22,649 matches
-
-a de infanterie SUA. În sud, Diviziile I și a 9-a de infanterie americane și Divizia a 3-a de blindate SUA au folosit scurta perioadă de acalmie din ultimele două săptămâni ale lunii septembrie pentru odihnă și completarea efectivelor și reînarmare. Până pe 1 octombrie, aproape 70 dintre soldații Diviziei I comandate de generalul [[Clarence Huebner]] fuseseră înlocuiți cu soldați proaspăt sosiți pe front. Ultimele două săptămâni din septembrie au fost folosite pentru pregătirea de luptă în condiții urbane și
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
rata de pierderi în cazul noilor sosiți să fie de aproape 50%, cei mai mulți proaspăt sosiți să fie răniți sau uciși în primele zile de luptă. Pierderile mari suferite de americani pe linia frontului presupunea aducerea a noi soldați pentru completarea efectivelor. De exemplu, un batalion al diviziei a 28-a de infanterie, care de-abia fusese completat cu recruți, a fost aruncat imediat în luptă într-un atac direct împotriva apărării germane de la Aachen, pentru sprijinirea asaltului Diviziei I de infanterie
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
prea puternică, dar estimările lor au fost eronate. În doar o singură oră, rezistența infanteriștilor germani și tirul artilerie au făcut de exemplu ca, într-o singură oră, o companie americană să piardă 87, iar alta 93 de soldați din efectivul normal de 120 de militari. În ciuda rezistențe germanilor și a pierderilor provocate de aceștia, americanii au reușit să înainteze neîntrerupt, să traverseze cursul râului [[Wurm]] și să distrugă fortificațiile cu aruncătoare de flăcări și încărcături explozive. Până în dupăamiaza zilei de
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
definitiv alungați din sat. Divizia a 30-a de infanterie a trebuit să renunțe la pozițiile defensive pe care le organiza după ce a primit ordinul să continue atacul pentru atingerea punctului de joncțiune cu Divizia I. Pentru atingerea acestui obiectiv, efectivele Diviziei a 30-a au fost suplimentate cu două batalioane de infanterie din cadrul Diviziei a 29-a. [[Image:Bundesarchiv Bild 101I-496-3491-36, Frankreich, Flak-Geschütz.jpg|thumb|left|Artilerist german în timp ce încarcă un proiectil în tunul antiaerian Flak 36 (ori Flak 37
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
luptelor de până atunci de la Aachen 1230 de soldați morți și 4.400 răniți. [[Image:Kriegsgefangene in Aachen (1944).jpg|thumb|Prizonieri germani în Aachen]] Divizia I de infanterie SUA a trebuit să își folosească cea mai mare parte a efectivelor pentru stăvilirea contraatacurilor germane și pentru asigurarea securității zonei din jurul orașului. Din acest motiv, pentru cucerirea orașului nu a putut fi repartizat decât un singur regiment - Regimentul 26 de infanterie, care avea la dispoziție doar două dintre cele trei batalioane
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
dată cu oastea „regelui regilor.” Etiopienii au reușit să-i atragă pe egipteni într-o vale îngustă și abruptă, unde au devenit ținte facile pentru tunurile etiopienilor postate pe dealurile din jur. Armata egipteană și-a pierdut o treime din efectivele ei, inclusiv comandantul. Veștile despre înfrângerea egiptenilor au umilit regimul khedivului în ochii africanilor locali. Egiptenii au revenit în regiune după patru luni cu o armată mai bine echipată, care număra intre 15,000-20,000 ostași. Confruntarea dintre părțile rivale
Ras Alula () [Corola-website/Science/336578_a_337907]
-
să fie înlocuiți de militarii Corpului XXX. Dintre militarii care au fost trimiși să lupte la Arnhem, aproximativ 40% erau membrii a două regimente de parașutiști britanici, în sprijinul cărora urmau să vină membrii Brigăzii I de parașutiști polonezi. Restul efectivelor diviziei erau completate cu militari din diferite alte arme - un regiment de infanterie aeropurtată, baterii de artilerie, subunități de intendență și medicale . Toți acești militari au fost parașutați sau transportați cu planoare pilotate de peste 1.200 de membri ai regimentului
Operațiunea Berlin (evacuarea din Arnhem) () [Corola-website/Science/336677_a_338006]
-
diferite alte arme - un regiment de infanterie aeropurtată, baterii de artilerie, subunități de intendență și medicale . Toți acești militari au fost parașutați sau transportați cu planoare pilotate de peste 1.200 de membri ai regimentului de piloți de planoare - aproape întregul efectiv al regimentului participând la acțiune. Parașutările și aterizările planoarelor s-au întins pe durata a trei zile începând cu data de 17 septembrie. Militarii aliați au întâlnit o rezistență germană mai puternică decât așteptaseră planificatorii operațiunii. Printre trupele germane aflate
Operațiunea Berlin (evacuarea din Arnhem) () [Corola-website/Science/336677_a_338006]
-
fluviului de către parașutiștii polonezi. Din nefericire, bărcile au ajuns târziu pe poziții, iar polonezii, care nu erau obișnuiți cu acel timp de ambarcațiune, nu au reușit să trimită pe celălalt mal decât 153 de oameni, mai puțin de 25% din efectivul propus. În ziua de 24, Horrocks a inspectat pozițiile polonezilor pentru evaluarea situației. În seara aceleiași zile a fost convocată o ședință la Valburg pentru discutarea celor mai bune variante pentru sprijinirea Diviziei I. Comandantul Diviziei a 43-a (Wessex
Operațiunea Berlin (evacuarea din Arnhem) () [Corola-website/Science/336677_a_338006]
-
au reușit să cucerească și să păstreze controlul asupra podurilor de peste Nederrijn, aliații nu au mai putut să își continue înaintarea, iar linia frontului s-a stabilizat la sud de Arnhem. Divizia I aeropurtată a pierdut aproape trei sferturi din efectivul de luptă și nu a mai putut fi refăcută pentru ca să reintre în luptă. În septembrie 1944, aliații occidentali au reușit să iasă din capetele de pod din Normandia și au declanșat urmărirea forțelor germane în retragere prin nordul Franței și
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
britanice din Africa de nord și Sicilia, printre acești remarcându-se cei din Brigada I de parașutiști și Brigada I aeropurtată. În ciuda tuturor acțiunilor de pe diferite teatre de luptă, Market Garden a fost prima operațiune la care au participat întregul efectiv al diviziei. Pentru această operațiune, divizia a fost întărită cu 1.200 de piloți de planoare, echivalentul a două batalioane de infanterie. În plus, diviziei i-a mai fost repartizat un comando olandez și o subunitate americană de telecomunicații Urquhart
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
a provocat panică în rândul trupelor de rezervă din Olanda - așa numita „Marțea Nebună”. Totuși, aliații, ale căror linii erau foarte întinse, s-au oprit pentru reorganizare, ceea ce le-a acordat germanilor un răgaz pentru regrupare. Încercările făcute pentru clarificarea efectivelor exacte ale germanilor au fost dificil de realizat. Feldmareșalul Walter Model—comandantul Grupului de Armată B—și-a mutat cartierul general la Arnhem, de unde a coordonat restabilirea pozițiilor defensive și reorganizarea unităților cu efective dispersate. În momentul în care aliații
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
pentru regrupare. Încercările făcute pentru clarificarea efectivelor exacte ale germanilor au fost dificil de realizat. Feldmareșalul Walter Model—comandantul Grupului de Armată B—și-a mutat cartierul general la Arnhem, de unde a coordonat restabilirea pozițiilor defensive și reorganizarea unităților cu efective dispersate. În momentul în care aliații au lansat Market Garden, mai multe mari unități germane erau gata de luptă. La vest de Arnhem era plasat „Kampfgruppe Von Tettau”, cu efective echivalente a șapte batalioane, cu militari din cadrul amestecate din cadrul „Wehrmacht
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
de unde a coordonat restabilirea pozițiilor defensive și reorganizarea unităților cu efective dispersate. În momentul în care aliații au lansat Market Garden, mai multe mari unități germane erau gata de luptă. La vest de Arnhem era plasat „Kampfgruppe Von Tettau”, cu efective echivalente a șapte batalioane, cu militari din cadrul amestecate din cadrul „Wehrmacht”, „Luftwaffe”, „Kriegsmarine”, „Waffen-SS” și ale serviciilor aprovizionare, care era comandat de generalul Hans von Tettau cu cartierul general la Grebbeberg. Printre militarii SS se numărau elevii școlii de subofițeri „SS
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
ordinul să se deplaseze rapid la Arnhem și să preia comanda. Între timp, „Obersturmbannführer” Ludwig Spindler, comandantul regimentului de artilerie al diviziei, o organizat rapid un „grup de luptă” - „Kampfgruppe Spindler”. Dacă la început grupul avea doar 120 de oameni, efectivele sale au crescut în timpul luptelor prin cooptarea a 16 unități separate. Acest grup a primit ordinul să înainteze spre vest, la Oosterbeek, unde să blocheze înaintarea britanicilor către centrul orașului Arnhem. Între timp, batalionul de recunoaștere al Diviziei a 10
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
apărată a zonelor de aterizare, a fost informat că în lipsa lui Urquhart și a lui Lathbury, trebuia să preia comanda diviziei. Lui i s-a ordonat să trimită una dintre unitățile pe care le comanda, Regimentul „ South Staffordshire”, (care avea efective incomplete, restul unității urmând să ajungă în zonă cu al doilea val de transport), la Arnhem, să participe la luptele pentru podul rutier. Regimentul a plecat în dimineața zilei de 18 septembrie și a făcut joncțiunea în seara aceleiași zile
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
la Arnhem, ceea ce a dus implicit la slăbirea Brigăzii a 4-a de parașutiști, a fost întâmpinată de protestele puternice ale lui Hackett, care nu a putut însă să modifice hotărârea inițială. Pentru a compensa într-o oarecare măsură slăbirea efectivelor brigăzii sale, Hackett a primit comanda unității de grăniceri scoțieni, care trebuiau să asigure apărarea zonei de aterizare „L” din ziua de marți. Batalioanele al 10-lea și al 156-lea de parașutiști au fost transferate la nord de calea
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
zi a luptelor, divizia devenise prea slabă pentru ca să mai încerce să ajungă la pozițiile lui Frost de pe pod. Dintre cele nouă batalioane de infanterie, doar un batalion grăniceri mai funcționa ca o unitate completă, restul suferiseră pierderi importante, sau aveau efectivele împrăștiate. Urquhart a hotărât să organizeze o poziție defensivă în jurul orașului Oosterbeek, abandonând practic Batalionul al 2-lea de parașutiști. Prin asigurarea apărării podului de pontoane, Urquhart spera să poată rezista până când Cropul XXX putea să ajungă în zonă și
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
sud-estul perimetrului de apărare. Regimentul de grăniceri apăra cea mai mare parte a laturii de vest a orașului, cu subunități mici deplasate în apărarea breșelor din nord. Cum spre oraș se retrăgeau tot mai multe unități, britanicii și-au reorganizat efectivele într-o zonă defensivă semiovală, cu baza sudică sprijinită pe malurile Rinului. Unitățile amestecate de la Wolfheze au început retragerea în timpul dimineții, dar unele grupuri de britanici au fost încercuiți și capturați, cel mai mare dintre acestea numărând 130 de militari
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
Armata a 15-a de la nord de Antwerp de Armata I de parașutiști de pe partea de est a intrândului aliat. Acest fapt a complicat problemele de aprovizionare ale Armatei a 15-a și a anulat posibilitățile mobilizării de către germani unor efective suficient de numeroase pentru organizarea unei contraofensive pentru cucerirea orașului Antwerp. Ziaristul și corepondentul de război australian Chester Wilmot este de acord cu această afirmație și consideră că intrândul cucerit a avut o imensă valoare tactică pentru alungarea germanilor din
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
de companii. Aproximativ 500 de soldați aliați au rămas pe teritoriul controlat de inamic și, în lunile care au urmat, o bună parte dintre ei au fost recuperați, ca de exemplu cei 138 de oameni evacuați în cadrul Operațiunii Pegasus. După ce efectivele au mărite prin recrutarea de noi soldați, reîncadrarea unor evacuați sau a prizonierilor de război repatriați în lunile care au urmat, divizia era încă atât de puternic slăbită încât Brigada a 4-a de parașutiști a fost înglobată în Brigada
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
în luptă. Pierderile toatele ale regimentului au fost atât de ridicate, încât în timpul Operațiunii Varsity, pentru pilotarea planoarelor a fost detașat personal din rândurile RAF. Cum operațiunile cu planoare au fost reduse treptat după încheierea războiului, regimentul și-a redus efectivele și a fost desființat în cele din urmă în 1957. Brigada poloneză a fost retrasă de la Nijmegen și a ajutat la apărarea coridorului de parașutare, după care s-a reîntors în Anglia la începutul lui octombrie. La scurtă vreme după
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
Wassilko. În urma unui apel al deputatului Aurel Onciul, pe data de 22 noiembrie 1914 au fost aduși la Suceava pentru o adunare populară - în timpul căreia a fost lansat proiectul unui corp de voluntari români, aproximativ 2.000 de țărani. Recrutarea efectivelor s-a făcut în teritoriu de către jandarmi - câte 50 de recruți de comună, până la un total aproximativ de 1.500 de oameni. Aceștia au fost aduși la Câmpulung, unde după înarmarea cu puști "„Werndl”" vechi scoase din uzul armatei austriece
Corpul de Legionari români din Editura Bucovina () [Corola-website/Science/336863_a_338192]
-
Oberstleutnant Dietrich von Choltitz, comandantul Batalionului al 3-lea din cadrul Regimentului al 16-lea aeropurtat, a început organizarea trupelor după aterizare la baza aeriană de la Waalhaven. El i-a trimis să asigure ocuparea podurilor din Rotterdam. Olandezii nu aveau staționate efective importante în partea de sud a orașului. În zonă se afla o subunitate de măcelari și brutari, la care s-au adăugat de pușcașii care s-au retras de la aeroport. Soldații olandezi s-au poziționat în casele aflate pe drumul
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
reușit să aducă în zonă un tun antitanc PaK 38. Supuși presiunii crescute a germanilor, apărătorii olandezi au fost nevoiți să se retragă. După ce primele elemente germane au reușit să preia controlul asupra podurilor, acestea au fost urmate de restul efectivelor Companiei a 9-a din cadrul Regimentului al 16-lea aeropurtat. În timpul înaintării batalionului al 3-lea german, aghiotantul lui von Choltitz a fost ucis în luptele cu un punct întărit olandez. După ce au descoperit o rută care ocolea punctele întărite
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]