23,406 matches
-
necondiționată și prin aplicarea multor exerciții de empatie. Doar și noi am fost copii și ar trebui să ne amintim foarte bine cum e. Cum e să fii copil, cum e să fii certat, criticat, cum e să se ridice tonul la tine, cum e să nu reușești să îți mulțumești părinții, cum e să nu fii înțeles... Dar și cum e când mama și tata îți făceau un cadou frumos, cum e când mama sau tata îți zâmbeau și îți
Arta de a fi părinte by Paula Livia Nicoleanu () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1423]
-
poet Rutebeuf, care pare să fi fost pamfletarul stipendiat al profesorilor laici în momentul marelui conflict ce a tulburat universitatea pariziană în anii 1250 și care i-a implicat și pe regele Franței, dar și mai mulți papi succesivi. Acest ton certăreț și subiectiv definește o figură poetică ce va marca multă vreme literele franceze; de fapt, despre Rutebeuf s-a spus că a fost, înaintea lui Villon, "primul dintre poeții blestemați"... Curțile medievale erau populate de oameni de litere; regii
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
într-o clinică psihiatrică. Adesea ridicoli sau patetici, deși inteligenți și educați, Michel și Bruno alunecă într-o derută fatală, care le înghite și pe cele două femei care i-au iubit. Cît despre Orsenna, grațioasele sale volute lirico-exotice, amestecînd tonuri și paradisuri vegetale, de la Paris la Sissinnghurst și de la Alcazar în China, învăluind în demnitate și legitimitate legen dare senzualitatea fierbinte și inventivă a amanților, i-au asigurat de la bun început o vastă paletă de cititori veniți din toate orizonturile
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
abilitatea construcției romanești, simțul dialogului și complexitatea caracterelor propuse, pe lîngă farmecul evocării unor locuri și vise a căror ancorare în realitatea comunistă de dinainte de '89 nu le știrbește dulceața aceea unică pe care doar tinerețea o poate conferi lucrurilor. Tonul pasajelor "românești" nu e dolorist, nostalgia e una firească pentru oricine se întoarce, după ani buni, asupra unei părți din sine învelită în misterul trecutului mereu reinventat și nu putem să nu ne amintim, noi, cei care ne-am trăit
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Istoria. Ce fascinează, între altele, în corespondența lui Mauriac este evidența geniului acestui strălucit tehnician al literelor franceze, care pare să nu fi avut niciodată nevoie de ciorne sau de ani de ucenicie. Încă de la primele scrisori, talentul și siguranța tonului, mîndru și neliniștit, demn și dureros, se manifestă fără efort, într-o retorică discretă, echilibrată și pudică. Niciodată grosolan, chiar în miezul pătimaș al polemicilor sale, elegant și aristocratic în complimente ca și în execuțiile ferme și imparabile. Dincolo de imaginea
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
trăire a tragicului. Atracția lui Philippe Djian pentru tenebre nu e nouă, dar cu fiecare roman pare să se întărească aceeași întrebare: spre ce tinde? Cît de mult poate fi banalizată moartea? Ce mai face viața suportabilă, în absența iubirii? Tonul umoristic și aparent lejer adoptat de scriitor nu face decît să amplifice neliniștea generată de personalitatea tulbure a lui Marc. De dincolo de calmul afabil al profesorului răzbate ceva straniu, instabil, imprevizibil, ca o formă de decalaj cu sine însuși, responsabilă
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
personajele principale sunt ieșite din comun, fără ca vreo trăsătură a lor să fie îngroșată, dimpotrivă, ele apărînd, la o primă vedere, absolut banale. Contrastul și geniul scriiturii rezidă tocmai în opoziția dintre "mai mult" (respectiv conținutul evenimențial) și "mai puțin" (tonul lejer, umorul omniprezent). Rezultatul e o reușită literară de o subtilitate ce depășește cu mult trama narativă, iar tehnica autodenigrării, a acelui understatement accentuează, parcă, ideea că Literatura cu majusculă e cea în care forma e superioară fondului. Trupul de la
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
guvernurilor” de „demagoghi” organizarea perfectă existentă în natură, la albine, la castori. În ciuda pasajelor aride, textul are intensitate atât prin crezul iluminist, de negare a tiraniei și de aspirații melioriste, cât mai ales prin viziunea participării omului la eternitatea spiritului. Tonul liturgic, versul gnomic imprimă versurilor solemnitate. Un capitol important îl reprezintă și poezia cetățenească. În Sfătuire și rugăciune V. deplânge decăderea românilor, „fii de ai lumii stăpâni”, urmărind a redeștepta mândria și curajul contemporanilor. Frăția între cei de aceeași limbă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290398_a_291727]
-
-i determina pe jucători să învețe din greșelile lor, să devină conștienți de faptul că n-au respectat indicațiile antrenorului în sarcinile pe care le aveau de rezolvat, pe teren. Randamentul acestor analize este determinat în primul rând de antrenor, tonul cu care se adresează, cuvintele pe care le folosește aprecierile pe care le face, au o importanță ulterioară foarte mare pentru jucători. Tonul depinde de personalitatea fiecărui jucător căruia i se adresează. Este necesar ca antrenorul să se poată transpune
Polo pe apă by Silviu Şalgău () [Corola-publishinghouse/Science/91527_a_92972]
-
care le aveau de rezolvat, pe teren. Randamentul acestor analize este determinat în primul rând de antrenor, tonul cu care se adresează, cuvintele pe care le folosește aprecierile pe care le face, au o importanță ulterioară foarte mare pentru jucători. Tonul depinde de personalitatea fiecărui jucător căruia i se adresează. Este necesar ca antrenorul să se poată transpune în modul de gândire al jucătorului, să aibă tact și să cunoască oamenii. Un antrenor își va studia mereu jucătorii pentru a se
Polo pe apă by Silviu Şalgău () [Corola-publishinghouse/Science/91527_a_92972]
-
încadrează și publicistica lui M., desfășurată timp de câteva decenii și reunită în volumele Oameni și fapte (1957) și Vârstele timpului (1971), cărora li se adaugă o carte de „învățături” pentru tineri, Catargele înalte (1972), colecție de pseudoeseuri politice, alternând tonul sfătos cu prezentarea liricizantă a realităților comuniste. Mai interesantă este culegerea Farmecul pământului (1977), revizuită și retipărită în 1982 cu titlul Parfumul amar al pelinului verde. Subintitulată Jurnal la marginea dintre vis și viață, scrierea este una hibridă: amestec de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287945_a_289274]
-
interpretative decât de a examina rapid și concentrat în vederea stabilirii diagnosticului”. Calitatea de dialectician a lui S. își asociază de regulă o retorică flegmatică, el disimulându-și personalitatea în tranșeele acestui dispozitiv din care sunt recrutate deopotrivă incisivitatea și deferența tonului. Deși modul cum susține o idee sau alta e transparent, iar poziția pentru care pledează este clară, va păstra tot timpul o rezervă. Impresia pe care o construiește retoric e că procesul care opune teza antitezei se dovedește mai important
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289872_a_291201]
-
este că...” Nu-i contrazice mereu pe ceilalți parteneri de discuție, nu-i întrerupe brusc și nu te certa cu ei! Nu te amesteca într-o discuție dintre două persoane fără să știi despre ce este vorba! Vorbește pe un ton calm, convingător, folosind cuvinte pe care să le înțeleagă toți partenerii de discuție! Ai grijă să nu jignești pe nimeni, folosind cuvinte urâte sau porecle și nu te lăuda singur. Lasă-i pe alții să te laude! Evită să bârfești
JURNALUL BUNELOR MANIERE by RALUCA OTILIA CUCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1613_a_3049]
-
crezi? Citește „La scăldat”de Ion Creangă III.2. REGULI DE URMAT ÎN FAMILIE În această săptămână, Mia va merge la bunici. Deși aceștia o iubesc tare mult, uneori se mai supără, pentru că, în loc să le răspundă cu aceeași dragoste, ridică tonul la ei, se alintă la masă și chiar lasă dezordine în camera ei sperând că cineva va face curat. De azi și-a propus să nu mai greșească și să arate cât de educată este. Totuși, nu știe de unde să
JURNALUL BUNELOR MANIERE by RALUCA OTILIA CUCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1613_a_3049]
-
față de părinții tăi și să îi respecți mai mult. Nu uita! Părinții sunt printre cele mai importante persoane din viața ta. Sfaturile lor trebuie ascultate, deoarece te vor ajuta să-ți corectezi micile greșeli pe care le faci. Vorbele și tonul contează foarte mult în relația cu părinții tăi. Chiar dacă îți iartă orice greșeală, neplăcerea provocată va da un gust amar de fiecare dată. Joc-“ Inima părintelui tău” Privește desenul de mai jos! Imaginează-ți că este inima mamei sau a
JURNALUL BUNELOR MANIERE by RALUCA OTILIA CUCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1613_a_3049]
-
nu să te sperie. Dacă ești programat la o anumită oră, încearcă să nu întârzii, deoarece mai sunt și alte persoane care urmează la rând după tine. Adresează-te cu „Domnule/Doamna doctor” și prezintă-te! Vorbește calm, pe un ton amabil și nu-l contrazice pe doctor! Acceptă tratamentul dat de acesta! Dacă știi că ești alergic la vreun medicament, trebuie să-i spui. Medicul îi spune unei fetițe: Te rog să deschizi gura și să-mi arăți limba! Nu
JURNALUL BUNELOR MANIERE by RALUCA OTILIA CUCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1613_a_3049]
-
filosofice fundamentale ale acelei perioade" (Morgenthau 1946: 5-6). Lumii i-a fost dată încă o șansă de a se vindeca de liberalismul raționalist în relațiile internaționale. Deși Morgenthau nu a fost atît de machiavelic pe cît a fost uneori considerat, tonul său și perspectiva pe care o adoptă îl deosebesc în mod evident de Carr. În timp ce Carr a avut puține de spus despre natura puterii, Morgenthau a accentuat brutalul, vagul și "inevitabilul [...] fapt al politicii puterii". Morgenthau a criticat cel mai
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
al îngrădirii implementat cu ajutorul unui amestec de proceduri cooperative și conflictuale, încercarea de a integra și, prin aceasta, de a modera Uniunea Sovietică, fără a-i da satisfacție. Ca și în concepția lui Kennan, aceste trăsături erau (parțial) eliberate de tonul exagerat, caracteristic excepționalismului american, din timpul perioadei timpurii a războiului rece. Pentru că Kennan și Kissinger au încercat să evite cei doi poli tipici ai politicii externe americane și oscilația între integritate morală și izolaționism, respectiv responsabilitate morală și intervenție, ei
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
cu obiecții în totul exterioare literaturii. Erau în general pretexte sub care se ascundeau nemulțumiri personale. Autorul a fost urmărit în viața lui profesională cu o stăruință sălbatecă, suportată cu dispreț și indiferență. Ce rost are acum a destăinui, în ton patetic, toate aceste mizerii inerente existenței? Ar fi să mă răzbun, iar răzbunarea e o vorbă lipsită de sens în câmpul artei. Timpul rămâne nepăsător la micile noastre lupte, ochiul lui nu îmbrățișează decât operele durabile. Poate oare cineva îndrăzni
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
mâinile cele albe și frumoase? Iată s-au deznodat. Unde sunt hainele cele scumpe? Iată s-au pierdut..." Cartea românească de învățătură a mitropolitului Varlaam (1643) se remarcă printr-o limbă vie, limpede curgătoare (textul nu e original), printr-un ton familiar, direct: "...Cum iubești să-ți hie ție oamenii așa și tu să hii lor. Să te ferești de a străinului. Să-ți hie destul cu al tău. Să vă grijiți hie carele de voi să vă țineți trupul nespurcat
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
târziu, ticuri de rural: ingenuitatea șireată, obișnuința de a se socoti neghiob crezîndu-se totuși deștept ("Așa socotesc eu cu firea mea aceasta proastă"), proverbialitatea, filozofia bătrânească, văietătura, darul de a povesti. Experiența, vârsta înaintată îi dau lui Niculce dezlegarea limbii, tonul bârfitor și moralizator. Cronicarul e înțepător și cu un firesc umor popular. Despre pedeapsa cu înhămarea leșilor la Dumbrava-Roșie se spune răutăcios că "ei se rugau să nu-i împungă, ce să-i bată cu biciușcele, iară când îi băteau
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
cuvios se împrăștia, și când zepfirul, vântul despre apus, aburea, tot feliu de bună și dulce mirosală de pre flori scornea... Miraculosul oriental din capiștea zeiței Pleonexia făcută din cristal dă pagini vrednice de Ariosto. De o mare fineță de tonuri este desenul de atenții miniaturale al Cameleonului. Romanul colcăie de astfel de măiestrii caligrafice, precum este exuberant în expresii plastice. Vidra e "jigania cu talpă de gâscă, cu colții de știucă", "vulpea peștelui și peștele vulpii". Dulful (balena) e "porc
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
prin ființa morală. Alte șapte puncte din acest sistem emanatist, bizuit pe un soi de eoni numiți sephiroth, înfățișează lumea istorică, inteligibilă, șapte fiind numărul zilelor în care creațiunea s-a împlinit. Totalul de zece formează arborele cabalistic. În acest ton talmudic își desfășură Eliade trinitățile sale, "deltele", o deltă fiind Eloim-Spiritul-Materia, alta Spiri-tul-Materia-Universul. Aceste două trinități formează numărul șase (zilele lucrătoare ale săptămânii creației), termenul șapte fiind acela al încetării, simbolizând gama armoniei universale. Eliade vorbește adesea de "echilibru între
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Gr. Pleșoianu (1808-1857), profesor la Craiova și traducător din Marmontel (Aneta și Luben), Fénelon (Întîmplările lui Telemah, fiul lui Ulise) și din alții. Prefața la Aneta și Luben are caracterul polemic al prefeței la Gramatică a lui Eliade, într-un ton mai prăpăstios și vulgar. Se închipuie un dialog între autorul progresist și un presupus boier retrograd de origine grecească, în care se întîlnesc părți de tot hazul, ca scena cu slujnica țigancă: "- Neneecoo! nenecoo! fa nenecoo! - Țe-ai, psihimu! - Iote, Stanca
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Byron și a fost un poet foarte gustat în vremea lui (Ceasuri de mulțumire). Improvizațiile madrigalești sunt focoase și decente, cântecele ca Fracul meu se conduc după Béranger. Repetiții în chip de refren la fiece strofă, o frază lunecoasă, un ton sentențios și emoționat, de o curioasă solemnitate lirică, în ciuda indiferenței cuvintelor, acestea sunt notele tehnicii lui C. A. Rosetti și cu această mecanică este realizată romanța A cui e vina (1839), care înfățișează pentru poezia română ceea ce sunt La libertá
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]