24,150 matches
-
În plus, monahii trebuie să respecte încă cinci restricții care presupun o disciplină (vinaya) mult mai exigentă: să nu mănânce nimic după-amiază, să nu participe la dans sau la spectacole, să nu folosească ghirlande, parfumuri, farduri și podoabe, să nu doarmă în paturi înalte și moi și să nu atingă absolut deloc aurul și argintul. „Decalogul” buddhist nu cuprinde de fapt porunci, ci mai degrabă îndemnuri sau recomandări pentru un mod de viață corespunzător eliberării spre care se tinde. Atunci când discipolul
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
pentru cine votez? (se oprește din căutat și cu simplicitate.) Am pierdut-o! (se mai caută, apoi cu hotărâre.) Am pierdut-o! Tipătescu: A! Zoe: Ți-a furat-o Cațavencu! Cetățeanul: Adică d. Nae. Se prea poate... că am și dormit... Vezi d-ta (Zoe și Tipătescu își frâng mâinile) fă-ți idee... dă-i cu bere... dă-i cu vin... dă-i cu vin... dă-i cu... Tipătescu: (apucându-l și zguduindu-l) Mizerabile! Ce aifăcut? Cetățeanul: (căzând pe un
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
stăteam pe bancă și, rezemat așa, am adormit. Și s-a uitat milițianul pe vizetă, m-a văzut și, când am ieșit afară după ce-am pus gamelele-acolo, am văzut că-nchide ușa și-mi zice: „Bă, banditule, de ce dormi?”. „Păi”, zic, „n-am dormit”. „Băi, mai mă și minți?” Și-mi arde câteva perechi de palme de mă lipește de perete. Am tăcut, n-am zis nimic... Și mi-a mai dat și un picior În fund, și m-
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
așa, am adormit. Și s-a uitat milițianul pe vizetă, m-a văzut și, când am ieșit afară după ce-am pus gamelele-acolo, am văzut că-nchide ușa și-mi zice: „Bă, banditule, de ce dormi?”. „Păi”, zic, „n-am dormit”. „Băi, mai mă și minți?” Și-mi arde câteva perechi de palme de mă lipește de perete. Am tăcut, n-am zis nimic... Și mi-a mai dat și un picior În fund, și m-a băgat În celulă. Când
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
fost preoți care Își făceau misiunea asta. Ați spus că aveați turnători. Cum reușeați să ascundeți aceste activități față de ei? De ăștia ne feream. Știam unde sunt, În ce colț stau și-așa mai departe... Sau erau În altă brigadă, dormeau acolo și numa’ veneau cu noi să ne numere, să ne conducă... Dar lucrurile astea nu le turnau ei, chiar dacă le știau și chiar dacă erau turnătorii Securității... Sau chiar dacă vorbeau, ăia n-aveau nici un interes să ne pedepsească, pentru că ce
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
prin septembrie ’48. Am fost băgați toți clujenii Împreună, Într-o cameră mare-mare... Era Bohotici printre noi, Ion Munteanu și alții. Unul Matei Rusvid, arădean de-al meu, care, deși era subinginer, s-a dat, spre ghinionul lui, student, a dormit În pat cu mine și, În timpul bătăilor, s-a Îmbolnăvit, a fost dus de lângă mine și, după eliberarea mea, am aflat că a murit la Târgu Ocna, unde era spitalul pentru deținuți și unde probabil că sunt dacă nu sute
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
era reală sau nu, dar m-a surprins că l-am găsit acolo... La Periprava am fost doar cu un prieten de-al meu din lot, fiul părintelui Tarcea, Mircea Tarcea, de care-am fost despărțit Într-o bună zi... Dormeam Împreună În pat, și Într-o bună zi am fost trimis În altă parte. Personalități acolo am Întâlnit dup-aceea, după ce-am ajuns la Salcia și-n coloniile din jur: cu nea Alecu Paleologu m-am Întâlnit acolo, am
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
mulți... Ne-a dus Într-o sâmbătă la baie, era deschisă ușa la bărbați și i-am văzut cum stăteau Într-un abur, ca Într-o ceață, cât erau de mulți... Și soțul meu mi-a povestit că el a dormit sub paturi, pe ciment, că nu mai era loc... Ei au fost tare chinuiți. Soțul dumneavoastră a trecut prin reeducări? Da. El a fost student În ultimul an la Politehnică, la Timișoara, și În ultimul an a fost arestat și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
despre cum a trecut el prin reeducări? Vorbea despre asta? Să vă spun... l-am oprit! Sunt atâtea cărți despre fenomenul Pitești și eu l-am oprit să povestească... Începea să plângă și Îi ziceam: „Ionică, nu mai povesti, să dormim la noapte, că mă tulburi și nu mai pot să dorm!”. Deci, Înainte de ’89, nu v-a spus nimic? Prea puțin, prea puțin. Nu, nu l-am lăsat, că plângea. Se vedea că se consumă, era bolnav de inimă și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
vă spun... l-am oprit! Sunt atâtea cărți despre fenomenul Pitești și eu l-am oprit să povestească... Începea să plângă și Îi ziceam: „Ionică, nu mai povesti, să dormim la noapte, că mă tulburi și nu mai pot să dorm!”. Deci, Înainte de ’89, nu v-a spus nimic? Prea puțin, prea puțin. Nu, nu l-am lăsat, că plângea. Se vedea că se consumă, era bolnav de inimă și avea obiceiul să spună că nu poți fi erou de lungă
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
un zaț de cafea din asta, surogat, sau terci... mălai cu apă fierbinte, și seara niște arpacaș sau varză. Era o mizerie. Mi-aduc aminte că fiecare făceam planton: schimbul unu, schimbul doi, schimbul trei. Și picai câteodată când ăilalți dormeau tu trebuia să fii treaz și să stai pă acolo, să mergi În jurul barăcii. Și mi-aduc aminte că mă uitam la ei și toți, noaptea, În timp ce dormeau, mestecau și salivau. Adică visai că mănânci, dom’le! Era o teroare
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
planton: schimbul unu, schimbul doi, schimbul trei. Și picai câteodată când ăilalți dormeau tu trebuia să fii treaz și să stai pă acolo, să mergi În jurul barăcii. Și mi-aduc aminte că mă uitam la ei și toți, noaptea, În timp ce dormeau, mestecau și salivau. Adică visai că mănânci, dom’le! Era o teroare cu mâncarea, dom’le. Pentru că era și muncă multă și vreau să spun că regimul a fost groaznic... Ce alte munci mai făceați acolo? Către sfârșitul muncii la
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
acolo a durat libertatea mea din ’45 până În ’48, timp În care mă deplasam În Munții Buzăului, să cunosc zona, că vroiam să organizez un partizanat... Și era Într-o duminică, În 25 iulie ’48... Venisem noaptea cu trenul și dormeam... Baba, gazda la care stăteam, era pe șanț la stradă... și a fost Întrebată de trei indivizi: „Aicea stă domnul Mircioiu? E acasă?”. „Da, doarme.” Și, Încet, au pătruns În casă și când m-am trezit erau deja În jurul patului
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
partizanat... Și era Într-o duminică, În 25 iulie ’48... Venisem noaptea cu trenul și dormeam... Baba, gazda la care stăteam, era pe șanț la stradă... și a fost Întrebată de trei indivizi: „Aicea stă domnul Mircioiu? E acasă?”. „Da, doarme.” Și, Încet, au pătruns În casă și când m-am trezit erau deja În jurul patului. M-au sculat și m-au poftit să dau o declarație... Ei Încă nici nu erau organizați ca Securitate, că atunci se organizau, În perioada
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
m-a luat să mă ducă la o cameră din asta neagră, unde pereții erau uzi, cu șiroaie de apă pe ei. La camera 8 reduit eram cu opt generali, cu profesori universitari..., era fostul ministru Ovidiu Vlădescu 2, chiar dormeam alăturea. Era Mircea Boieriu din Făgăraș, doctor În științe economice. Erau oameni pregătiți. Și printre noi erau băgați și deținuți de drept comun, ca să prindă câte ceva. Și printre ei era un țigan, nu-mi mai amintesc numele lui... Și avea
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
foarte dificil În viața celui arestat... Nu poți să-ți faci nimic, nu poți să-ți aduni gândurile... Au venit și mi-au spus programul: stingerea la orele 10, deșteptarea la orele 5. În intervalul ăsta nu aveai voie să dormi, nu aveai voie să te Întinzi... Puteai să stai pe marginea acelui pat de beton pe șezut. Atât... Dar să dormi sau să te Întinzi, nu. Trebuia să te Întorci cu fața la perete dacă se deschidea celula, să nu vezi cine
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
mi-au spus programul: stingerea la orele 10, deșteptarea la orele 5. În intervalul ăsta nu aveai voie să dormi, nu aveai voie să te Întinzi... Puteai să stai pe marginea acelui pat de beton pe șezut. Atât... Dar să dormi sau să te Întinzi, nu. Trebuia să te Întorci cu fața la perete dacă se deschidea celula, să nu vezi cine intră, să nu-i cunoști. Singurul mobilier În afară de pat era o oală, undeva În apropiere de ușă. Oala emailată, de cinci
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
fiind tânăr și sănătos, biologic te educi, Îți educi funcțiunile, și reușeam să-mi rezolv problemele fiziologice dimineața și seara când mă scoteau la baie..., iar oala Încercam s-o păstrez curată, să n-o folosesc, pentru că, neavând voie să dorm sau să mă Întind, o Întorceam cu fundul În sus și m-așezam pe ea, Îmi puneam paltonul pe cap și ațipeam așa... Nu se poate vorbi de somn și totuși nervos, adormeam... Primul moment de cumpănă l-am avut
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
maiorul Giuglan, care era șeful anchetelor pe atunci, iar noaptea eram anchetat de locotenentul Enăchescu. De ce făceau asta? Pentru ca tortura să fie Întreagă. Trebuia să-mi ia din timpul de somn. Ziua nu aveam voie să mă Întind sau să dorm, iar noaptea, câteva ore mi le luau cu ancheta. Câte zile ați stat la Securitatea din Constanța? Am stat mai Întâi În groaznica Securitate de aici, așa-zisa Securitate Veche, după care, către sfârșitul lui noiembrie, cred, am inaugurat Securitatea
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
tot În același registru? Tot la fel au continuat. Cu Giuglan ziua și cu Enăchescu noaptea. Am stat singur În celulă, dar n-am fost un deținut comod, că nu prea respectam regulamentele lor... După bătăi, urcam pe pat să dorm. Și, la puțin timp, cred că În jur de 10, 15 decembrie, cam aia cred că a fost perioada..., că nici nu știu cum mai țineam minte zilele, dar le țineam. Și au Început pedepsele. Prima a fost că Îmi lua de
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
fost perioada..., că nici nu știu cum mai țineam minte zilele, dar le țineam. Și au Început pedepsele. Prima a fost că Îmi lua de dimineața salteaua și mi-o băgau Înainte de stingere, la ora 10, ș-atunci n-aveam decât să dorm pe fiare, dar dormeam și pe alea. Uneori foloseam și olița, care era și aici. M-au legat și de pat cu cătușe, ca să nu pot să mă mișc, să nu pot să mă mai culc... Deci aveau metodele lor
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
nu știu cum mai țineam minte zilele, dar le țineam. Și au Început pedepsele. Prima a fost că Îmi lua de dimineața salteaua și mi-o băgau Înainte de stingere, la ora 10, ș-atunci n-aveam decât să dorm pe fiare, dar dormeam și pe alea. Uneori foloseam și olița, care era și aici. M-au legat și de pat cu cătușe, ca să nu pot să mă mișc, să nu pot să mă mai culc... Deci aveau metodele lor... N-am fost niciodată
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
și eu un moment de cumpănă și simțeam nevoia că trebuie să rămân cel puțin o zi la bac, să mă odihnesc, că n-aveau personal să te supravegheze să stai În picioare sau pe șezut și era avantajul că dormeam. Era o zi când puteai să acumulezi odihna. Și era obiceiul ca, Înainte să fim scoși la lucru, ne Încolonam și brigadierul ieșea la raport. Aveam un student În anul V la medicină, din Iași, tot deținut. El era doctorul
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
noi să aducem cinci, pentru că a ieșit o coloană de 30 de milițieni. Altădată, era 25 decembrie, ploua, ningea și noi turnam umbrelele la Cazinou, la hoteluri, și greșise un muncitor, că n-a băgat cimentul, și am returnat. Săracu’ dormise cu lada de ciment... Și, Într-una din zile, pe faleză erau niște ciulini și gardienii trăgeau cu mitraliera. Au crezut că, din 25 de deținuți, a evadat cineva. Eu eram brigadier, fiind constructor, și Îmi alegeam meseriașii. Ne-am
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
mizeriile mai ușor. Haideți să ne oprim puțin asupra acestor aspecte. Câți erați Într-o celulă? Păi, 50-60... Dintr-un celular de tranzit ajunsesem și la peste o sută... Erau mai multe paturi suprapuse, nu mai știu câte, dar obligatoriu dormeai doi În pat, unul Într-un cap și altul Într-un cap... Era o viață severă, În primul rând. Era un program de dimineață până seara. Deșteptarea era la 5 și stingerea la 9. Dar lumina, becul, niciodată nu se
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]