealurile goale, cu flacăra bătrână / scăzută, rumegată de timp și de nisip/ Și arată de sub văluri misteriosul chip". În noua ediție din "Blănurile oceanelor" revine la suprarealism (1969). 5 În "Cartea cu oglinzi" (1962), "Să ne iubim visele"(1967), C. Nisipeanu
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
1967; "Oase de corăbii", Editura Tineretului, 1968; "Delte", E. S. P. L. A., 1969; "Fața străină a nopții", Editura Cartea Românească, 1971, "Poeme de dragoste", Albatros, 1971; "Singurătatea amiezii", Editura Facla, 1973. Iată-l, evocându-și satul: "Satul acesta adunat între dealuri lângă un râu care seacă în arșița verii..." Alteori versifică într-o muzică simbolistă: ("Vom învăța de acuma tărâmuri boreale/ Tăcerile în fiorduri ne vor striga mai lung/ în icebergul nopții genunchii dumitale/ vor lumina cu verde truditul nibelung"), sau
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
se fac deodată și într-o clipă. Cortina se lasă asupra primei mișcări a scandalului.) (Cortina) ACTUL IV ( Grădina lui Trahanache, în fund grilaj cu poartă de intrare în mijloc; se vede în fund perspectiva orășelului pe un fundal de dealuri. La dreapta în grădină, pe planul întâi și al doilea, intrarea, cu trei trepte de piatră, în casele lui Trahanache. La stânga boschete. Mobile de grădină.) SCENA I Zoe și Tipătescu Zoe: Unde e? Unde poate să fie Cațavencu? Tipătescu: Nu
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
acțiunii: „Pe-un picior de plai ∕ Pe-o gură de rai”. Prima dintre ele („picior de plai”)este mai explicită, mai aproape de real și sugerează spațiul mioritic românesc, așa cum l-a numit și definit Lucian Blaga, un spațiu ondulând între deal și vale. Metafora „gură de rai” este mai bogată în sensuri și exprimă frumusețea neasemuită a unei naturi feerice, ca de basm, anticipând astfel peisajul fantastic al nunții cosmice și ieșirea acțiunii din planul real. Atmosfera este calmă, luminoasă și
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
și evocare cu un accent nostalgic scurt, dramatic: „E-n zori, e frig de toamnă,/ Și cît cu ochii vezi/ Se-ncolăcește fumul,/Și-i pîlcă prin livezi.// Răsună, trist, de glasuri/Cîmpiile pustii,-/ Și pocnet lung, și chiot/S-aude-n deal la vii.// Cu-n zmeu copiii aleargă,/ Copil, ca ei, te vezi,/ Și plîngi... și-i frig de toamnă.../ Și-i pîlcă prin livezi”. Citești și, minus poate o notă, nu-ți amintește de nimeni. Evident, asta gîndim noi acum
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Văzui un catafalc, c-un pat în formă de coșciug. - Ietacul meu - rîse Haralamb. Recunoscui plăcerea macabră a poetului care scrisese poemul «Rămășagul», unde niște studenți se așezară pe mesele unei camere mortuare printre cadavre, ca să înspăimînte pe un coleg deal lor care se lăudase că va petrece noaptea acolo... Pe atunci toți poeții, citeam cu frenezie pe Rollinat și Baudelaire și fantezia lui Lecca fu apreciată și făcu zgomot. Cenaclul de la «Fialkowski», vestita cafenea-cofetărie, primi cu aplauze vestea și poetul
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
doua din „Bucățile de noapte”) făceau parte din flora orașului și a regiunii înconjurătoare: „Plopul este reprezentat [aci] prin patru specii: alba (pluta) pretutindeni prin văi; canescens (plop albicios) prin zăvoaie și pe lunci; nigra pe lunci și pe coastele dealurilor; tremula sau plopul de munte tremurător, aspect piramidal”.16) Ulterior, estetica spațiilor verzi și cea urbană a favorizat ultima specie. La sfîrșitul anilor ’70 ai secolului trecut, însă, plopii au fost înlocuiți, în mare parte, cu thuya. Recent, li s-
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
despre același subiect cu un an înainte, într una din „Cronicile [sale] bucureștene”: „A, negreșit, nu mai este în vii străvechea veselie. Bachanalele daco-romane ale străbunilor, din vremurile de belșug, au fost altoite cu posăceala și pragmatismul american, și azi dealurile nu mai sînt și locuri de desfătări voioase, ci numai piețe comerciale”. („Septembrie”,în Viața Romînească, 2, vol.6, 1907, p. 403) „Furtună” 1. Opere, „Note și variante”, p. 539. 2. Revista idealistă, 4, tom. 1, nr. 2, febr. 1906
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
mai jos, pe aceeași pagină, dă și amănunte: "Sîcna brăzdează leneșă Ipoteștiul, de la nord spre sud. Izvorîtă în Dorohoi (sic!) și primind pe parcurs afluenții Bucecea, Dolina, Slatina (sic!) și Loieștii (!), după o zi-două de ploaie gîrla Humăriei curge pe sub dealul Cotîrgacilor" (Noi contribuții..., pag. 51). Această greșeală se repetă și în volumul publicat la Deva: "Pîrîul Sîcna, izvorît cale lungă din Dorohoi, brăzdează molcom Ipoteștiul" (pag. 168). Dar Sîcna nu izvorăște de la Dorohoi, ci își adună izvoarele din cîteva grădini
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
izvorăște de la Dorohoi, ci își adună izvoarele din cîteva grădini mărginașe ale satului Brăiești, la depărtare de vreo 12 km nord-est de Ipotești și Sîcna nu și-a pus în gînd să treacă în curmeziș, călare, peste o mulțime de dealuri și coline, numai și numai ca să treacă și prin Ipotești, ci ea își primește afluenții, fără Slatina, de care nu știu localnicii, și fără pîrîul Loiești și curge pe la mai bine de cinci km depărtare, nord-est de Ipotești ! A lua
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
și fără pîrîul Loiești și curge pe la mai bine de cinci km depărtare, nord-est de Ipotești ! A lua pîrîul Loiești din marginea satului Ipotești și a-l face afluent al Sîcnei, iar apoi a scrie că gîrla Humăriei curge pe sub dealul Cotîrgacilor, este tot așa de absurd, cum ai afirma că Dunărea, în mersul ei spre Galați, trece și pe la Brașov! A doua greșeală o face Augustin Z. N. Pop în legătură cu moș Miron Prisacaru. Acest personaj n-a trăit la Ipotești
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Chirilă Groholschi i-a spus că ipoteștenii îi zic acelei bălți mai adesea "Balta de sub pădure", iar în ultima vreme îi zic greșit Iazul lui Leon. Sub acea fotografie citim "Lacul lui Leon, dominînd culmea Ipoteștiului, evocată în Sara pe deal" (foto Augustin Z. N. Pop)53. Aici mai este o greșeală, pentru că în Sara pe deal e vorba de Dealul Crucii, pe coasta căruia, acum un secol, erau stînele, iar culmea de deal goală, din fotografie, era cu pădure. Toponimul
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
iar în ultima vreme îi zic greșit Iazul lui Leon. Sub acea fotografie citim "Lacul lui Leon, dominînd culmea Ipoteștiului, evocată în Sara pe deal" (foto Augustin Z. N. Pop)53. Aici mai este o greșeală, pentru că în Sara pe deal e vorba de Dealul Crucii, pe coasta căruia, acum un secol, erau stînele, iar culmea de deal goală, din fotografie, era cu pădure. Toponimul Balta lui Leon cere o mica explicație. Dumitru lui Gheorghe Pufu, din Ipotești, s-a căsătorit
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
îi zic greșit Iazul lui Leon. Sub acea fotografie citim "Lacul lui Leon, dominînd culmea Ipoteștiului, evocată în Sara pe deal" (foto Augustin Z. N. Pop)53. Aici mai este o greșeală, pentru că în Sara pe deal e vorba de Dealul Crucii, pe coasta căruia, acum un secol, erau stînele, iar culmea de deal goală, din fotografie, era cu pădure. Toponimul Balta lui Leon cere o mica explicație. Dumitru lui Gheorghe Pufu, din Ipotești, s-a căsătorit, la 24 ianuarie 1904
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
dominînd culmea Ipoteștiului, evocată în Sara pe deal" (foto Augustin Z. N. Pop)53. Aici mai este o greșeală, pentru că în Sara pe deal e vorba de Dealul Crucii, pe coasta căruia, acum un secol, erau stînele, iar culmea de deal goală, din fotografie, era cu pădure. Toponimul Balta lui Leon cere o mica explicație. Dumitru lui Gheorghe Pufu, din Ipotești, s-a căsătorit, la 24 ianuarie 1904, cu Marina Lercă, din Cervicești. Cînd Pufu a vîndut, la Ipotești, pămîntul de
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
cu propria-i fantezie. Bunăoară, Parcul Poetului, cu iezurcanul din mijloc, cu troița, plopii fără soț, teiul și cireșul, despre care am arătat mai sus că se află la Cucorăni, Fănică N. Gheorghe îl pune la Ipotești, "mai sus, în deal la ieșirea din sat, spre Cucorăni"60, "făcut cu îndelungata osîrdie a învățătorilor Petre Silveanu din Ipotești și Dumitru Cristea din Cucorăni, precum și a muzeografei Viorica Iordăchel 60, care în treacăt fie spus nici măcar nu s-au gîndit să facă
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
și Dumitru Cristea din Cucorăni, precum și a muzeografei Viorica Iordăchel 60, care în treacăt fie spus nici măcar nu s-au gîndit să facă așa ceva la Ipotești! Dar Fănică N. Gheorghe continuă: "Localnicii țărani din cele două sate au săpat pe deal, la răspîntia unor cărări, un iaz lung de cîțiva zeci de metri"60, în jurul căruia dînsul, ajutat de Fata Morgana, descrie copacii plantați în Parcul Poetului de la Cucorăni, așa cum îi văzuse acolo Geo Dumitrescu, în 1949, iar apoi, ca să-l
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
descrie copacii plantați în Parcul Poetului de la Cucorăni, așa cum îi văzuse acolo Geo Dumitrescu, în 1949, iar apoi, ca să-l creadă și cititorii că spune adevărat, mai adaugă: Am contemplat multă vreme acest original "monument" metaforic"59. Dar iazul de pe dealul Ipoteștiului, de unde apucă drumul la Cucorăni, n-a fost săpat de oamenii de azi. El are o vechime mare. Acum două secole, lîngă acel iaz își avea casa și gospodăria postelnicul Gh. Arapu, răzeș la Ipotești. Acolo și-au avut
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
vechime umbla pe hotarul dintre moșiile Bănești și Stamate. Mergînd astfel, numai pe drum, de acasă de la Cananău și pînă la vad sunt cam 3 km. De la vad, cale de vreo 6 km, urcă spre nord-est un drum șerpuit, pe sub deal, pînă în satul Sarafinești. Întîlnirile dintre cuconașul Grigore și Paraschiva Donțului au început la vad și prin lunca de alături. Fata nu s-a rușinat și nu s-a ferit. Nici după ce ea s-a măritat, tot nu s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
făcut mii de victime în orașul Botoșani, iar mitricele din acel an, 1848, arată nominal că și prin satele vecine cu Ipoteștiul au murit de holeră: 75 Ia Stîncești, 53 la Cucorăni, 37 la Cervicești, 10 la Cătămărești, apoi, peste deal, în satul Vlădeni, 54, la Brehuești 34, iar în satul Ipotești numai 9 bărbați, lucrători de pămînt și cu vîrsta între 30 și 40 ani. Totuși, lui Eminovici i-a venit o mare supărare de la Botoșani, pentru că în luna noiembrie
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]