23,159 matches
-
judecător, alături de Sanda Rosetti și Steliana Popescu. Ele au fost primele femei judecător din magistratura română. A activat ca judecător până în 1949, când și-a dat demisia. În paralel cu activitatea de avocat și de judecător, a urmat cursul de doctorat aprofundat consacrat aparenței și rolului acesteia în dreptul modern român al profesorului Traian Ionașcu (1943-1944), obținând în 1948 titlul de doctor-laureat al Facultății de Drept din București, cu teza " Vânzarea în rate a mobilelor cu clauză de rezervă a proprietății". În
Yolanda Eminescu () [Corola-website/Science/325585_a_326914]
-
Blaga pomenea despre Leo Frobenius, Ludwig Klages, Edgar Daqué, Mahatma Gandhi, Hugo Marti, Rainer Maria Rilke și alții, pe care i-a cunoscut personal sau numai prin intermediul unor conferințe, aruncă noi lumini asupra orizontului său cultural. Având ca subiect de doctorat "Mana în folclorul românesc. Contribuții pentru cunoașterea magicului", Gheorghe Pavelescu atrage interesul lui Blaga, dar nu și sprijinul acestuia în redactarea tezei. „Cu Blaga nu m-am mai întâlnit decât la 31 octombrie 1942, ziua susținerii tezei. Toți colaboratorii lui
Gheorghe Pavelescu () [Corola-website/Science/325613_a_326942]
-
liceale la Liceul Național și la Liceul Internat din Iași. În 1905, s-a înscris la Facultatea de Drept și la cea de Medicină din Iași, dar n-a urmat efectiv decât cursurile celei din urmă. În 1912 își susține doctoratul în medicină și ulterior se specializează în dermatologie la Berlin. Este numit profesor la Facultatea de Medicină în 1921, post pe care îl va ocupa până în 1939, devenind și șeful Clinicii de Dermatologie de la Spitalul „Sfântul Spiridon”. Eugen Ioan Mironescu
Ioan I. Mironescu () [Corola-website/Science/325656_a_326985]
-
stiințelor, inclusiv în științe exacte. A învațat multă vreme singur și cu profesori particulari, între altele latina, franceza, engleza, și greaca veche. După 1741 s-a perfecționat în științele iudaice cu Israel Zamosc (1700-1772). El a terminat în martie 1751 doctoratul în medicină la Universitatea din Frankfurt pe Oder cu teza "Ueber die Temperamente" ("Despre temperamente"). Aaron Gumperz a activat ulterior, între altele, ca secretar al marchizului d'Argens și, între 1751-1754, al președintelui Academiei Regale Prusiene de Științe și Litere
Aaron Salomon Gumperz () [Corola-website/Science/325684_a_327013]
-
Temperamente" ("Despre temperamente"). Aaron Gumperz a activat ulterior, între altele, ca secretar al marchizului d'Argens și, între 1751-1754, al președintelui Academiei Regale Prusiene de Științe și Litere Frumoase, Pierre Louis de Maupertuis, căruia i-a dedicat teza sa de doctorat. Gumperz era unul din puținii evrei din Berlin care, în acea vreme, avea acces la cercurile intelectualilor germani creștini, inclusiv la întâlnirile din cadrul „Kaffeehaus Geselschaft” și ale așa numitului „Club de luni” din Berlin. În 1745 a rugat pe scriitorul
Aaron Salomon Gumperz () [Corola-website/Science/325684_a_327013]
-
educație germană. Părinții săi s-au căsătorit la 15 august 1849. După ce a urmat școala primară la Brno și Viena, Masaryk a studiat în anii 1872-1876 la Universitatea din Viena, unde a fost student al lui Franz Brentano. A obținut doctoratul la Universitatea din Viena în 1876 și a susținut teza de doctor habilitat la aceeași universitate, în 1879. Teza a fost intitulată "Der Selbstmord als sociale Massenerscheinung der modernen Civilisation" („Sinuciderea ca fenomen social de masă al civilizației moderne”). Între
Tomáš Garrigue Masaryk () [Corola-website/Science/325821_a_327150]
-
Wellhausen încoace este cea publicată de Provan, Long și Longman în 2003, nici măcar John Bright nefiind pe de-a-ntregul maximalist, în sensul de a accepta veridicitatea textului Bibliei până la dovada contrarie. Tot Grabbe afirmă că pe vremea când studia pentru doctorat (cu mai bine de trei decenii în urmă), „istoricitatea substanțială” a povestirilor Bibliei despre patriarhi și despre cucerirea Canaanului era acceptată pe larg, dar în zilele noastre cu greu se mai poate găsi un istoric care să mai creadă în
Istoria evreilor () [Corola-website/Science/325864_a_327193]
-
experimentală de măsurare cu mare precizie a forțelor electromotoare pentru lanțuri electrochimice interesante din punct de vedere termodinamic. Între anii 1932 și 1935, în timpul vacantelor și al concediilor de studii, tot la Viena și cu aceeași îndrumare, pregătește teza de doctorat cu titlul “Űber die elektrolytische dissoziation des schweren wassers” (“Prepararea izotopului greu al hidrogenului și determinarea constantei de disociere a apei grele”). Examenul («rigurosum») de doctor îl promovează la 28 octombrie 1935, iar în martie 1936 obține diploma de Doctor
Emilian Bratu () [Corola-website/Science/325865_a_327194]
-
de peste 30 de ani profesorul Emilian Bratu a fost șeful catedrei de Inginerie Chimică la I.P.B., a fost, în mai multe rânduri, decanul facultății de Chimie Industrială de la I.P.B. și a condus, inclusiv după 1974, anul pensionării, peste 30 de doctorate. Pentru merite științifice deosebite profesorul Emilian Bratu a fost ales în 1963 membru corespondent al Academiei Române, iar în 1974-membru titular. În perioada 1977-1990 este președinte al Secției de Științe Chimice din prestigioasa instituție. Contribuțiile sale științifice fundamentale au rămas repere
Emilian Bratu () [Corola-website/Science/325865_a_327194]
-
științifice, s-a manifestat de-a lungul timpului atât prin diferitele și importantele atribuții deținute (șef de sector în cadrul ICECHIM, consilier în Ministerul Chimiei, coordonator a două volume din prima ediție a Manualului Inginerului Chimist, decan al facultății, conducător de doctorat, membru corespondent al Academiei Române (1963) și membru titular al acestei prestigioase instituții (1974), președinte al Secției de Chimie a Academiei Române, membru în colegiile de redacție ale Revistei de Chimie și Revue Roumaine de Chimie), cât și prin distincțiile conferite în
Emilian Bratu () [Corola-website/Science/325865_a_327194]
-
în comisie având examinatori pe S. Mehedinți,G. Vâlsan,M. Ralea,N. Ștefănescu) este la 1 septembrie 1935 profesor titulor provizoriu de geografie la Liceul „Titu Maiorescu” din orașul Aiud(Jud.Alba).Dorind să-și pregătească mai usor teza de doctorat,să fie mai aproape de conducătorul sau,solicită transferul la una din catedrele vacante din orașul Iași,dar nu este înțeles;obține însă catedre în diferite orașe din Moldova.Este astfel profesor la Bălti,după care în perioada 1937-1939,preda geografia
Ion Gugiuman () [Corola-website/Science/325168_a_326497]
-
West, Don Zimmerman. În România domeniul este, cu mici excepții, neabordat. Microcercetările realizate sub egida Societății de Analize Feministe AnA sau, mai de curând, ale centrului Filia, unele lucrări de masterat din cadrul SNSPA-masteratul de studii de gen sau lucrări de doctorat precum cea a Laurei Grünberg (“Sociologia feministă un alt fel de sociologie. Gen-izarea sociologiei între proiect și utopie”) și cercetarea Valentinei Marinescu, "Aspecte de gen ale muncii domestice" (2002, Polirom), dar și contribuțiile sociologice întreprinse de sociologul Petru Iluț sunt
Sociologie feministă () [Corola-website/Science/325267_a_326596]
-
Iași; 2008 - Pictură, Galeriile UAP Arta, Craiova; 2007 - Galeria Galateca - Biblioteca Central Universitară București; 2002 - Galeria Foișor - Palatul Brâncovenesc Mogoșoaia; etc. EBÂNCĂ DUMITRU - profesor universitar Universitatea Craiova, Facultatea de matematică - născut la 20 septembrie 1949, în Grădiștea. Titlul lucrării de doctorat: ”Metode funcțional - numerice pentru rezolvarea ecuațiilor neliniare”.Lucrări publicate: 1. Metode de calcul numeric , Craiova, 2005, 271 p.; 2. Calcul numeric și aplicații, Craiova, 1984, 274 p. HAMZA de la Obislave ( ) - ban de Craiova în 1531. Sfetnic domnesc între anii 1512
Grădiștea, Vâlcea () [Corola-website/Science/325299_a_326628]
-
afaceri din întreaga lume. AMBA este una dintre cele trei organizații principale de acreditare la nivel global în domeniul educației la nivel postuniversitar în domeniul administrării afacerilor (vezi Triplă acreditare). AMBA acreditează de asemenea cursuri de masterat (MĂ, MSc) și doctorat (DBA) în același domeniu. AMBA a fost fondată în 1967 și până în prezent a acreditat programe de la 189 de școli de afaceri în peste 70 de țări. AMBA acorda premiul anual "MBA Student of the Year" (Studentul MBA al anului
Association of MBAs () [Corola-website/Science/325318_a_326647]
-
asistent universitar. Activitatea de asistent și-a desfășurat-o până în septembrie 1978 când cu delegație a început să predea cursul de "„Exploatarea mașinilor-unelte”" la secția de subingineri Bistrița și Cluj-Napoca. În 1978 la data de 15 mai este admis la doctorat (conducător științific Prof. univ. dr. ing. Andrei Albu). A reușit să-și finalizeze teza de doctorat cu titlul "„Cercetări și contribuții privind introducerea utilizării hidrologistorilor la acționarea hidraulică în construcția de mașini”" în mai puțin de patru ani, astfel încât în
Ioan I. Pop () [Corola-website/Science/325333_a_326662]
-
început să predea cursul de "„Exploatarea mașinilor-unelte”" la secția de subingineri Bistrița și Cluj-Napoca. În 1978 la data de 15 mai este admis la doctorat (conducător științific Prof. univ. dr. ing. Andrei Albu). A reușit să-și finalizeze teza de doctorat cu titlul "„Cercetări și contribuții privind introducerea utilizării hidrologistorilor la acționarea hidraulică în construcția de mașini”" în mai puțin de patru ani, astfel încât în 9 aprilie 1982 a reușit să o susțină public. Din februarie 1979, în urma concursului desfășurat, a
Ioan I. Pop () [Corola-website/Science/325333_a_326662]
-
Bistrița cursul "„Mașini-unelte speciale și mașini-unelte agregat”". În perioada 1988-1991 a îndeplinit funcția de responsabil al Secției de subingineri Bistrița. În perioada 1990-1991 pe baza de concurs a devenit conferențiar universitar. În august 1991 a fost numit conducător științific de doctorat, fiind reatestat în aprilie 1993 ca și conducător științific de doctorat la specialitatea "„Mașini, instalații și acționări hidraulice și pneumatice”". În 1991 a devenit profesor universitar. Ca îndrumător de doctorat a format opt doctori în științe dintre care șase în
Ioan I. Pop () [Corola-website/Science/325333_a_326662]
-
îndeplinit funcția de responsabil al Secției de subingineri Bistrița. În perioada 1990-1991 pe baza de concurs a devenit conferențiar universitar. În august 1991 a fost numit conducător științific de doctorat, fiind reatestat în aprilie 1993 ca și conducător științific de doctorat la specialitatea "„Mașini, instalații și acționări hidraulice și pneumatice”". În 1991 a devenit profesor universitar. Ca îndrumător de doctorat a format opt doctori în științe dintre care șase în domeniul teoriei sonicității. De-a lungul perioadei profesionale a primit 139
Ioan I. Pop () [Corola-website/Science/325333_a_326662]
-
universitar. În august 1991 a fost numit conducător științific de doctorat, fiind reatestat în aprilie 1993 ca și conducător științific de doctorat la specialitatea "„Mașini, instalații și acționări hidraulice și pneumatice”". În 1991 a devenit profesor universitar. Ca îndrumător de doctorat a format opt doctori în științe dintre care șase în domeniul teoriei sonicității. De-a lungul perioadei profesionale a primit 139 de diplome, ordine, medalii sau premii, dintre care 85 internaționale. Din 2011 este "profesor emerit" în cadrul Universității Tehnice din
Ioan I. Pop () [Corola-website/Science/325333_a_326662]
-
formarea sa spirituală, Ján Babjak este trimis la Roma, pentru a se specializa în teologia orientală, la Institutul Pontifical Oriental. Aici, el obține licența în 1993. După o întrerupere de un an, se întoarce la Roma pentru a-și face doctoratul în teologia orientală, pe care îl obține în 1996, cu o teză privitoare la Michal Lacko (1920 - 1982), un istoric și scriitor spiritual slovac. După întoarcerea în Slovacia a fost director al Centrului Spiritual „Michal Lacko” de la Košice și a
Ján Babjak () [Corola-website/Science/324518_a_325847]
-
fost cele din: Valea Dunării, Dobrogea, Delta Dunării, Podișul Getic, Subcarpații Getici, Subcarpații de Curbură, Carpații Orientali și Munții Apuseni. Încă din primii ani de observații climatice și topoclimatice - perioadă când sub îndrumarea prof. Tiberiu Moraru a întocmit teza de doctorat, cât și sprijinul permanent acordat de prof. V. Mihăilescu au făcut posibilă conturarea direcției științifice a lui Neamu cu prioritate către topoclimatologie și climatologie regională, domenii abordate preferențial în cei 37 de ani de cercetare. Astfel, în anii elaborării tezei
Gheorghe Neamu () [Corola-website/Science/324550_a_325879]
-
și sprijinul permanent acordat de prof. V. Mihăilescu au făcut posibilă conturarea direcției științifice a lui Neamu cu prioritate către topoclimatologie și climatologie regională, domenii abordate preferențial în cei 37 de ani de cercetare. Astfel, în anii elaborării tezei de doctorat, cât și după susținerea ei, au fost abordate personal sau colectiv, aspectele teoretice și practice din domeniul topoclimatologiei, ramură nouă a climatologiei; legitățile acestei noi ramuri au fost conturate în primele trei decenii de după al doilea război mondial, când colectivul
Gheorghe Neamu () [Corola-website/Science/324550_a_325879]
-
nord” de Tayeb Salih. Între anii 1987 - 1995 a predat ca profesor oaspete și conferențiar la universitățile Geneva, Yale, Florența și Paris-Descartes că specialist în literatura comparată, literatura arabă francofona și istoria sufismului. În 1991 și-a susținut lucrarea de doctorat la Universitatea Aix-Marsilia cu subiectul „Scris și dublă genealogie”, dublă genealogie fiind cea a Europei luminilor și cea a lumii arabo-islamice. De asemenea a ținut cursuri la Școală normală de electricitate și a condus un program de cercetări la Fundația
Abdelwahab Meddeb () [Corola-website/Science/324604_a_325933]
-
Ioan Borcea, Mihai David și Gh. Năstase. În ambianța culturală a Iașului, fostul elev bucovinean, devine un student pasionat de o neobosită sete de cunoaștere a tainelor geografiei și geologiei. A fost reținut imediat ca asistent (1939-1950). Și-a susținut doctoratul în 1949, la Universitatea din București, cu teza „Cercetări geomorfologice în regiunea Baia-Suceava”. Din 1939 își începe activitatea didactică, în învățământul superior ca asistent. Parcurge toate treptele ierarhiei universitare: șef de lucrări (1950-1951); conferențiar (1951-1966), profesor (1966-1980), participând activ la
Constantin Martiniuc () [Corola-website/Science/324619_a_325948]
-
de Geomorfologie, creând la Iași o adevărată școală de geomorfologie aplicată. A uimit prin veridicitatea și credibilitatea argumentelor etalându-le cu har și cu entuziasm contagios. A avut numeroși discipoli, numeroși doctoranzi (a fost investit cu sarcina de a conduce doctoratul începând cu anul 1968), pe care i-a îndrumat cu grijă pentru a descifra trăsăturile calitative și cantitative ale reliefului. Temporar a mai predat și cursuri de Hidrologie generală (1952-1957), Metodica cercetărilor de teren etc. Lucrările sale elaborate îi definesc
Constantin Martiniuc () [Corola-website/Science/324619_a_325948]