23,734 matches
-
sașilor, se impune precizarea că dialectul săsesc se aseamănă cel mai mult cu cel din Luxemburg, de aceea majoritatea lingviștilor și istoricilor au susținut ipoteza originii lor luxemburgheze. Dar, în prezent, se admite că cel mai important grup al sașilor sosiți în Transilvania sunt franconii apuseni, din ducatele Lotharingiei Superioare și Inferioare, veniți împreună cu valonii și flamanzii, în a doua jumătate a secolului al XII-lea. Apoi, în secolul următor, emigranții au pornit din ducatele germane-din dreapta Rinului, de pe cursul mijlociu
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Târnava, Cluj), datorită prezenței unor domenii feudale, obștile sătești săsești au evoluat în sensul constituirii relațiilor feudale tipice, iar țăranii sași au ajuns iobagi, ca și românii și ungurii. Dacă lăsăm deoparte acțiunile Ordinului teutonic (vezi mai jos), nobilii germani sosiți în Transilvania (puțini) și formarea patriciatului urban săsesc, care își va extinde stăpânirea asupra unor obști libere românești și săsești, putem spune că colonizarea sașilor a fost una pozitivă, contribuind la dezvoltarea economică a Transilvaniei, în cadrul regatului ungar. (DIR C
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ce prădau apusul Imperiului. Rămășițele hoardelor turanice (pecenege) s-au refugiat în Ungaria, unde cronicile latine vorbesc despre un "duce al cumanilor" fugit în oastea regelui Ștefan II, după "măcelul împăratului"-victoria lui Ioan II asupra pecenegilor sau cumanilor.5 Sosiți în regiunile noastre, la începutul secolului al X-lea, pecenegii au locuit mai ales în Bugeac, în Bărăgan, în părțile Teleormanului și ale Burnazului, dar și în sudul Transilvaniei, unde este atestată "pădurea românilor și pecenegilor". Nu se poate preciza
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cu pecenegii în Transilvania. P. P. Panaitescu, după ce precizează că stăpânirea pecenegilor se întindea de la Don până la zonele deluroase ale Siretului, spune că ei s-au stabilit în Câmpia munteană, în Bărăgan (termenul este turanic), în regiunea opusă Dârstorului. Pecenegii sosiți la Dunăre erau împărțiți în triburi, fiecare din ele avea în frunte pe căpetenia lui ereditară. Dintre triburile pecenege, unul se afla în vecinătatea Bulgariei, în Muntenia, iar altul în vecinătatea Ungariei, probabil în sudul Transilvaniei. Între râurile din țara
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
închinarea lui, întreaga lume rusă intra sub obediența Hoardei de Aur. Teritoriile de pe țărmul nordic al Mării Negre au fost puse sub controlul mongolilor, imediat după statornicirea stăpânirii lor în sudul Rusiei. În 1253, când misionarul franciscan Guillaume de Rubruck a sosit la Soldaia, centrul comercial al Crimeii, căpeteniile orașului (capitanei) se aflau la curtea hanului Batu pentru a-i duce tributul. Același regim de tutelă mongolă îl aveau toate orașele de pe țărmul Crimeii și al Mării de Azov, ca și așezările
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
negustori genovezi și armeni, moldoveni și polonezi. Moldova era o regiune de tranzit între coloniile genoveze de la Marea Neagră și orașele din Polonia și Germania. Negoțul practicat la Marea Neagră de italieni era legat și de drumul îndepărtat al caravanelor din Orient, sosite din stepe, de unde proveneau mătasea chinezească și aromatele, în timp ce mărfurile locale schimbate erau peștele sărat, pieile, ceara, mierea, sarea, grânele, iar italienii aduceau din țara lor stofele. În concluzie, se pune o întrebare însemnată: comerțul genovez (italian) din secolele XIII-XIV
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
1878 și 1884, guvernul a fost nevoit să aibă grijă de 812 193 de oameni din această categorie; în intervalul 1884-1897, cifra aceasta era de 202 822. Colonizarea acestor familii în tot mai restrînsele teritorii otomane era dificilă. Majoritatea acestora soseau într-o stare deplorabilă și deci fără mijloace de a-și reface viețile. Constantinopol era încă centrul guvernului otoman și al imperiului. În 1844, populația lui era de 391 000 de locuitori, dar prin 1913, după Războaiele Balcanice, numărul ajunsese
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
să considere că politicienii puneau în pericol siguranța și progresul țării lor. Nemulțumirile se manifestau mai ales în Armata a III-a din Macedonia, care asistase direct la eșecul guvernului de a calma situația și era ostilă prezenței inspectorilor străini sosiți după 1903. Ofițerii nu voiau să declanșeze o revoltă violentă, ci să-l oblige doar pe sultan să reinstituie Constituția. Evenimentele i-au obligat însă să acționeze în altă direcție. Rapoartele asupra conspirațiilor din Macedonia au ajuns curînd în mîinile
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
II-lea, nu era prea entuziasmat de idee, prințul a ezitat și el înainte de a accepta în cele din urmă. I s-a acordat un împrumut de 75 de milioane de franci garantat de puteri pentru finanțarea noului său guvern. Sosit la Durrës în martie 1914, el s-a confruntat cu o situație complicată. Toptani, care avea dubla calitate de ministru al Apărării și de Interne, domina guvernul albanez proaspăt instalat. Prințul trebuia să colaboreze și cu membrii Comisiei Internaționale și
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Rusia. Guvernele aliate au ocupat după aceea zonele din Anatolia pe care le revendicaseră prin acordurile secrete din timpul războiului. Pretențiile rușilor asupra Constantinopolului și a Strîmtorilor, recunoscute prin aceste tratate, fuseseră anulate de revoluția bolșevică. O flotă aliată a sosit în Strîmtori la 13 noiembrie. Aflat sub ocupația Aliaților, Constantinopolul era guvernat de o Înaltă Comisie, ai cărei membri erau britanici, francezi și italieni; predomina totuși influența britanică. După preluarea controlului, autoritățile aliate au reconfirmat toate instrumentele referitoate la o
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
el a dovedit acum că avea și o mare abilitate politică. Kemal a reușit să reconcilieze facțiunile disidente și să găsească o bază de cooperare comună. În primăvara anului 1919, el a fost numit inspector militar guvernamental al Anatoliei răsăritene. Sosind la Samsun în mai 1919, noul inspector a încercat să unească forțele opoziției și detașamentele turcești de gherilă formate în această regiune. Guvernul britanic, care era la curent cu activitățile lui, i-a cerut în iunie guvernului să-l demită
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Albaniei a ezitat să recunoască regimul sovietic. În timpul primului său ministeriat, Zog a refuzat să facă acest pas deoarece se temea de reacția Marilor Puteri. Noli a fost mai curajos, guvernul lui începînd negocierile în iunie 1924. În decembrie a sosit o delegație de la Moscova, dar au urmat proteste energice din partea Marii Britanii și a Iugoslaviei, care erau îngrijorate ca nu cumva Albania să devină o bază sovietică și comunistă. Din cauza acestor presiuni, după numai două zile, Noli i-a cerut delegației
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
1939 constituie, incontestabil, cel mai important acord încheiat în perioada interbelică, el pregătind terenul pentru izbucnirea celui de-al doilea război mondial oferind indicii clare în privința intențiilor de viitor ale sovieticilor și germanilor. O delegație germană condusă de Ribbentrop a sosit la Moscova în 23 august. Din partea sovietică, negocierile au fost purtate personal de Stalin. Au existat surprinzător de puține dificultăți în stabilirea termenilor, cu toate că fuseseră făcute puține pregătiri diplomatice. Au fost semnate două documente cu această ocazie: un pact de
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
din nou pe italieni să nu întreprindă nici o acțiune în Balcani, dar se pare că ei considerau acest lucru ca fiind o altă măsură de precauție inutilă. Ei au fost cu siguranță surprinși de agresiunea Italiei asupra Greciei. Hitler a sosit la 28 octombrie la Florența pentru o întîlnire programată anterior, în cadrul căreia Mussolini l-a informat că atacul fusese declanșat doar cu cîteva ore mai devreme. Dictatorul italian a reușit să-și satisfacă dorința de a-l ului total pe
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
frontul macedonean pe cel albanez. Mai important era însă ajutorul primit din partea Marii Britanii. Metaxas nu voia să provoace o intervenție a Germaniei; el nu dorea decît să respingă invazia italienilor, fiind conștient de faptul că în momentul în care ar sosi în Grecia o forță britanică, aceasta ar constitui un pericol serios pentru germani, astfel că a cerut doar susținere aeriană și navală, nu o forță expediționară. La 11 noiembrie, în acțiunea lor cea mai importantă de sprijinire a Greciei, avioanele
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
forță expediționară, așa că i-a promis guvernului grec un ajutor mult mai mare decît putea să-i acorde în realitate. Noul premier a schimbat politica Greciei și a primit cu brațele deschise armata britanică, dar în cele din urmă au sosit numai 58.000 din cei 100.000 de soldați britanici și a fost livrat numai o parte din materialul de război promis. Din rîndul militarilor trimiși, numai 35.000 făceau parte din trupele combatante. Sosirea forței britanice avea însă o
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
că se temea de reacția Turciei și a Uniunii Sovietice. Bulgaria avea să semneze adeziunea mai tîrziu. În acest moment, guvernul sovietic a început să facă din nou presiuni în privința încheierii unui tratat de asistență mutuală. Arkadie I. Sobolev a sosit în noiembrie 1940 la Sofia cu o misiune specială. În schimbul semnării acordului, diplomatul sovietic oferea Bulgariei unele ținuturi din Tracia aflate în stăpînirea Turciei și Greciei. El nu era împotriva aderării bulgarilor la Pactul Tripartit, declarînd că ar fi posibil
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Grecia îi influența, de asemenea, decizia. Cu toate că Bulgaria nu a semnat Pactul Tripartit, guvernul acesteia nu s-a opus deloc intrării unui număr redus de trupe germane pe teritoriul țării; prezența acestora a fost însă negată oficial. În decembrie au sosit cîteva mii de soldaați, majoritatea în haine civile, cu misiunea de a pregăti atacul asupra Greciei. Desigur, guvernul sovietic a aflat imediat despre această acțiune. Această ocupare treptată a unei regiuni considerată de el ca aflîndu-se în cadrul sferei sale a
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
au ajuns la periferiile Moscovei, dar nu au reușit să cucerească nici acest oraș, nici Leningradul. În acest moment, ele au suferit ceea ce avea să se dovedească în cele din urmă a fi un dezastru fatal. În 1941, iarna a sosit devreme. Mult prea încrezători în capacitățile lor și îmbătați de succesele de pînă atunci, liderii germani nu-și pregătiseră în mod corespunzător soldații, neținînd cont de clima Rusiei. Ei nu aveau uniforme adecvate și, mai rău, echipamentul mecanizat de care
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
un plebiscit în regiune, LNC-ul, sub presiunea iugoslavilor, a denunțat curînd această înțelegere. Partizanii iugoslavi nu aveau deloc intenția să cedeze acest district, chiar dacă Partidul Comunist fusese de acord în 1940 cu acest lucru. Vukmanović-Tempo, comisarul lui Tito, a sosit în acest moment în Albania, iar ascendentul iugoslav asupra LNC a fost restabilit. Capitularea italienilor din septembrie 1943 a avut bineînțeles repercusiuni foarte importante asupra Albaniei. Aici, ca și în alte părți, partizanii au capturat și alte arme. A fost
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
acasă. Drept urmare, pozițiile alocate acestui grup nu au fost preluate imediat. Această atitudine negativă s-a modificat însă radical. Așa cum vom vedea în secțiunea următoare, Uniunea Sovietică acceptase între timp poziția dominantă a Marii Britanii în Grecia. În iulie 1944 a sosit în țară prin Iugoslavia un emisar sovietic, colonelul Grigore Popov. Deși nu se știe precis ce le-a spus el liderilor EAM, se pare că i-a informat pe aceștia că va trebui să trateze cu britanicii, astfel că în
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
ziua de 24 februarie, cînd o demonstrație violentă s-a soldat cu moartea cîtorva dintre participanți, el i-a numit pe Pauker și pe Luca "hiene sîngeroase" și "străini fără nici un Dumnezeu și apatrizi".19 Trei zile mai tîrziu a sosit la București un emisar sovietic, Andrei Vîșinski, care dobîndise o reputație sinistră ca procuror în timpul proceselor de epurare sovietice din anii '30. El i-a cerut regelui Mihai să demită guvernul Rădescu, dîndu-i un ultimatum de douăzeci și patru de ore. Atunci
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Marea Britanie va continua să fie puterea dominantă în Marea Mediterană, cu o bază puternică în Grecia. Pe linia acestei politici, reprezentanții britanici acordau o foarte mare atenție evenimentelor politice de la Atena și depuneau eforturi în vederea facilitării reconstruirii postbelice a țării. Au sosit misiuni de la Londra pentru a da o mînă de ajutor la restabilirea instituțiilor financiare, a sistemului juridic și a poliției, precum și la implementarea proiectelor de sprijinire a economiei și a celor de înlăturare a urmelor războiului. Generalul Scobie și ambasadorul
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
fuseseră de mare ajutor inițial, dar erau necesare ajutoare suplimentare și mai mari pentru refacere și dezvoltare economică. La început, relațiile cu Iugoslavia au rămas foarte apropiate. Constituția albaneză din 1946 era asemănătoare celei iugoslave, iar consilierii iugoslavi continuau să sosească în mare număr în țară. Foarte curînd au apărut însă problemele obișnuite. Mulți albanezi aveau impresia că, așa cum făcuse și Italia anterior, Iugoslavia intenționa să-și transforme vecina într-o colonie economică. Existau plîngeri că iugoslavii plăteau prețuri incredibil de
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
plan economic a fost elaborat în 1947 pe o perioadă de nouă luni, iar cel de al doilea acoperea intervalul 1949-1950. În toată perioada aceasta, ruptura cu Iugoslavia și sistarea ajutorului economic al acesteia au provocat dificultăți enorme. Curînd au sosit însă ajutoarele sovietice. Primul plan cincinal a fost inaugurat în 1951. Dezvoltarea economică a Albaniei a fost ajutată de faptul că, în ciuda sărăciei ei extreme, țara dispunea de rezerve bogate de anumite minereuri. După 1950 s-a pus accent pe
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]