25,546 matches
-
(titlu original "Nightfall") este o povestire science fiction scrisă de Isaac Asimov și apărută în 1941. În 1990, ea a fost extinsă la dimensiunea unui roman împreună cu Robert Silverberg. Povestirea a fost inclusă în 48 de antologii și a apărut în șase culegeri de povestiri ale
Căderea nopții () [Corola-website/Science/325457_a_326786]
-
(titlu original "Nightfall") este o povestire science fiction scrisă de Isaac Asimov și apărută în 1941. În 1990, ea a fost extinsă la dimensiunea unui roman împreună cu Robert Silverberg. Povestirea a fost inclusă în 48 de antologii și a apărut în șase culegeri de povestiri ale lui Asimov. Science Fiction Writers of America a desemnat "" drept cea mai bună povestire SF scrisă înainte de crearea în 1965 a premiilor Nebula și
Căderea nopții () [Corola-website/Science/325457_a_326786]
-
o povestire science fiction scrisă de Isaac Asimov și apărută în 1941. În 1990, ea a fost extinsă la dimensiunea unui roman împreună cu Robert Silverberg. Povestirea a fost inclusă în 48 de antologii și a apărut în șase culegeri de povestiri ale lui Asimov. Science Fiction Writers of America a desemnat "" drept cea mai bună povestire SF scrisă înainte de crearea în 1965 a premiilor Nebula și a inclus-o în cartea "The Science Fiction Hall of Fame Volume One, 1929-1964". Povestirea
Căderea nopții () [Corola-website/Science/325457_a_326786]
-
a fost extinsă la dimensiunea unui roman împreună cu Robert Silverberg. Povestirea a fost inclusă în 48 de antologii și a apărut în șase culegeri de povestiri ale lui Asimov. Science Fiction Writers of America a desemnat "" drept cea mai bună povestire SF scrisă înainte de crearea în 1965 a premiilor Nebula și a inclus-o în cartea "The Science Fiction Hall of Fame Volume One, 1929-1964". Povestirea a apărut în numărul din septembrie 1941 al revistei "Astounding Science Fiction", aparținând editorului John
Căderea nopții () [Corola-website/Science/325457_a_326786]
-
povestiri ale lui Asimov. Science Fiction Writers of America a desemnat "" drept cea mai bună povestire SF scrisă înainte de crearea în 1965 a premiilor Nebula și a inclus-o în cartea "The Science Fiction Hall of Fame Volume One, 1929-1964". Povestirea a apărut în numărul din septembrie 1941 al revistei "Astounding Science Fiction", aparținând editorului John W. Campbell. A fost a treizeci și doua povestire a lui Asimov, scrisă pe când lucra la magazinul de dulciuri al tatălui său și învăța la
Căderea nopții () [Corola-website/Science/325457_a_326786]
-
Nebula și a inclus-o în cartea "The Science Fiction Hall of Fame Volume One, 1929-1964". Povestirea a apărut în numărul din septembrie 1941 al revistei "Astounding Science Fiction", aparținând editorului John W. Campbell. A fost a treizeci și doua povestire a lui Asimov, scrisă pe când lucra la magazinul de dulciuri al tatălui său și învăța la Columbia University. Conform spuselor autobiografiei lui Asimov, Campbell i-ar fi cerut să scrie povestirea după ce discutaseră pe marginea unui citat din Ralph Waldo
Căderea nopții () [Corola-website/Science/325457_a_326786]
-
John W. Campbell. A fost a treizeci și doua povestire a lui Asimov, scrisă pe când lucra la magazinul de dulciuri al tatălui său și învăța la Columbia University. Conform spuselor autobiografiei lui Asimov, Campbell i-ar fi cerut să scrie povestirea după ce discutaseră pe marginea unui citat din Ralph Waldo Emerson: Părerea lui Campbell era că "oamenii ar înnebuni." Planeta "Lagash" ("Kalgash", în roman) se află într-un sistem planetar care conține șase sori (Alpha, Beta, Gamma și Delta sunt singurii
Căderea nopții () [Corola-website/Science/325457_a_326786]
-
pe marginea unui citat din Ralph Waldo Emerson: Părerea lui Campbell era că "oamenii ar înnebuni." Planeta "Lagash" ("Kalgash", în roman) se află într-un sistem planetar care conține șase sori (Alpha, Beta, Gamma și Delta sunt singurii numiți pe parcursul povestirii, în timp ce în roman ei se numesc Onos, Dovim, Trey, Patru, Tano și Sitha), ceea ce face ca planeta să fie luminată continuu. Întunericul absolut este necunoscut și, în consecință, locuitorii nu habar de stelele din afara sistemului. Un grup de oameni de
Căderea nopții () [Corola-website/Science/325457_a_326786]
-
nu a experimentat întunericul universal, savanții presupun că noaptea va fi traumatizantă și că populația trebuie pregătită pentru eveniment. Cu toate acestea, odată cu căderea nopții, atât savanții, cât și populația sunt surprinși de perspectiva stelelor invizibile anterior care umplu cerul. Povestirea nu relatează ce se întâmplă ulterior, dar în roman și în serialul radiofonic "X Minus One" se dezlănțuie dezordinea civilă; orașele sunt distruse în incendii pe scară largă, iar civilizația colapsează. Sistemul de șase stele al planetei Lagash/Kalgash este
Căderea nopții () [Corola-website/Science/325457_a_326786]
-
în fața unei serii de ipoteze. Ipoteza care este cea mai complexă e considerată prea complicată pentru a fi luată în considerare. Aceasta reprezintă o aluzie la Briciul lui Occam. În 1990, Asimov a colaborat cu scriitorul Robert Silverberg pentru revizuirea povestirii și extinderea ei la dimensiunile unui roman. Romanul lui Dean McLaughlin "Dawn" (serializat în numerele din aprilie-iulie 1981 ale revistei "Analog" și republicat în volum 25 de ani mai târziu) a consituit din multe puncte de vedere un răspuns dat
Căderea nopții () [Corola-website/Science/325457_a_326786]
-
și extinderea ei la dimensiunile unui roman. Romanul lui Dean McLaughlin "Dawn" (serializat în numerele din aprilie-iulie 1981 ale revistei "Analog" și republicat în volum 25 de ani mai târziu) a consituit din multe puncte de vedere un răspuns dat povestirii lui Asimov. El propunea o societate similară, situată pe o planetă similară înconjurată de stele denumite la fel. Dar, așa cum sugerează titlul, acest text era unul optimist, în care societatea progresează, nu colapsează. McLaughlin l-a omagiat pe Asimov numindu
Căderea nopții () [Corola-website/Science/325457_a_326786]
-
de stele denumite la fel. Dar, așa cum sugerează titlul, acest text era unul optimist, în care societatea progresează, nu colapsează. McLaughlin l-a omagiat pe Asimov numindu-și protagonistul "Isak" și un alt personaj "Lagash". George Alec Effinger a scris povestirea "Maureen Birnbaum la Căderea Întunericului", în care personajul său, Maureen Birnbaum, este implicat în evenimentele din "Căderea nopții". Povestirea a apărut atât în "Prietenii Fundației", cât și în "Maureen Birnbaum, Barbarian Swordsperson". În 2010, jurnalul "Nature" a publicat o povestire
Căderea nopții () [Corola-website/Science/325457_a_326786]
-
colapsează. McLaughlin l-a omagiat pe Asimov numindu-și protagonistul "Isak" și un alt personaj "Lagash". George Alec Effinger a scris povestirea "Maureen Birnbaum la Căderea Întunericului", în care personajul său, Maureen Birnbaum, este implicat în evenimentele din "Căderea nopții". Povestirea a apărut atât în "Prietenii Fundației", cât și în "Maureen Birnbaum, Barbarian Swordsperson". În 2010, jurnalul "Nature" a publicat o povestire de Eric James Stone intitulată "The Greatest Science-Fiction Story Ever Written", care făcea referire la "Căderea nopții". În anii
Căderea nopții () [Corola-website/Science/325457_a_326786]
-
povestirea "Maureen Birnbaum la Căderea Întunericului", în care personajul său, Maureen Birnbaum, este implicat în evenimentele din "Căderea nopții". Povestirea a apărut atât în "Prietenii Fundației", cât și în "Maureen Birnbaum, Barbarian Swordsperson". În 2010, jurnalul "Nature" a publicat o povestire de Eric James Stone intitulată "The Greatest Science-Fiction Story Ever Written", care făcea referire la "Căderea nopții". În anii '50, povestirea a fost dramatizată în cadrul programelor radiofonice "Dimension X" și "X Minus One". În 1976, Analog Records a prezetat "Căderea
Căderea nopții () [Corola-website/Science/325457_a_326786]
-
apărut atât în "Prietenii Fundației", cât și în "Maureen Birnbaum, Barbarian Swordsperson". În 2010, jurnalul "Nature" a publicat o povestire de Eric James Stone intitulată "The Greatest Science-Fiction Story Ever Written", care făcea referire la "Căderea nopții". În anii '50, povestirea a fost dramatizată în cadrul programelor radiofonice "Dimension X" și "X Minus One". În 1976, Analog Records a prezetat "Căderea nopții" pe un disc de vinil de 33 1/3 rpm, produs de James Cutting și înregistrat la American Learning Center
Căderea nopții () [Corola-website/Science/325457_a_326786]
-
fost dramatizată în cadrul programelor radiofonice "Dimension X" și "X Minus One". În 1976, Analog Records a prezetat "Căderea nopții" pe un disc de vinil de 33 1/3 rpm, produs de James Cutting și înregistrat la American Learning Center. După povestire era inclus un dialog între Isaac Asimov și Ben Bova. În 1988, a fost produs un film cu buget redus bazat pe povestire. Acesta a fost filmat pe locul în care se desfășoară Proiectul Arcosanti, folosind membrii comunității ca figuranți
Căderea nopții () [Corola-website/Science/325457_a_326786]
-
vinil de 33 1/3 rpm, produs de James Cutting și înregistrat la American Learning Center. După povestire era inclus un dialog între Isaac Asimov și Ben Bova. În 1988, a fost produs un film cu buget redus bazat pe povestire. Acesta a fost filmat pe locul în care se desfășoară Proiectul Arcosanti, folosind membrii comunității ca figuranți. O altă ecranizare a fost realizată în anul 2000. Filmul din anul 2000 "Pitch Black" împrumută ideea lumii care petrece ani de zile
Căderea nopții () [Corola-website/Science/325457_a_326786]
-
în care se desfășoară Proiectul Arcosanti, folosind membrii comunității ca figuranți. O altă ecranizare a fost realizată în anul 2000. Filmul din anul 2000 "Pitch Black" împrumută ideea lumii care petrece ani de zile în lumină continuă. În aprilie 2007 povestirea a devenit episodul cu numărul 100 din podcastul SF "Escape Pod".
Căderea nopții () [Corola-website/Science/325457_a_326786]
-
extraterestru bea împreună cu ei la un bar și în a doua scenă o femeie observă la televizor că președintele este extraterestru, apoi realizează că la fel este și bărbatul cu care făcea sex. Ideea realizării filmului " " a venit de la o povestire scurtă numită "Eight O'Clock in the Morning" ("Opt dimineața") de Ray Nelson, publicată inițial în "The Magazine of Fantasy & Science Fiction" în 1960. Povestirea prezintă o invazie extraterestră în tradiția filmului " Invazia jefuitorilor de trupuri", pe care Nelson, împreună cu
They Live () [Corola-website/Science/325469_a_326798]
-
fel este și bărbatul cu care făcea sex. Ideea realizării filmului " " a venit de la o povestire scurtă numită "Eight O'Clock in the Morning" ("Opt dimineața") de Ray Nelson, publicată inițial în "The Magazine of Fantasy & Science Fiction" în 1960. Povestirea prezintă o invazie extraterestră în tradiția filmului " Invazia jefuitorilor de trupuri", pe care Nelson, împreună cu artistul Bill Wray, l-a adaptat într-o povestire numită "Nada" și publicată în antologia de benzi desenate "Alien Encounters" (data de pe copertă: aprilie 1986
They Live () [Corola-website/Science/325469_a_326798]
-
Opt dimineața") de Ray Nelson, publicată inițial în "The Magazine of Fantasy & Science Fiction" în 1960. Povestirea prezintă o invazie extraterestră în tradiția filmului " Invazia jefuitorilor de trupuri", pe care Nelson, împreună cu artistul Bill Wray, l-a adaptat într-o povestire numită "Nada" și publicată în antologia de benzi desenate "Alien Encounters" (data de pe copertă: aprilie 1986). John Carpenter descrie povestea lui Nelson ca "... o poveste de tip "D.O.A.", în care un om este pus într-o transă de către
They Live () [Corola-website/Science/325469_a_326798]
-
seama că întreaga rasă umană a fost hipnotizată, iar creaturi extraterestre controlează omenirea. El are timp doar până la ora opt dimineața pentru a rezolva problema." Carpenter a achiziționat drepturile de ecranizare atât ale cărții de benzi desenate cât și ale povestirii și a scris scenariul folosind povestea lui Nelson ca o bază pentru structura filmului. Partea mai politică a filmului este derivată din dezgustul tot mai mare al lui Carpenter față de comercializarea în creștere din anii 1980 întâlnită în cultura și
They Live () [Corola-website/Science/325469_a_326798]
-
replică în film.” Extratereștrii au fost făcuți în mod deliberat să arate ca niște stafii, conform lui Carpenter care a afirmat: "Creaturile ne corup, așa că, ei înșiși, reprezintă coruperea ființelor umane". Deoarece scenariul a fost produsul mai multor surse: o povestire scurtă, o carte de benzi desenate și idei introduse de la distribuție și echipa de filmări, Carpenter a decis să folosească pseudonimul "Frank Armitage", o aluzie la unul dintre scriitorii preferați ai regizorului, H. P. Lovecraft (Henry Armitage fiind un personaj
They Live () [Corola-website/Science/325469_a_326798]
-
o carte de benzi desenate și idei introduse de la distribuție și echipa de filmări, Carpenter a decis să folosească pseudonimul "Frank Armitage", o aluzie la unul dintre scriitorii preferați ai regizorului, H. P. Lovecraft (Henry Armitage fiind un personaj din povestirea lui Lovecraft "Dunwich Horror"). Carpenter a simțit întotdeauna o înrudire strânsă cu viziunea asupra lumii a lui Lovecraft și, potrivit regizorului, "Lovecraft a scris despre lumea ascunsă, lumea de dedesubt". Povestirile sale au fost despre zei care au fost reprimați
They Live () [Corola-website/Science/325469_a_326798]
-
H. P. Lovecraft (Henry Armitage fiind un personaj din povestirea lui Lovecraft "Dunwich Horror"). Carpenter a simțit întotdeauna o înrudire strânsă cu viziunea asupra lumii a lui Lovecraft și, potrivit regizorului, "Lovecraft a scris despre lumea ascunsă, lumea de dedesubt". Povestirile sale au fost despre zei care au fost reprimați, care au fost o dată pe Pământ și acum se reîntorc. Lumea de dedesubt are o mare legătură cu "They Live"." După ce a strâns un buget de aproximativ trei milioane de dolari
They Live () [Corola-website/Science/325469_a_326798]